Claudiu Iordache: „Cine a tras în noi? nu putem decât să constatăm: Criminalii sunt liberi, criminalii sunt prosperi, criminalii sunt respectaţi, criminalii sunt răsplătiţi, criminalii sunt nepedepsiţi şi nevătamaţi, criminalii sunt lângă noi!”.
Câte vieţi omeneşti au pierit în Decembrie 1989? După unele date au decedat 1104 persoane, după altele 1142. De remarcat este faptul că sunt date oficiale. Institutul Revoluţiei Române a stabilit cifra de 1290 de eroi martiri. În Revoluţia din Decembrie 1989 au murit copii, tineri şi oameni maturi. Trebuie să recunoaştem, o parte dintre ei şi-au pierdut viaţa fiindcă au fost luptători care şi-au asumat riscul, cu preţul propriei vieţi. Au mai fost şi martiri, victime nevinovate,oameni din forţele de ordine, dar şi antirevoluţionari.
Claudiu Iordache: „Morţii Revoluţiei s-au reconciliat prin voinţa lui Dumnezeu, dând cumva pildă celor vii…. pe martirii nevinovaţi să-i amintim cum se cuvine, cu pioşenie; pe cei vinovaţi, cu sau fără voia lor, să-i iertăm, dar pe toţi să-i privim, în ultima instanţă, şi pe drept, ca victime al unui regim care, criminal de la instalarea lui, s-a exercitat, până în clipa agoniei finale, ca unul criminal”.
Mormintele sacrificaţilor la Revoluţie sunt presărate pe tot cuprinsul ţării, nu doar la Timişoara, Lugoj, Bucureşti, Sibiu. În zece judeţe din România nu s-a înregistrat nicio o victimă.
Acest fapt dovedeşte clar, fără de tăgadă, că în România a avut loc o Revoluţie, iar cei care susţin teoria loviturii de stat sunt în realitate foştii securişti, foşti antirevoluţionari din Decembrie 1989. Morţii Revoluţiei din Decembrie 1989 au peceltuit prin jertfa lor adevărul că în România o Revoluţie a schimbat comunismul şi credem că pentru totdeauna.
Claudiu Iordache: „Cine a tras? De ce s-a tras? Cine a dat ordinele? Cine a răspuns pentru faptele sale? Cine se face vinovat? Din păcate nu există voinţă generală pentru cunoaşterea până la capăt a cruzimii fostului regim Ceauşescu, singurul dictator din Est care a dat ordin să se tragă în propriul lui popor! […] Regimul comunist din România a fost un regim de putere discreţionar, decăzut, având în frunte un Conducător ieşit de realitatea. Ceauşescu era apărat de trei armate politice: Securitatea, Armata, Miliţie, care au fost conduse de slugarnici în uniformă.”
La Timişoara, la Lugoj şi în toate localităţile unde s-au înregistrat eroi martiri Armata a tras la vedere, Securitatea a tras sub protecţia întunericului şi a travestiului, iar Miliţia a arestat la întâmplare, pentru a-şi dovedi slugărnicia.
Claudiu Iordache: „Penitenciarul din Timişoara a fost aglomerat de arestaţi fără noimă. Schingiuţi, călcaţi în picioare, umiliţi, anchetaţi de procurori cu metode expeditive, răniţi la picioare dar ieşind din spitale cu un glonte în cap, morţii Timişoarei trimişi la Bucureşti pentru a fi incineraţi şi cenuşa lor aruncată la canal.[…] Astăzi călcăm pe umbrele celor ucişi la Timişoara, la Lugoj, la Sibiu, la Cluj Napoca, la Bucureşti şi iată cum trece vremea deja nu ne mai amintim”.
În conformitate cu datele de care dispune Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, la Revoluţia Română s-au înregistrat 1290 de persoane identificate, care au decedat în urma acţiunilor organelor de represiune. Din 1290 de persoane decedate, 1283 erau români şi 7 străini. O statistică oficială arată şi faptul că din 1290 de persoane decedate 905 au fost civili şi 385 au fost militari.
Eroii Martiri ai Revoluţiei din Decembrie 1989 au decedat în trei perioade distincte:
– perioada 17 – 22 decembrie –
De la intervenţia forţelor de represiune la Timiţoara, până la fuga dictatorului.
17 decembrie: 76 de morţi la Timişoara, numai din rândul civililor.
20 decembrie: 2 morţi la Lugoj;
21 decembrie: 86 de morţi, 80 civili şi 6 militari;
22 decembrie: 129 de morţi, 74 de civili şi 61 de militari.
