Autor: Maria ROGOBETE – Membru UZPR
Considerat cel mai mare poet român al tuturor timpurilor, Mihai Eminescu mi-a sădit în suflet frumusețea iubirii, dorința de a mă îndrăgosti, farmecul, puterea de a învăța ce înseamnă fericirea și cel mai important: sămânța libertății.
”Trăiască nația”, așa spunea Mihai Eminescu atunci când se întâlnea cu prietenii, era cunoscut ca un patriot adevărat, iar salutul său stârnea simpatia, dar atunci când cineva i-o lua înainte și spunea ”Trăiască nația”, poetul răspundea răspicat: ”Sus cu dânsa”.
Sămânța libertății mi-a fost sădită de versurile lui în copilărie și îi mulțumesc pentru fructul libertății din care mușc astăzi, dar nu mă las, îl am în inimă pe Dumnezeu și în suflet trăiesc strămoșii mei, cei care și-au dat viața pentru țară, pentru ca noi să fim astăzi demni, onești și liberi. Și nu doar gustul libertății îl port pe drumul vieții, mai port și mirosul care vine din versurile ultimei poezii ”Viața și stele în cer” găsită într-un halat ponosit, scrisă de marele poet pe un pat metalic de spital în sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Șuțu, de pe strada Plantelor din București, până în ultima clipă a dorit să aibă parte de empatie, în ultimele clipe de viață a spus: ”Sunt năruit” și a trecut în lumea celor drepți!
Cum să nu-l iubesc pe acest om? Când el mi-a oferit atâta iubire în versurile lui? Când el mi-a arătat că fără iubire nu am cum să trăiesc frumos? Trăirile din mine s-au înmulțit datorită iubirilor nemăsurate pe care le simțeam în ființa mea atunci când deschideam opera lui. Acest mare poet al românilor a trecut prin toate stările posibile, a vrut chiar să se călugărească, i-a cerut lui Maiorescu să se călugărească, să intre la o Mănăstire din București, pe 23 iunie 1883, simțea că nu mai e cale de salvare pentru el…într-adevăr, Eminescu nu a mai putut fi salvat, însă noi astăzi suntem salvați de el, de tot ce a scris și a rămas poporului român, spun acest lucru pentru a accentua bucuria libertății care trăiește în mine alături de curaj, dragoste de viață și speranță, oameni buni, să nu ne pierdem în aceste vremuri în care domnește haosul și despre care puțini au curajul să vorbească, o lume dată peste cap și chiar înfricoșată, să fim noi acum și pentru totdeauna, să fim puternici așa cum au fost cei din trecut. Opera lui Eminescu ne spune cât de sclipitor este românul, cât de neînfricat, iubitor, inteligent și credincios este, noi trebuie doar să intrăm cu toată încrederea în scrierile poetului și să îl păstrăm viu pe drumul vieții noastre, Eminescu a trăit clipa și a iubit cu intensitate maximă viața. În fiecare zi îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut bucuria, eu și generația mea, să creștem respectând valorile pure, românești, mă rog ca toate aceste valori să fie apreciate și de noile generații, având în vedere ce vremuri trăim, Eminescu este cartea de identitate a poporului român.
Pentru mine Eminescu nu este mort, el este un suflet liber într-o lume mult mai liberă și mai curată, el reprezintă libertatea națiunii noastre și în orice moment al vieții mele îi voi săruta rimele libertății din versurile trăirii. Dragi români, să nu ne pierdem niciodată nădejdea atât timp cât trăim în palma lui Dumnezeu și privim la steaua…
La steaua care-a răsărit
E-o cale atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe cât nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.
(Mihai Eminescu)
Așadar, frumoși, demni, liberi și curajoși români: TRĂIASCĂ NAȚIA!
Sursa foto: diez.md