Este fascinant să afli informații despre trecutul localității tale, locul în care te-ai născut, locul unde ai „supt lapte de la sânul mamei ” – Suntem nobili de 200 de ani. Dialog cu domnul Traian Filip, președintele Asociației „Gheorghe Ioanovici”, Nobil de Duleu- Valea Mare

Spread the love

Loading

Autor: Maria Radu Novac

Maria Radu Novac: Buna ziua,Traian Filip. Te rog sa te prezinți pentru cititorii publicației noastre.

Traian Filip: Sânt născut în localitatea Duleu, Caraș – Severin, am terminat 4 clase în localitate cu învățătorul emerit Semenescu Victor (unchiul ministrului Grindeanu), Școala Gimnazială la Lugoj (generală nr 5), Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, Facultatea de matematică – mecanică a Universității din Timișoara, secția analiză – informatică. Am lucrat numai în „Cetatea de foc”,  adică Reșița, la Centrul de Calcul al UCMR, la Cabinetul Județean de organizare economico – socială Caraș -Severin, la Oficiul de calcul al Spitalului Județean Reșița,  manager la Spitalul Orășenesc Anina.

M.R.N.: Istoria familiei nobile Ioanovici este pentru Dvs.un proiect de suflet. Vorbiti- ne despre începuturi?

T.F.: „Monografia familiei nobile Gheorghe Ioanovici adnotată și comentată” începe din anul 1976 la Aniversarea a 200 de ani de școală românească în localitatea Duleu, organizată de directorul școlii Dorel Teodorescu, unde a fost invitat și profesorul meu de istorie Dan Popescu, de la Liceul „Coriolan Brediceanu”. În alocuțiunea lui despre momentul aniversar a amintit că jumătate din salariul învățătorului era asigurat de nobilul Gheorghe Ioanovici, că în comuna Duleu exista și o școală maghiară inființată de Guvernul Maghiar, la insistențele secretarului de stat nobilul Gheorghe Ioanovici, în care elevii erau toți bursieri. Mai susținea istoricul Dan Popescu că prin fața Castelului nobilului trecea Drumul I Roman, pe unde a mers însuși Împăratul Traian în frunte armatei I, de la Berzobis spre Tibiscum. Curiozitatea mea despre istoria Duleului, după evenimentul aniversar, a fost atât de mare încât m-a urmărit toată viața. Așa am hotărât să scriem o monografie despre localitatea Duleu cu un colectiv pe care l-am coordonat.

M.R.N.: Știm ca nobilul Ioanovici era de origine aromână. Până unde ați ajuns cu cercetările Dvs?

T.F.: Da, așa este, de origine aromână, dar el se considera român, de la „laptele supt la sânul mamei”, ce reprezenta „patria sufletului” până la „patria extinsă” ce reprezenta „laptele supt la sânul țării” care alăptează pe orice român. Mai mult, cercetările noaste pe cont propriu  s-au realizat atât în localitatea Duleu prin documente bisericești, prin declarațiile bătrânilor din sat a căror părinți au fost consăteni cu familia Ioanovici, cât și la Budapesta unde am găsit documente de arhivă din perioada 1848 – 1909 vezi și site – ARCANUM.HU. Urmează să mai cercetăm ce a urmat după moartea nobilului Gheorghe Ioanovici dacă ICR reușește să ne finanțeze. Dacă nu atunci ne oprim aici cu câte știm până acum !

M.R.N.: Ați sărbătorit 200 de ani de la nașterea nobilului, prilej cu care a văzut lumina tiparului ” Monografia familiei nobile GHEORGHE IOANOVICI de Duleu Valea Mare”, la editura TIM Reșița. Ce ne poti spune despre această carte?

T.F.: Întrucât Gheorghe Ioanovici a avut o patrie a sufletului – România și o patrie extinsă Ungaria și a militat toată viața pentru frăția româno-maghiară eu am considerat că și aniversarea a 200 de ani de la nașterea nobilului trebuie sărbătorită frățește cu maghiarii apropiați Asociației noastre, pe care cu drag i-am invitat. La fel am procedat în 2022 cu prilejul Gulașului Nobiliar, organizat în curtea Castelului.

În tinerețe                                                                       Soția Sofia Ioanovici    

Academician                                                                  Omagiu vesnic  

M.R.N.: Cum a fost evenimentul din 4 iunie 2022?

