Autor: Violeta Bobocea
Copilăria rămâne, pentru fiecare dintre noi, unică și ireversibilă, un adevărat miracol, chiar dacă timpul a trecut atât de repede!
Copilăria Reginei Maria a fost fascinantă, purtând peste ani un mister de nedescifrat!
Principesa Maria de Edinburgh s-a născut în anul 1875 în Anglia- viitoarea Regină Maria a României .
Era al doilea copil al prințesei Maria Alexandrovna și al ducelui Alfred de Edinburgh , ofițer în marina britanică.( al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii).
Fratele cel mare al Mariei era Alfred și cele trei surori mai mici: Victoria Melita, Alexandra Victoria și Beatrice.
Maria era alintată Missy.
Castelul de care-și amintește Maria era înconjurat de un parc impunător , de o pădure strălucitoare , dar și de un lac imens cu apă lucitoare .
O fântână cu un susur misterios îi fascina pe copii și îi ducea cu gândul la stafii sau la alte personaje din basme.
Copiii n-au dezlegat niciodată taina sunetelor din acea fântână misterioasă.
Scorbura mare a unui pom uriaș din grădină a devenit ascunzătoarea preferată a copiilor, dar și scena ideală pentru personajele pe care le interpretau în jocurile lor fascinante , precum Robinson Crusoe sau Robin Hood.
Maria își amintește cu nostalgie de animalele cu părul creț, negru sau castaniu, de cirezile de cerbi păscând, dar și de acea defilare domoală a vacilor scoțiene.
Prințesele familiei Edinburgh erau fascinate de natură, de animale: prindeau șopârle , se urcau în copaci, admirau caii sau acvariul cu peștișori din casă. Peștișorul preferat al Mariei era Mefisto, iar poneiul Tommy era bucuria Mariei, când lua lecții de călărit .
Tatăl Mariei născocea tot felul de jocuri pentru copii, chiar dacă era tot timpul plecat. Se ascundea într-o cameră, prefăcându-se că e un căpcăun , iar copiii, speriați , îl căutau în fiecare cameră.
Iarna, pe gheața strălucitoare a lacului de la castelul familiei, patinajul era jocul preferat al copiilor.
Crăciunul era bucuria copiilor, dar odată cu sosirea acestei sărbători, acești copii așteptau cu nerăbdare pregătirea unui desert tradițional englezesc , o budincă gustoasă cu fructe uscate.
Bradul și darurile de Crăciun erau așteptate cu emoție în minunata familie din Edinburgh .
Cine ar fi crezut că un joc al copilăriei va deveni realitate?
Jocul de-a regina era jocul preferat al Mariei -se costuma pe măsură, avea și o trenă regală și se autointitula Regina Spaniei.
În anul 1886, toată familia s-a mutat în Malta , deoarece tatăl a fost numit la comanda flotei britanice din Marea Mediterană.
Prințesele au adunat toate jucăriile și le-au dăruit altor copii, înainte de plecare.
Principesa Maria a renunțat cu greu la jucăriile de suflet- căluțul din lemn și o bombonieră aurie.
Peisajul din Malta era mirific, cu grădini cu toate tipurile de pomi și de flori.
Parfumul florilor de portocal a rămas puternic întipărit în memoria Reginei Maria, din perioada copilăriei petrecute în San Antonio, dar și măslinii din Malta sau covorul de narcise.
Plimbările călare au ajuns în centrul preocupărilor Reginei: Rubin era calul brun-roșcat al Mariei.
Nu numai caii, dar și măgarii erau animalele specifice zonei- o mulțime de măgăruși cenușii, cafenii și negri.
Aromele copilăriei au rămas în sufletul Mariei: fondantele din fragi proaspeți, desertul “Mehlbrei”( o budincă de vanilie), dar și o prăjitură nemțească foarte gustoasă.
Din păcate, au fost și gusturi amare care i-au marcat copilăria Reginei.
Primul gust era cel al ricinei, al doilea- prafurile lui Gregori, iar al treilea medicament- prafurile lui Grey.
Două tablouri au rămas în memoria copilului de altădată: prima lucrare înfățișa un copil mic, îmbrăcat sărăcăcios, care mângâia un cerb mort, iar cel de-al doilea tablou- “Mi-a povera Maria”, era un fel de paraclis pustiu, în care era așezat un sicriu plin de flori, în care zăcea o copilă moartă, cu părul negru și chipul ca de ceară. Lângă sicriu era un tânăr îngenuncheat , iar în spate, o bătrână privea neputincioasă la suferința din ochii bărbatului.
Acel tablou a urmărit-o mereu pe regina Maria .
Maria era fascinată de basmele și poveștile lui Andersen și ale Fraților Grimm, de “Mica Sirenă”(povestea de suflet a Mariei ).
Purtăm în suflet pentru tot restul vieții poveștile copilăriei. Vârsta purității , a inocenței nu se uită nicicând!
Indiferent de statutul social al fiecăruia, copilăria rămâne singurul paradis în care ne-am întoarce oricând!
Sursa foto: historia.ro și tvr.ro