“Am mai constatat cu uimire, că toate imobilele erau vândute, iar altele care puteau fi răscumpărate au fost retrocedate în baza Legii 10”
Interviu în exclusivitate cu Francisc Boldea, primarul Municipiului Lugoj
Reporter: În iunie 2008, după ce aţi câştigat fotoliul de primar, cum s-a derulat predarea şi primirea? Francisc Boldea: Am preluat Primăria Municipiului Lugoj într-un mod cât se poate de penibil. Primarul şi vice-primarul şi-au semnat unul la altul lichidarea şi au lăsat o cheie la femeia de serviciu. După ce am depus jurământul, sâmbătă 23 iunie 2008, două zile mai târziu, pe 25 iunie, când am venit la primărie femeia de serviciu mi-a dat o singură cheie de la cabinetul primarului. Asta este tot ce mi s-a predat când am preluat funcţia, crezând că toate aceste lucruri mă vor speria şi voi renunţa. Având însă o experienţă bogată în conducere, ca director de grup şcolar şi liceu, ca inspector şcolar şi inspector general-adjunct, la care se adaugă 16 ani de consilier local, situaţia de la preluare nu m-a depăşit. În primul rând am studiat bugetul şi am rămas surprins când am constatat că la o serie de societăţi comerciale din subordinea primăriei, cum sunt Salprestul şi Meridian 22, bugetul era cheltuit în proporţie de 80% şi asta la jumătatea anului 2008.
La departamentul tehnic, la iluminat şi la alte câteva departamente, bugetul era cheltuit 100%. La asfaltări, stil Marius Martinescu, cu bob de orez, cu picături, cu stropituri de asfalt, care nu au ţinut decât două luni, bugetul era depăşit de nu ştiu câte ori. Am mai găsit contracte făcute în luna mai 2008 cu mai multe firme, contracte care au fost plătite în mare grabă între turul unu şi doi al alegerilor locale cu suma de 4-5 miliarde de lei (vechi).
La prima vedere am găsit că Primăria Lugoj are datorii, un minus în buget de circa 70 miliarde de lei vechi, iar unele din servicii erau nefuncţionale prin cheltuirea întregului buget. Cred că nimeni din România nu a mai întâlnit un asemenea dezastru. Acum, când aud că Martinescu scrie prin ziare despre câte drumuri a făcut la Bucureşti, vreau să-i spun că poate s-a oprit mai mult pe Valea Prahovei, de cât să ajungă la Bucureşti. Asta nu am inventat-o eu, aşa spun „foştii” lui angajaţi, de aceea, eu îi las pe lugojeni să vadă ei ceea ce fac.
R.: Aţi stabilit o strategie?
F.B.: Strategia a fost stabilită în baza propunerilor pe care le-am făcut în campania electorală. Primul lucru pe care mi l-am propus a fost acela de a reduce la maxim toate cheltuielile şi să acopăr gaura de 70 de miliarde. Atunci părea un lucru imposibil, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit, ba mai mult, am demarat o serie de lucrări în oraş. Am început reabilitarea termică a blocurilor, lucru pe care vechea administraţie îl considera o aberaţie. În august 2008, Consiliul Local a dat o hotărâre, prin care s-a stabilit ca lugojenii să nu plătească nimic. În baza legilor de atunci, Primăria urma să plătească 50%, iar Ministerul Dezvoltării tot 50%. Am început reabilitarea a 25 de blocuri, fiind singurii din ţară care am făcut un număr atât de mare de blocuri, raportat la populaţia oraşului. După două luni am studiat împreună cu mai mulţi profesori universitari de la Timişoara, în domeniul construcţiilor, pentru a da drumul la circulaţie pe două benzi la pasaj. Trebuia să fac ceva, fiindcă drumul Lugoj-Timişoara, via Recaş era blocat, fiind în lucru. Din acel moment, podul nu a mai devenit interesant pentru nimeni, doar liberalii şi PDL-ul au încercat să-şi aroge nişte merite. La darea în folosinţă a pasajului, la 17 noiembrie 2008, am chemat toţi foştii primari, pe Sorin Stragea, Virgil Turcan, Marius Martinescu, pe toţi vice-primarii, pe toţi consilierii locali care au fost pe parcursul celor 18 ani cât a durat construcţia podului. Toţi cei patru primari am tăiat panglica de inaugurare, după care am oferit o masă festivă la Acapulco şi am oferit la toată lumea o diplomă de excelenţă. Altfel stă treaba cu Şcoala din Cotul Mic, de care m-am ocupat personal, ca inspector general-ad-junct, dar şi ca director la Brediceanu. În 2006 şi 2007, Primăria trebuia să se ocupe îm mod expres de această şcoală, dar Martinescu nu a fost în stare, după cum s-a şi văzut ulterior. Deşi şcoala nu era terminată, am forţat să se deschidă la 15 septembrie 2008 şi recunosc că am fost sprijinit de Secretara de Stat Svetlana Preoteasa. M-am gândit că atunci când intră în şcoală un copil, un învăţător şi o floare nu mai intră boschetarii. Pe parcurs am modernizat şcoala.