T.F. : În 4 iunie 2022 am organizat Gulașul Nobiliar în curtea Castelului Gh. Ioanovici din Duleu tot împreună cu prietenii maghiari ai Asociației noastre, pentru a depăși momentul Trianonului de odinioară, pe care Ioanovici nu l-ar fi anticipat niciodată !

Ca discipol al lui Hugo Groțius, Ioanovici și generațiile lui anticipau umanitarismul imperial European precum și Marea Unire a Românilor în cadrul Imperiului Austro-Ungar pentru a crea în Centrul Europei o mare putere economică, militară și politică care să facă față agresiunilor Imperiului Otoman, Slav.

M.R.N.: Ce a ctitorit și ce a lăsat ca moștenire comunității din cele două localități nobilul Ioanovici?

T.F.: A ctitorit Biserica Ortodoxă din Duleu; a plătit jumătate din salariul învățătorului de la școala românească timp de 40 de ani; a înființat școala maghiară cu burse pentru toți elevii; a construit canalul Ieruga pe o lungime de 2 km, cu bani guvernamentali maghiari pentru colectarea apelor excesive din Lunca Pogoniciului; a construit o moară pe râul Pogonici pentru măcinat porumb și grâu; a finanțat-o pe Octavia Crăinicescu, fiica învățătorului Elia Crăinicescu, la Scoala normală din Caransebeș, a finanțat prin Fundația Gojdu pe Traian Damșa medic și pe Ion Damșa avocat, copiii preotului Nestor Damșa din Duleu; a lăsat ca moștenire 2000 forinți pentru biserica din Valea Mare; a învățat și controlat întocmirea Proceselor verbale ale Consiliului Parohial ortodox unde deținea funcția de Președinte; a lăsat moștenire sătenilor modul de lucru în agricultură pe sole mari (Prunii spăii) porumb – 50 ha, (Dealu Mare) ovăz – 60 ha, (Codru) vie – 2ha, etc), moștenire distrusă în 1922 după reforma agrară !! Moștenirea ioanovicistă a fost refăcută în timpul comunismului ! Altă moștenire importantă ioanovicistă este umanitarismul și celulele masonice construite cu intelectualii localităților (învățători, preoți, meșteșugari, proprietari de terenuri agricole, comercianți, etc). Moșteniri însemnate  reprezintă discursurile ținute în Parlamentul Maghiar, la Primul Congres al Regulamentul Organic

(” bucuria Congresului Constituant asupra momentului epocal în istoria bisericii noastre , că noi, Românii, ortoddocși , adunându-se din toate părțile Transilvaniei și Banatului

Ne-am văzut cu frățietate adunați pe terenul autonomiei bisericești , teren , de aici înainte garantat, necontestat și necontestaver. Și pe acest teren al credinței am zidit templul libertății noastre confesionale și naționale iar cu organismul stabilit de noi ne-am asigurat libertatea, conștiința și propășirea neîmpiedecată pe calea culturii, fără de care nici un popor,  nu poate deveni un factor însemnat între popoare, între națiuni… Acesta este rezultatul Congresului până aici exoperat…”).

A rămas în conștiința locuitorilor convorbirile cu sătenii, pe frământările lor, în oborul bisericii, după terminarea slujbei și a Consiliului Parohial, vizite la oamenii nevoiași sau bolnavi cu soția Sofia. Trebuie să mai amintim tot la donații măsaiul cusut cu fir de aur de către mâna Sofiei pentru masa din Altarul Bisericii Ortodoxe și, care a dispărut din biserică după Marea Unire! Mai jos redăm cea mai importantă moștenire pentru dulăieni

O semnătură pe Procesul Verbal (Protocolu) în calitate de Presedinte al Consiliului Parohial prin care certifică că : a existat, a fost aproape de dulăieni și vălămăreni…

M.R.N.: Se știe ca aromânii au fost oameni cu carte, înstăriți, buni gospodari. Cunoașteți legăturile nobilului cu aromâni de frunte ca cei din neamul Mocioni și Gojdu, care au luptat pentru drepturile românilor din Banat și Transilvania?