– perioada 23 – 25 decembrie –
De la fuga dictatorului până la executarea acestuia.
753 de victime, 489 de civili şi 254 de militari.
23 decembrie: cea mai sângeroasă zi – 428 de victime, 289 de civili şi 139 de militari.
– perioada 26 – 31 decembrie –
85 de victime, 57 din rândul civililor şi 28 din rândul militarilor.
26 decembrie: cea mai sângeroasă zi – 36 de victime, 23 de civili şi 13 militari.
Din totalul de victime mai există 112 de morţi, 83 de civili şi 29 de militari, despre care nu există date certe privind ziua în care s-a produs decesul.
După data de 1 ianuarie 1990 au decedat 44 de persoane, 31 de civili şi 13 militari, care au fost răniţi la sfârşitul lunii decembrie 1989.
Din totalul de persoane decedate în Revoluţia din decembrie 1989 au fost 795 de bărbaţi şi 110 femei. O lată statistică a stabilit că printre victimele Revoluţiei din Decembrie 1989 au fost: 3 preşcolari, 51 de elevi, 18 studenţi, 486 de muncitori, 62 de funcţionari, 45 de intelectuali, 47 de pensionari şi 193 de persoane despre care nu există date exacte privind ocupaţia acestora.
Victimile au fost împuşcate: 48 în locuinţa lor, 10 în incinta întreprinderii unde lucrau, 33 în ceafă, 356 în pieţe şi pe străzi, 145 în partea din faţă a corpului, 108 în cap,
Aceeaşi statistică mai arată că au fost şi alte cauze de deces: striviri de către tancuri şi TAB-uri, explozii şi sinucideri. Mai există şi 30 de cazuri despre care nu există date exacte privind motivul decesului.
Din totalul de victime decedate la Revoluţie 701 au primit titlul de Erou Martir al Revoluţiei Române.
Victime din cadrul forţelor de represiune:
Ministerul Apărării Naţionale: 275 de persoane, un general, 51 de ofiţeri, 36 maiştri militari şi subofiţeri, 176 de militari în termen, militari în termen redus, elevi de şcoală militară şi studenţi ai Academiei Tehnice Militare şi 11 salariaţi civili.
Ministerul de Interne (miliţie, securitate şi pompieri) – 2 generali, 36 de ofiţeri, 34 de subofiţeri, 49 de militari în termen şi 5 salariaţi civili.
Cauza decesurilor: 57 au fost împuşcaţi în unitate, 283 au fost împuşcaţi în misiune, 16 s-au împuşcat între ei, iar 45 au decedat din alte cauze.
Un fapt strigător la cer, din rândul forţelor de ordine din totalul de 401 de persoane decedate, 334 au primit titlul de Erou martir.
Până la data de 22 decembrie 1989 au fost identificaţi 52 de persoane din rândul forţelor de represiune care au tras în populaţie.
31 de criminali din cadrul Armatei au ucis 16 civili, 2 militari în termen şi 13 militari din trupele de securitate.
13 criminali din cadrul Ministerului de Interne (miliţie, securitate şi pompieri) au ucis 13 civili.
8 autori din rândul civililor care au ucis persoane din rândul forţelor de represiune.
După data de 23 decembrie 1989 nau fost identificaţi 75 de criminali.
48 din cadrul Armatei, care au ucis 34 de civili, 11 militari în termen şi 3 militari din trupele de securitate.
10 militari din cadrul Ministerului de Interne care au împuşcat 3 civili, 4 militari în termen şi 3 miliţieni.
3 criminali din rândul Securităţii, care au ucis un civil şi doi militari din trupele de securitate.
8 criminali din cadrul Gărzilor Patriotice, care au ucis 8 civili.
6 autori din rândul civililor.
Din totalul de 127 de criminali identificaţi ai victimelor Revoluţiei Române din Decembrie 1989, asupra cărora s-a pronunţat justiţia, fie prin neînceperea urmăririi penale, fie prin pedepse privative de libertate, dar despre care, din păcate, nu avem suficiente date pentru a-i supune judecăţii istoriei.
Credem că a sosit momentul ca anul 2013 să fie declarat „Anul Adevărului”. Trebuie să îi arătăm pe impostori, pe criminalii care au tras la Revoluţie, trebuie să facem lumină şi să-i separăm odată pentru totdeauna pe adevăraţii revoluţionari de impostori, de contrarevoluţionari şi de criminali.
Sursa: Valentin Marin, Martirii Revoluţiei în date statistice, Editura Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Colecţia Biblioteca I.R.R.D., supliment al revistei „Caietele Revoluţiei”, timisoaraexpress.ro.