Autor: Gheorghe LUNGU, membru UZPR
În Banat, interesul pentru folclor, începe mult mai de vreme decât în Ardeal sau în Principate. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că existau condiții obiective atât interne cât și externe.
Oamenii de cultură, de aici din Banat, au fost pătrunși de spiritul epocii lor (umaniști, iluminiști, romantici), întruchipând acest spirit într-un proces constitutiv timpuriu ocupându-se de culegerea folclorului, bogăție de neprețuit. Toate acestea se datorează faptului că se înființează școli pentru pregătirea preoților și învățătorilor la Timișoara în anul 1790 (Seminarul teologic) și la Arad Școala Normală, numită Preparandia, în 1812.
De folclor se ocupă bănățenii noștri instruiți cum ar fi: Dimitrie Țichindeal, Damaschin Bojincă, Constantin Diaconovici Loga, Antonie Șandor. L-am lăsat la urmă pe Atanasie Marinescu, nepotul lui Antonie Șandor, care în anul 1860 publică o culegere de Balade, sub titlul “Proza populară. “
După această scurtă introducere aș vrea, prin ceea ce urmează, să mă refer la preocuparea străinilor de culegerea și publicarea folclorului nostru bănățean. Doi frați: Arthur și Albert Schott au publicat la Stuttgart în Germania prima culegere de basme populare românești în anul 1845.
Arthur Carol Victor Schott s-a născut la Stuttgart în data de 27 februarie 1814 și a murit la 26 iulie 1875. A studiat agronomia la Hohenheim, specializându-se ca topograf, cartograf și geolog. A fost pasionat de literatură și muzică, publicând un volum de poezii la Stuttgart. După ce a petrecut câțiva ani în Banat la Iam și Oravița și a mai efectuat călătorii prin țară, în final a emigrat în America, unde a fost membru al unei comisii însărcinate cu delimitarea frontierelor.
În anul 1936 vine la Iam în Banat și stă șase ani, agronom fiind, cu sarcina să administreze moșia lui Ferdinand, conte de Bissingen. Încă de la sosire și după instalare începe să culeagă povești bănățene. Cele mai multe basme i-au fost communicate de către avocatul Drăguescu din Oravița. De la acesta a găsit sursele cele mai curate. Alți informatori de la care a aflat despre folclorul bănățean au fost: preotul Mihai Popovici din Iam, Gheorghe Stoian, pandur domnesc, Trăilă Salitraru, servitor comunal, precum și alți țăranica Mihai Lazăr, Meilă Pupp… Un bun informator a fost și Herr von Maderspach din Sasca. Zona Oraviței a fost bine cunoscută de către el pentru că a participat la clăci și nedei în satele din jur…
Albert Schott, fratele mai mare, s-a născut în anul 1809 la 27 mai la Stuttgartși a murit la 21 noiembrie 1847. A studiat teologia și fiziologia germană la unversitățile din Tübingen și Berlin. Este întemeietorul Societății arheologice din Würtenberg. El realizazătotul, finalizând ceea ce a încept fratele său în Banat. Preia colecția adusă la Stuttgart, transcrie basmele după povestirile orale, totalizând un număr de 43 de povestiri.
Astfel cei doi frați realizează primele culegeri de basme, povești, legende și snoave românești din Banat publicate în traducere germană la Stuttgart, în anul 1845, la Editura Cotta, sub titlul Valachische Mörchen (Povești valahe) cu o introducere despre poporul valah și o anexă pentru explicarea poveștilor. Este un volum masiv de aproape 400 de pagini și cuprinde:
-O prefață semnată de Albert Schott;
-O introducere în care e făcută prezentarea monografică a poporului valah, precum și izvoarele poveștilor;
-Texte ce cuprind povești mai lungi sau mai scurte (legende) și superstiții;
-Anexe despre origine abasmelor, precum și despre ordonarea și interpretarea poveștilor publicate;
Această enciclopedie a basmului bănățean este una din primele lucrări științifice scise în prima jumătate a secolului al XIX-lea de FRAȚII SCHOTT la Stuttgart în Germania.
Surse: Internet
GHEORGHE LUNGU, BASMUL FOLCLORIC ȘI CEL CULT ABORDARE COMPARATIVĂ ÎN PROCESUL DE PREDARE, Lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I înînvățământ, Timișoara, 2003