Autor: Violeta Bobocea, Membru UZPR
După atâtea promisiuni că în biata noastră țărișoară va curge numai lapte și miere, s-a hotărât și românul să meargă la vot, mai încrezător ca niciodată, cu zâmbetul pe buze, cu o sclipire în privire și cu buzunarul doldora de așteptări.
Întrebarea e : cu cine votăm? Oare cu cine? Vorba cetățeanului turmentat din cunoscuta comedie a lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”.
Ce să mai comentăm, hai să vedem, în sfârșit, rezultatele !
Ne-a lovit meteoritul, ne-a lovit zdavăn în moalele capului! O răsturnare de situație, dar ce situație!
Cine se aștepta la un asemenea final? Votul a fost un șoc pentru toți!
Câte speranțe și-a pus românul în acest vot( ca de fiecare dată!) și în câteva ore totul s-a năruit, visurile toate au căzut în prăpastie!
Totul în viață e plin de neprevăzut! Pe măsură ce se apropia ora mult așteptată de aflare a rezultatelor, analiștii se întreceau, care mai de care, să prezinte la televiziuni, rezultate pozitive pentru partidele sistemului, după care urmează cutremurul mediatic: un candidat necunoscut publicului, neluat în seamă „de către personalitățile politice ale momentului” câștigă primul tur al alegerilor prezidențiale.
Românul a fost întotdeauna un om resemnat, dar toate au o limită în această existență. Și acum ,mai mult ca oricând, el e tot mai confuz.
Sărmanul român a votat, după care a început să-și pună întrebări existențiale: cine este cel pe care l-am votat? De unde vine? De unde a apărut?
De necrezut, dar acesta este adevărul, aceasta este realitatea!
Cum ar spune filosoful Octavian Paler, ” jur pe cenușa iluziilor mele”, că nu ne așteptam la așa ceva , sau cum afirma un alegător glumeț ” am făcut-o iar de oaie”!
Oare ce vom face de acum? Spre ce ne vom îndrepta? Nimeni nu știe, doar divinitatea, în rest doar incertitudine, tăcere.
Păcat că toate idealurile noastre s-au năruit într-o clipă!
Vorba cântecului: „Doamne, nu uita de noi / Suntem săraci , plini de nevoi/, Doamne, ocrotește-i pe români!”