În ultimii 24 de ani băncile s-au îmbogățit și au executat silit imobile pentru datorii de câteva mii de euro, deși valoarea lor era de peste zece ori. Această procedură intră la infracțiunea de camătă. Legislația autohtonă dădea dreptul ca o bancă să execute silit o casă, care valorează peste 50.000 de euro pentru o datorie de 3.000 euro și astfel interlopii, de genul lui Bercea Mondialul, au ajuns proprietari pe zeci de immobile, cumpărate la un preț de nimic.
Era uman și corect ca imobilul garantat la bancă să fie vândut la valoarea lui reală și după ce banca își recuperează datoria, restul de bani să fie dați proprietarului. Dar ca la noi la nimeni.
Mai mult, o sentință dată de o instanță de fond, privind executarea silită, nu poate fi atacată și este definitivă din momentul judecării. Reglementarea vine de la Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) și acest lucru demonstrează fragilitatea actului de justiție înfăptuit de magistrați corupți și nedemni de a face parte din sistemul juridic al acestei țări.
Judecătorii de la Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) clarifică situația: “Legislația națională ar trebui să prevadă ca debitorii, care sunt executați silit de către bănci, să aibă dreptul să atace cu apel decizia instanței de fond care a respins opoziția lor la executare, dacă în contractul de credit există clauze abuzive”.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunțat recent în cauza C-169/14, privind aplicarea legislației europene referitoare la clauze abuzive în raport cu prevederile legislației spaniole legate de executarea silită.
Decizia este obligatorie pentru toate instanțele din Uniunea Europeană și din România și suntem curioși de când se va aplica și la noi.