Incertitudini certe

Spread the love

Autor: Paul Ichim

Ceva sună aiurea zilele astea, în avalanșă de informații ce ne pălește-n moalele capului.

Se tot anunță, triumfalist, creșterea salariului minim.

Ies cei de la patronate și spun că vor închide la greu, n-au de unde susține creșterile, iar acestea vor atrage în cascadă creșterea prețurilor.

Oamenii propuneau mai degrabă o scădere a impozitării muncii.

Pensiile alea nu se știe când vor crește și cu cât, ăștia certându-se pe procente de mult prea multe săptămâni, neștiind probabil pe ce buget.

În mod sigur nu vor fi de acord cu scăderea impozitelor sau cu o piață reglementată la energie, ar rămâne fără bani la buget.

Lumea a început să iasă și la noi în stradă. Toți aștepta cu îngrijorare facturile la energie, mai ales că e nevoie de căldură-n case.

De bine de rău noi avem încă ceva căldură în locuințe și la serviciu, vecinii n-au gaze, n-au curent electric, n-au apă, iar ticăloșii de la răsărit au tupeul să spună că ei n-au nimic cu populația civilă, doar că le aruncă-n aer toată infrastructură critică.

Ciudat este că cei din orașele recent eliberate și distruse, cu toate privațiunile, reușesc să se bucure că au scăpat de ruși.

Va dați seama cum sunt percepuți ticăloșii de către amărâții de acolo, cât pot să-i urască?

În toată nebunia asta televiziunile au intrat pe pilot automat cu filme de sărbătoare a Crăciunului, de parcă nu toată lumea ar fi vraiște.

Le înțeleg logica, se chinuie să ne distragă atenția, să nu ne pălească depresia. Văd că acum trag și cu acel campionat de fotbal și concesia consumării de alcool în locuri controlate. Asocierea asta de informații este de-a dreptul bulversantă, nu-ți găseșți nici un echilibru, ai sentimentul că ce va urma va fi și mai rău.

N-am de gând să scriu acum, cam ce percepem în mersul lucrurilor în societate, la învățământ, la sănătate, adică de fapt la toate. Aproape nimic nu mai funcționează decent și echilibrat.

Contat cu amărăciune, că este primul sfârșit de an în care nu am curajul să gândesc la un proiect de viitor, am un sentiment de nesiguranță privind vreo perspectiva rezonabilă.

Zic unii, că-i bine să-ți trăiești clipa, iar până la un moment dat ar fi o chestie acceptabilă. Problema este că-i mult prea puțin, fără perspectiva, fără așteptări, fără nici o planificare.

În acest moment se aplică o regulă a lui Murphy… lăsate lucrurile să evolueze spontan, vor evolua din rău în mai rău’ sau” când lucrurile par că nu se înrăutățesc, ai răbdare. Se vor înrăutăți curând”.

Nu știu cum va simțiți voi în perioada asta, dacă aveți sentimentul ăla de nerăbdare în așteptarea sărbătorilor, căci eu l-am pierdut anul acesta.

Singurul echilibru rămas îl constituie familia și cei câțiva prieteni apropiați. Hai să fim sănătoși, v-am plictisit destul cu depresia asta de moment.

Sursa foto: cursdeguvernare.ro

Tagged:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *