Autor: Mioara BACIU
Nascut pe 15 ianuarie 1850, in Botosani, Mihai Eminescu (pe numele sau Mihail Eminovici) a fost cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română, fiind prozator, jurnalist , dar, mai ales, poetul nepereche al natiei romane, “luceafarul poeziei romanesti”.
A copilarit la Ipotesti, iar in adolescenta s-a mutat la Cernauti, unde a urmat cursurile gimnaziale
A publicat primul poem (“De-as avea”), in revista Familia a lui Iosif Vulcan, la varsta de 16 ani.
Studiaza apoi in strainatate: la varsta de 19 ani, la Universitatea din Viena, iar la 20 de ani, in Berlin.
Are prilejul de a studia operele unor valorosi filozofi (care ii vor influenta opera, modul de gandire, viata), precum: Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar si filozofia orientală studiind opere precum: Ramayana, Mahābhārata și Vedele.
Continua sa scrie si sa publice poezii in prestigioasa revista a timpului “Convorbiri literare” a societatii Junimea, din care facea parte si Eminescu.
Cele mai reprezentative opera ale sale sunt: Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V)
Eminescu a facut parte din curentul romantic, iar poeziile sale poezia sa conțin noțiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, iar temele abordate sunt; natura, dragostea, fie vulcanica, fie calda, calma, intimă, neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului. A scris si proza, care conține și elemente sociologice.
La varsta de 24 ani revine in tara si, dupa ce se stabileste la Iasi, in perioada 1875-1877, lucreaza ca jurnalist la Curierul de Iasi si mai apoi, din 1877, la Revista Timpul.
Articolele jurnalistice ale vremii urmau linia filozofică adoptată de autor, conservatoare, dar nu reacționară, acesta fiind un susținător al orânduirii sociale din naștere, al naționalismului xenofob, antisemit și belicos și un oponent al liberalismului burghez.
Munca epuizanta de journalist si potentiala tulburare bipolară, au facut ca Eminescu sa se retraga din gazetărie în iunie 1883.
Urmeaza cea mai greaperioada din viata poetului (1883-1886), marcata de boala, de suferinta, ceea ce ii va provoca, la 15 iunie 1889, decesul, in Sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, iar două zile mai târziu, a fost inmormantat la cimitirul Bellu din București.
Se spune ca moartea ar fi fost datorată, cel mai probabil, intoxicației cu mercur.
In anul 1902, Titu Maiorescu a daruit Academiei Române, manuscrisele lui Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file.
Pentru meritele sale deosebite, în anul 1948, poetul nepereche, a fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
In memoriam, dedic lui Eminescu urmatorul poem:
LA UMBRA TA, POETE…
Autor: mioara BACIU
La umbra ta, poete
îmi odihnesc clipa
răstignită de nemiloase nedreptăți
pe sinuoase poteci …
La umbra ta, poete
alung angoasele
în jungla timpului fugar
care a uitat veșnicia
prin gări fără trenuri…
La umbra ta, poete
ard nălucile ce-și strigă prietenia
dar cultivă neghina în inimi pereche
La umbra ta, poete
îmi caut liniștea cuvântului
îmbrăcat în podoabele gândului…
La umbra ta, poete
am găsit secretul iubirii
și-l voi păstra în cămăruța sfântă
a sufletului…
Foto: ecouri.ro