Biserica Toracul Mare
Autor: Gheorghe LUNGU
Frundză verge leoșcean
Ceamă-l Niță Secoșan
Frundză verge dă cicoare
Născut în Toracul Mare…
Așa să-nfățoșadză poetul în grai bănățan Ion Niță Secoșan, născut la 16 septembrie 1900 la Toracu Mare, astădz Begheiți. Școala primară (șasă clase) ș-o făcut-o în satul natal. Situația materială, șî mai ales, aia politică dân țară (Primul Război Mundial) nu-i permice să continuie școlarizarea. Abia în anul 1926, la vrâsta dă 27 dă ani, să înscrie la Liceul “Coriolan Brediceanu “ dân Logoj, isprăvind cursul inferior în anul 1929. Încă dă pră atunși să fașe cunoscută creația sa literară, Ion Niță Secoșan fiind trecut alături dă Victor Vlad Delamarina, Gheorghe Gârda, Tata Oancea ecetera, chiar șî într-o antologie dă versuri în grai bănățan. Îi vorba dă “Ano, Ano, logojano “ (selecțâe, prezăntări șî introdușere dă Gabriel Țepelea) care o apărut la Editura Facla dân Cimișoata. Dân numeroasâli sale lucrări, amincim doar pră alea tipărice la Editura “Carcea Românească “ dân Cimișoara. Anume:
DIVORȚUL, CAPRICIU COMEGIE, GHIȚĂ PĂCURARIU, ȚÂGANU LA TELEFON, ION ORDONANȚĂ, NU-I CUM SOCOCEȘCE OMU, ÎN SAT LA NOI ȘÎ CĂTANĂ. Măi tăce așcea erau pusă în șcenă, pră bina cum ar veni, dă amatorii dân Torac, dar șî în alce sace, dăloc după aparițâie, iar alcili șî în dzâlili noaștre pântru “Dzâlili dă teatru “ ale românilor dân Voivogina. În anii 1972-1973 Ion Niță Secoșan îi prezăntat cu piesâli dă teatru DIVORȚUL și CAPRICIU COMEDIE în ziarul “Năgejgea.” În paginile aceluiaș ziar îl găsâm amincit cu versuri, precum cu articole și lucrări umoristice.
Publică șî poezii lirice, noce dă drum șî versuri satirice cu pseudonimul Ginu Papălapce, prăcum comentarii șî scrisori dășchisă sub alce pseudonime, tăce însă, scrisă în dialect bănățan, biciuind unili neajunsuri ale vremurilor lui.
Amincim câceva dân așcea, publicace în ziarul “Năgejgea “, având în vegere faptul că nu întătdăuna pucem șci dăspră șine-i vorba măi ales atunși când purta polemică cu alț umorișci, corespondenț la acelaș ziar, printre care să zăfla șî consăceanul său Vichentie Avram-Folomoc. Înșepe dân anul 1928 cu: Ca nuca- n părece, șî continuă în anul 1929 cu: Moș Andri la Mozi. Apoi a măi bogată activitace găzetărească o are în 1930 cu următoarili titluri: Lumie pră dos, Baie dă soare, Așa-i zăconu’ Tăstămientu’ Lu’ Moș Gică, Moș Achi Fileru, Fără glumă, Nică Pleșu, Boancă la păcică, Pătru Plășintă la scalz, Șie să fie și Ionu lu’ Zdreanță.
Continuă să publișe în „Năgejgea” în 1932: În șiudă, Una d-a noașce, Năroc a vost și Mi-s bănățan, iar în 1936 măi publică: Nunta la Viena și Visul. Trăbe dzâs că-n anul 1929 scrie șî bineînțăles că șî publică poezia Amurg în limba literară.
În urma lui Ion Niță Secoșan or rămas foarce mulce scieri în manuscris. Dân păcace unili dân ele cu tematică politică or fost distrusă în anul 1944, după cum ne spune copilul lui Rancu Secoșan Dobromir.
Amincim aiși 10 piesă dă teatru care s-or păstrat încă: Ioșca vinge iapa, Biletul, Truță răgrut, Făcăleț, Gălușca, Doi minșinoș și Lumea dă adz (scenete comișe), apoi Lucia (piesă în 3 acce, Boala bunișii (piesă pântru copii într-un act), Luță în Bucureșci (monolog comic) șî o piesă tragi-comică: Lumea mea.
Or măi rămas șî câceva caiece în manuscris. Prântră ele să zaflă două caiece dă poezâe satirică în grai bănățan, care are șî un glosar cu cuvince folosâce la Toracu Mare (localisme, am dzâșe, deși așcea îs vorbice măi în tăce părțâli Banatului), api un caiet dă epigrame șî aforisme șî unu cu bancuri autentișe dân Banat care înșepe cu versurile:
“Dî la mine fabricace
Dîn tăt locu adunace
Șî iarăș tuturor dace.”
În poeziile sale satirce, Ion Niță Secoșan biciueșce oamini șî întâmplărili dân sat. Așa că avem șî personajă prăcum Boancă, un om foarce glumeț șî dăscurcăreț care fășia șî pră finențu (poliția financiară dă atunși) dă râs. Api Susi, nemțoaica, care nu vorbeșce bine româneșce, astfel făcând furt aluzii la cuvince șî întâmplări. Țâganul care pălăvrăgeșce într-o limbă necunoscută nouă, dar binecunoscută dă poet, api neamțul, măgiarul, sârbul, fiecare fiind dăscris în felu cum îl vegea șî cunoșcea Ion Niță Secoșan trăind cu ei în veșini așa cum s-o trăit dă veacuri în Bănat. Temele dân poeziile lui satirice șî în anecdote sau bancuri am pucea spune că-s foarce apropiace șî dă vremurili dă adz înfățoșând oameni zgârșiț, răufăcători, materialișci ecetera.
“Șoage vremuri îs la noi
Nu să-nțăleg doi cu doi! “
Ion Niță Secoșan treșe în lumea umbrilor la 7 agust 1939, la o vrâstă foarce frajedă.