Autor: Nicolae Toma
Cu întârziere îmi exprim aprecierea pentru revista „Amprentele sufletului”. Din motive pur personale nu am fost în stare să-mi adun gândurile și să simt poezia, mai precis literatura în general. De la bun început vreau să spun că la mine primează problemele personale și rezolvarea lor exclude din start pasiunile.
Am o conexiune specială cu Serbia, în special cu românii din Voivodina, de care mă leagă sufletește cum nu vă închipuiți. Acești români vorbesc limba străbunicilor și bunicilor mei și când am ajuns prima dată la Uzdin, Serbia, am crezut că am făcut o călătorie în timp.
Poate vă puneți întrebarea: Ce legătură are revista cu românii din Serbia? Are, spun eu. Am dus revista la românii din Serbia și are un succes extraordinar. Această revistă este cea mai bună revistă din România pentru că este AXATĂ exclusiv pe CREAȚIE și nu pe interese de grup și nu publică politruci plictisitori și nici nu pupă în fund pe cei care se cred mari oameni de cultură.
Din păcate, din colecția revistei mai am doar trei numere și vreau să vă arăt că am fost publicat și mă mândresc cu asta:
„Amprentele sufletului”, nr. 1, ianuarie 2021, publicat eseul „Salvați limba română”.
„Amprentele sufletului”, nr. 4, aprilie 2021, publicat cronică la cartea „Polenul lunii în Champoluc”, autor Liliana Pușcașu – Ravar.
„Amprentele sufletului”, nr. 5 – 6, iunie 2021, publicat un grupaj de poeme.
Mulțumesc redactorului șef, doamna Eugenia Enescu – Gavrilescu, pentru încrederea în talentul meu și dincolo de unele discuții mai aprinse îmi exprim RESPECTUL pentru modul cum se luptă să promoveze pe cei care scriu într-un timp dominat de covid și de război.
Mai vreau să spun că eu cred că SALVAREA ROMÂNIEI se poate face prin CREDINȚĂ și CULTURĂ!
În încheiere DORESC mult succes Revistei „Amprentele sufletului” și viață lungă colectivului redacției și tuturor care publică în această revistă și nu numai în ultimul rând tuturor românilor oriunde ar fi.