Autor: Mioara BACIU
La 40 de zile după Învierea Domnului, sărbătorim Înălțarea Domnului, fiind una dintre cele mai mari sărbători creștine, prin care comemorăm înălțarea la cer a lui Iisus Hristos.
Așa cum aflăm din Cartea sfânta – “Faptele Apostolilor“ 1:1-1:11, Isus, fiul Domnului, după Înviere, după ce S-a arătat apostolilor timp de 40 de zile, S-a înălțat la cer, în prezența acestora “și a șezut la dreapta lui Dumnezeu” (Mc 16, 19), “ședere” care a marcat inaugurarea domniei lui Mesia, împlinându-se astfel viziunea profetului Daniel despre Fiul Omului, potrivit căreia: „Și lui i s-au dat stăpânirea, slava și împărăția, și toate popoarele, neamurile și limbile îi slujeau lui. Stăpânirea lui este veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția lui nu va fi nimicită niciodată” (Dan 7, 14). Acesta este considerat momentul în care, apostolii au devenit martorii „Împărăției care nu va avea sfârșit”.
Înălțarea la cer semnifică preamărirea cerească a lui Hristos, care, va domni ca un rege, “de-a dreapta Tatălui”, precum și intrarea definitivă a lui Isus în împărăția cerurilor. Acest nou mod de viață este pregătit de către Dumnezeu Tatăl și “aleșilor” săi.
Înălțarea “certifică” și faptul că Isus Hristos merge înaintea noastră în Împărăția glorioasă a Tatălui, pentru ca noi, să avem speranța că, într-o zi, vom putea dobândi viața veșnică, alături de El, mijlocitorul nostru.
Sărbătoarea are origini străvechi (secolul al IV-lea), celebrându-se, atât în Răsărit, cât și în Apus, la 40 de zile după Paști (într-o zi de joi).
Există și situații în care, de exemplu, în țări din Europa occidentală, dacă Înălțarea nu este sărbătoare legală, celebrarea liturgică se transferă în duminică imediat următoare.
În România, în aceeași zi cu Înălțarea Domnului se celebrează și Ziua Eroilor, legiferată prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, fiind oficiate, după Sfânta Liturghie, slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele dedicate acestora din țară și din străînătate, trăgându-se clopotele în în semn de recunoștință față de aceștia.
În cele ce urmează, împărtășesc cu dvs. cititorii, un poem dedicat Înălțării:
TE-AI ÎNĂLȚAT LA CER ÎN SLAVĂ
Autor: Mioara BACIU
Nu-s cea mai demnă să îți scriu
Despre învățămintele ce ne-ai lăsat
Știu, însă, că mi-e sufletul pustiu
Dacă nu-nving al firii stăruitor păcat.
Te-ai înălțat la cer pe norul de lumină
Și stai de-a dreapta Tatălui ceresc
Mijlocitor ne ești, chiar de-avem vină
Ne-ajuți să renunțăm la ce-i lumesc.
Ești milostiv și iubitor de oameni,
Nădejde lumii noastre rătăcite;
Ne-ai învățat iubirea pentru semeni,
Ne vindeci sufletele, de ne sunt rănite …
Te-ai înălțat la cer cu slavă,
Dar nu te-ai depărtat de pământeni;
Ne vindeci inima, de ni-i bolnavă,
Ne-ajuți în viața noastră de mireni…
Să nu ne lași orfani de Tine, Doamne
Ne-aruncă scara veșniciei s-o urcăm
Nu-ngădui instanței cerului să ne condamne
Până ce ițele păcatului nu descurcăm!
Ajută-ne să nu mai fim trufași
Ne scoate din robie de păcat
Învrednicește-ne să-ți fim părtași
Și să rostim cu evlavie:
HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!