R.: Despre staţia de epurare ce ne puteţi spune?
F.B.: În data de 12 septembrie 2008 am fost la Agenţia Naţională de Mediu şi am semnat contractul pentru realizarea unei noi staţii de epurare în municipiul Lugoj. Valoarea totală a proiectului s-a ridicat la 200 miliarde de lei (vechi), dintre care 110 miliarde le plăteam noi şi 90 miliarde agenţia.
R.: Care este adevărul cu reţeaua de apă?
F.B.: Marius Martinescu a făcut un contract pentru alimentarea cu apă a mu-nicipiului, dar contractul a fost făcut prost şi negândit. Din cauza acelui contract lugojenii astăzi suferă. Când s-a făcut contractul, în mod intenţionat sau nu, nu s-a
calculat TVA-ul, fapt pentru care Ministerul Mediului nu a aprobat finanţarea proiectului. Tot ce scrie Marius Martinescu prin ziare sunt minciuni. Abia prin Hotărârea de Guvern nr. 17 din decembrie 2008, dată în ultima şedinţă a Guvernului Tăriceanu, s-a dat OK-iul pentru modificarea şi intrarea în legalitate a acestui proiect. Dacă proiectul lui Martinescu era bun, finanţarea ar fi fost făcută între 2007-2011 nu s-ar fi reporgamat în perioada 2009-2012. Marius Martinescu nu a făcut nimic, din contră, în 2008 s-a pregătit pentru campania electorală şi faptul că nu ştia că proiectul era greşit demonstrează că nu-l interesa problemele municipiului.
R.: Când aţi început lu-crările principale?
F.B.: Din 2009 am început lucrările principale din oraş, referitoare la întoarcerea Lugojului, de pe o parte pe alta. Am început lucrările la bazar şi lucrări de asfaltare pe 40 de străzi, aferent programului „De la periferie spre centru”. Totodată am început şi alte lucrări, cum ar fi dalarea trotuarelor, amenajarea parcărilor pentru a transforma Lugojul într-un oraş european.
R.: Sunteţi mulţumit de ce aţi realizat până acum?
F.B.: După trei ani şi trei luni aş putea spune că sunt mulţumit de ceea ce s-a făcut. Aşa cum am promis, am luat-o de la periferie spre centru. La Măguri, fac o paranteză, chiat în acest moment se asfaltează drumul din localitate, apoi la Tapia şi Armădia, am făcut lucrări la biserici şi la căminul cultural. Un alt lucru pe care l-am făcut, a fost eliberarea titlurilor de proprietate. Când am venit eu primar erau doar 16 titluri de proprietate eliberate, iar acum sunt 57.
