Autor: Mioara BACIU / UZPR
În fiecare an, în prima vinere din “Săptămâna luminată”, creștinii sărbătoresc “Izvorul tămăduirii”, sărbătoare închinată Maicii Domnului.
Originea sărbătorii este legată de minunea înfăptuită pe vremea împăratului bizantin Leon (457- 474), când un orb și-a recăpătat vederea, după ce s-a spălat cu apa unui izvor din apropierea Constantinopolului (actualul Istanbul), la îndemnul împăratului (neincoronat atunci), care a împlinit vrerea Maicii Domnului, care i-a grăit așa: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apă tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați”.
Fiind martor al recăpătării vederii orbului, când Leon a ajuns împărat, a ridicat pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Și împăratul Justinian (526-575), s-a vindecat acolo de o boală grea, ridicând astfel, drept mulțumire, o biserică și mai mare, care, însă, a fost distrusă de turci, în anul 1453.
Biserica a fost reconstruită în secolul al XIX-lea pe același loc, unde se află un paraclis din secolul al V-lea și curge încă izvorul cu apă tămăduitoare.
Potrivit credinței ortodoxe, de Izvorul Tămăduirii, se sfințesc apele, prin slujba cunoscută sub denumirea de Aghiasmă Mică.
Maica Domnului a dăruit și poporului român izvoare tămăduitoare, dintre care amintim: Izvorul de la Mănăstirile: Ghighiu din județul Prahova, Dervent din județul Constanța, Horăicioara din județul Neamț, Cetățuia Negru Vodă, din județul Argeș, precum și izvorul de la Biserica Greacă din Brăila, descoperit în anul 1863, în timpul efectuării unor lucrări de construcție la sfântul lăcaș.
„Izvorul Tămăduirii” este, așadar, o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Dar, în același timp, aceasta este și o zi de prăznuire a lui Hristos, ca Izvor al vindecărilor.
Fie că sărbătoarea de azi să ne fie prilej de tămăduire a trupurilor și a sufletelor!