T.F.: Gheorghe Ioanovici a fost apropiat de familia Mocionilor având aceleași obiective politice în Parlamentul Maghiar dar și în Loja masonică constituită la 22 iulie 1873 Marele Orient al Ungariei sub patronajul Marelui Maestru Gheorghe Ioanovici.

 

       

             Antoniu Mocioni                Alexandru Mocioni                         Coriolan Brediceanu

             nobil de Foieni                      nobil de Foieni                                   avocat Lugoj

                   Deputat                              Deputat                                                 Deputat 

Prietenia cu Marele Mecena Emanoil Gojdu a fost realizată încă de tânăr având în vedere calitățile tânărului avocat și ziarist Gheorghe Ioanovici. Putem spune că Emanoil Gojdu l-a îndrumat în toată activitatea sa avocățească, politică, economică, masonică, de unitate și emancipare a tuturor românilor.

Nu întâmplător Gojdu l-a numit la data de 4 noiembrie 1869 …

Pentru executarea testamentului meu, rog pe iubiții și onorații mei amici d.d. Michail Szeher, Georgiu Ioanoviciu de Dullo și Valea Mare și pe George Grabovski de Apadia, de la a căror amiciție ce mi-au arătat-o în decursul vieții sper și aștept că ei vor lua sarcina aceasta asupra lor și vor executa testamentul meu cu conștiinciozitate ( articolul 8 din testament )”  .

M.R.N.: Ce activități aveți în vedere pentru păstrarea vie a memoriei nobilului Gheorghe Ioanovici?

T.F.: Ca activități semnificative avem în vedere Realizarea circuitului turistic „ Drumului Cărții”. Gulașul Nobiliar anual la Castelul din Duleu. Cumpărarea Palatului din Budapesta a lui Gheorghe Ioanovici.

M.R.N.. Pe fațada castelului din Duleu este scris numele intelectualului Dorel Teodorescu. Cărui fapt i se datorează?

T.F.: Salvarea Castelului Gheorghe Ioanovici din Duleu de la distrugere a realizat-o Dorel Teodorescu și reprezintă un omagiu pentru toate realizările lui locale și naționale. 

M.R.N.:  Cu ocazia Zilei Banatului, 21 iulie, ați prezentat „Monografia satului Duleu”. Ce reprezintă această despre carte?

T.F.: Cartea monografică a satului Duleu am realizat-o cu ocazia Zilei Banatului istoric 21 iulie, în care am dorit să prezentăm, sincer, toate etapele istorice ale localității de la controversatul Azizis dacic – preroman, la Azizisul roman cu trecerea Armatei I Romane, pe Drumul I Roman, apoi la organizarea maghiară în comitate Azizisul transformându-se în Dullo, Dulleo care face parte din Comitatul Comiat, apoi din comitatul Timiș, Caraș, și în sfârsit din Caraș – Severin. În carte tratăm cu multă seriozitate fiecare etapă istorică, inclusiv perioada comunistă, punând accent pe realizările locale cât și naționale așa cum a cerut învațătura ioanovicistă. Amprenta trecutului localității o interferăm cu prezentul localității și construim viitorul pe axiomatica celor două în regim clepsidric !

M.R.N.: Ce proiecte editoriale aveți?

T.F.: În cercetările noastre ioanoviciste am găsit documente despre un mare filozof timișorean Octavian Nistor (1916 -1989)  cu puternice amprente umanitariste și rădăcini dulăiene. Este strănepotul invățătorului Elia Crăinicescu din Duleu, nepotul Octaviei Crăinicescu din Duleu, căsătorită Pirtea,  fiul Eleonorei Pirtea căsătorită cu Prefectul de Timiș Dimitrie Nistor.

M.R.N: Ce ați dori sa transmiteți cititorilor noștri?

T.F.: Le transmit multă sănătate, fericire, bucurii, realizarea tuturor dorințelor. Să devină membrii ai Asociației „Gheorghe Ioanovici nobil de Duleu – Valea Mare”, turiști ai „Drumului Cărți” și să-și studieze istoria locală ! Este fascinant să afli informații despre trecutul localității tale, locul în care te-ai născut, locul unde ai „supt lapte de la sânul mamei ” ! Doar așa iți găsești coordonatele carteziene și temporale ale prezentului și proiectele viitorului.

   Cu dragoste, Prof. Traian Filip

 

 

 

Tagged: