Autor: Mia ROGOBETE
Oraș cu buze de cleștar, vezi? E primăvară!
Orbecăind prin tine, mai mult ca oricând,
astăzi ne încălzim sentimentele obosite
cu raze fecioare, în carnea lor roșie scriem
despre aceia care ți-au fost odată aproape,
au cântat pentru tine și ți-au dus numele
peste mări și țări, sunt mulți oameni curioși,
dar și iubitori de sport, cultură, istorie, religie,
pășesc pe drumurile pe care ai pășit tu
misteriosule, tenorule- Traian Grozăvescu.
Spiritul tău demn intră și iasă în fiecare clipă
din minunatul Teatru Municipal ce-ți poartă numele,
ești mereu la brațul spectatorilor încântați, fericiți,
ești mereu la brațul actorilor iubiți, ascultă tenorule,
acum suntem atât de îmbujorați în bătaia vântului,
suntem atât de grăbiți în pașii de pe Podul de Fier,
atât de înfometați de timp și salutăm târziu
Ceasul Electric, calmul din el, ticăitul, parcă
ar plânge, parcă ar râde, parcă ar cânta duios…
Suntem fermecați de tine, oraș cu ochi de crin
și obraji de catifea, suntem îndrăgostiți de clipa
trăită ascultând clipocitul Timișului, tânăr voinic,
străjerul tuturor speranțelor născute într-un palat
în care servitorii pești aruncă stropi de entuziasm
pe malurile tale, oraș cu oameni buni și frumoși,
oraș al îndrăgostiților, oraș al prezentului,
al viitorului, născut pentru a strălucii sub cerul
curcubeu, Lugojule, ți-ai dat cu parfum de cireși,
sau de magnolie, te miros…îmi dai voie să te sărut?