Între rasismul declarat și cel aplicat

Spread the love

Loading

Nu cred să existe o țară, în afar’ de Romănia noastră,

 

Autor: Ion Teca

superbă, în ultimii 30 de ani, unde să se plieze, mai perfect ca altundeva analiza, transformată în certitudine, a marelui analist politico-militar, de acum, mai bine, de, două mii de ani, Sun Tzî. „Taie-le rădăcinile, distruge-le tradițiile, dezbină-i, fă-i să se rușineze de ce sunt, …”

În condițiile în care, avem nevoie, mai mult decât oricând, de unire, consens și renunțare la stereotipuri, se „pune” în practică, războiul dintre noi. De către cine? Nici mai mult, nici mai puțin de edilul urbei care, culmea, este recunoscută ca, fiind, model de comuniune seculară, interetnică.

Când un fost edil, renegat, și-a exprimat convigerile, în precampanie electorală, referitoare la onomatopeele, „ila-ila”, ale exuberanței muzicale tradiționale, specifice, și, poate, exteriorizate, pe o bucată de textilă, compusă din elemente vegetale, denumită rogojină, mulți s-au grăbit, atunci, pe lângă alte încadrări în diferite categorii ale rasismului și informări la Consiliul Discriminării (CNCD), în a-i transmite, că, de fapt, inclusiv numele de Lugoj, derivă din Logoș-Logoj-Rogoj-Rogojină, acum, când, avem un edil, emancipat, cu viziuni moderne, democratice și progresiste, rămânem consternați la faptul că intenționează să aplice, aceste convingeri, prin obstrucționarea accesului în piața agroalimentară, a producătorilor istorici, de rogojini, cu produsele care stau la baza supravițuirii lor, adică, produsele agricole.

Dacă vrei, ca administrație, să crești numărul producătorilor, din piață, nu trebuie decât să îndrepți câteva cutume „istorice”, fără nici un fel de investiții și anume:

  1. Să se stopeze anumite practici, ale unor olteni jmecheri, criticată de alți olteni și producători locali, onești, de a închiria, cu ajutorul unor responsabili ai pieței din subordinea, tot, a primăriei (se poate aprecia că dețin același apelativ de jmecher); 2. Interzicerea comercializării produselor din import; 3. Reanalizarea produselor de „de toate felurile”, care se vindeau la bazar, de la primele mese, dacă intră la categoria legume-fructe (!!!) și dacă este normal și corect, să se vândă tot acolo. Nu este firesc să hotărăști, într-un puseu de autoritate (pe lângă multe altele), să îi dai afară din piată.

Tot corect (și legal) ar fi să monitorizezi comerțul cu produse netimbrate, din jurul pieței, iar pentru cumpărători, să se organizeze o parcare cu plată, în jurul pieței…vin, parchez, plătesc 2-3 lei, cumpăr, timp de, max. o oră, pot duce plasele, grele, cu produse, la mașină foarte ușor, plec și vine altul. Cei mai mulți cumpărători nu se mai duc în piață, din acest considerent, locul de parcare. Iar dacă se vrea ajutarea producătorilor locali se poate face, o zi autentică, numai a lor, spre exemplu, sâmbăta sau duminica, dar, într-un alt loc decât piața, cum este în alte orașe, cu posibilitate foarte mare de verificare și certificare a produselor.

Cred, că, cei de la supermarcheturi, nici, nu se gândeau la un cadou mai frumos, dar, prietenii la nevoie, se cunosc…

PS: Oare, oltenii, care nu au legătură cu legumele, pot să mai intre în oraș, acum, când există o centură ocolitoare?

Tagged: