Autor: Ion Teca
Întotdeauna am fost de principiu că un lucru făcut în, și pentru, interesul oamenilor este bun făcut și este binevenit!
Numai cine nu a organizat un eveniment nu știe acele momente neprevăzute sau apărute inopinat, care modifică puțin planurile inițiale și contribuie la imposibilitatea de a se desfășura „ca la carte”.
Dar în momentul în care, din start, unele aspecte au fost planificate, sau nu, atunci, putem să emitem, ca niște simpli cetățeni, raportându-ne la alte evenimente similare, niște întrebări.
Zilele acestea călduroase au fost pline, pe de o parte de canicula doborâtoare, iar pe de altă parte de un eveniment care, mai mult sau mai puțin, prin destinația acestuia, a adunat oameni de diferite vârste în proximitatea zonei de desfășurare a acestuia.
Este vorba, bine-nțeles, de Festivalul de Jazz.
Despre muzică, numai de bine… „De gustibus non disputatum est!”.
Chiar așa!
Când te duci la un eveniment știi la ce te aștepți și te duci cu starea emoțională proprie care îți permite vibrarea cu manifestarea respectivă, pentru a-ți da plenitudinea înălțării emoționale corespunzătoare. Adică, dacă nu-ți place, nu te duci! Clar!
Altele sunt aspectele asupra cărora vreau să mă opresc.
Lumea a ieșit, deci vrea ceva, indiferent ce! …Ceva care să îi scoată din rutină, sau cum bine zicea un precin: „Ia-i omului tot și se va bucura de ce-i dai!”
Adică, a fost atras de o socializare, „în centru!”
Ee! Aici se impune una din întrebări.
De ce acesta în centru și altele le trimitem la plopi? (inclusiv ruga)
Dacă rămânea evenimentul singular, numai cu scaunele aferente, da, se încadra la categoria „deosebit” și „elitist”, cu toate că a produs și acesta câteva sute de decibeli. Acum nu a mai fost deranjant pentru riverani?
Sau numai anumite categorii de muzică deranjază?…
Noi înțelegem, fiind o zonă muzicală, de nișă, s-a vrut a se da senzația unei prezențe mai mari.
Să ne deplasăm prin arealul destinat manifestației… Gogoși, porumb fiert, hamburgeri, înghețată, bere și … (doar) hamsie.
Păi de ce, doar, atât?
Sau, numai acestea intră în categoria „bucătărie elitistă” și vibrează pe aceeași lungime de undă cu evènimentul?
De ce alte feluri gastronomice și culinare nu au avut acces? Ceva, parcă, specific „romanian cuisine”, nu se încadrează?
De asemenea, aglomerația a fost considerabilă, la cozi, deci demonstrează că cerere a fost. Și atunci de ce așa puține firme de profil? Sau și acestea au făcut parte din categoria „elitiste”?
În momentul când oamenii serveau pe unde apucau (pe balustrada de pe malul Timișului, pe formele de beton dintre podul de fier și baia municipală și, chiar, pe jos, unde permitea terenul), s-a accentuat senzația de „ocico” și dezordine și a demonstrat că respectul pentru cei prezenți (care nu au venit cu destinația jazz), a fost restrâns la minim.
Prin toată țara, pe unde am fost, la un eveniment public mixt, cultural și culinar, se închid niște artere de circulație!
Consider că servirea la mese este un aspect mai civilizat! Ce i-a oprit să blocbeze strada Plopilor, de la Memorandumului până la fosta baie publică?
Și nu vreau să mă duc mai departe de Buziaș.
Și în final, ajungem la o concluzie certă: cea mai elitistă manifestare jazz, din oraș, era cea de acum câțiva ani, organizată de Casa de Cultură, când după 3 ore de audiție, în sala Teatrului Municipal „Traian Grozăvescu”, oamenii se duceau la destinațiile propri, cu mulțumirea dată de participarea la o manifestare tipică sufletului acestora (și fără hamsie).
Dar ce e cel mai important, costul era de, aproape, 10 ori mai mic, și aceia, cofinanțați de Consiliul Județean, față de 2 miliarde și un pic, cel din acest an.
Diferențe de viziune, doar, verbale, binențeles!