Am reuşit modernizarea Cartierului ITL, asfaltat şi amenajat parcări, strada Izlazul Mic a fost modernizată, unde nimeni nu mai credea nici într-o sută de ani că se va mai face ceva. De asemenea, o realizare este şi Cartierul Balta Lată, unde cetăţenii nici nu mai sperau să vadă străzi asfaltate, cu reţele de apă şi canalizare. Nici strada Hezerişului nu a fost uitată, unde de-o sută de ani nu s-a făcut nimic. S-au făcut modernizări pe străzile Tapiei, Cassian Munteanu, Aurel Vlaicu, Dimitrie Cantemir, Caraiman, Libertăţii, Insulei, Timotei Popovici, Ion Vidu şi nu m-am oprit aici, am modernizat şi străzile dinspre partea Spitalului Municipal, Gheorghe Doja, Bucegi, Caragiale, apoi am trecut pe străzile Banatului şi Bocşei. Ambele maluri ale Timişului au fost modernizate, iar în centrul oraşului s-au făcut lucrări la albia râului. În trei ani şi trei luni lucrările nu s-au oprit nicio clipă, toate trotuarele din centrul civic au fost înlocuite. S-au mo-dernizat şi trotuarele din carterul Micro IV. În acest timp am amenajat peste 1000 de locuri de parcare în toate cartierele, începând cu Micro V, Cotu Mic, Stadion 1 şi Stadion, Splaiul 1 Decembrie 1918 şi în multe alte locuri. În acest an am făcut lucrări de modernizare la Primărie şi la Bibliotecă şi nu mă voi opri. Se vor mai executa o serie de lucrări necesare pentru cetăţenii acestui oraş. De multe ori stau şi mă întreb de ce în cei 12 ani, cât a stat în fruntea oraşului Marius Martinescu nu se poate spune că nu s-a asfaltat o stradă în întregime, ci doar odată pe an cu stropituri. În fiecare an lucrările se făceau cu aceeaşi firmă şi era plătită cu aceeaşi bani publici. Sper că lugojenii îşi mai amintesc cum era situaţia pe Podul de Beton, cum arăta strada Bucegi, sau cum arătau străzile Gheorghe Lazăr, Timotei Cipariu, Independenţei, Victoriei, străzi care au fost lăsate de izbelişte de fosta administraţie. În plus am modenizat toate in-tersecţiile din oraş.
R.: S-au făcut lucrări la re-ţeaua de canalizare?
F.B.: Am executat canalizări pe străzile Cassian Munteanu, Pescarilor, Timişului, Horia, Brânduşelor, 13 Decembrie, Oltului şi Comuna din Paris. Cred că au fost canalizate peste 20 de străzi. Pe unele străzi, unde fosta administraţie a încercat să facă reţele de canalizare, deşi cetăţenii au plătiti jumătate din costuri, ţevile ies afară pe jumătate din stradă. Vreau să amintesc lugojenilor că de când este Boldea primar lucrările de canalizare sunt suportate de Primărie şi nici un cetăţean nu aplătiti niciun leu pentru aceste reţele.
R. : La reţeaua de apă s-au făcut lucrări?
F.B.: S-a lucrat la magistrala care va face legătura dintre Uizina de Apă nr. 1 şi nr. 2, iar în acest moment magistrala a ajuns la intersecţia de pe strada Timişorii, unde se va face joncţiunea cu Uzina de Apă nr. 2. Paralele cu instalarea magistralei se lucrează la reţelele de apă din cartierele Micro I, Micro IV, Micro V, Timişorii 1, cartiere care vor fi conectate la noua conductă.
R.: Cu luminatul stradal cum stă situaţia?
F.B.: S-au schimbat 3500 de corpuri de iluminat şi au fost înlocuite cu altele noi şi mult mai economice. S-au schimbat toate corpurile de iluminat începând de la Măguri şi terminând în cartierul ITL. Nu mai vorbesc de iluminatul arhitectural, care a schimbat faţa oraşului. Mai vreau să amintesc cum arăta iluminatul festiv pe vremea lui Marius Martinescu, cu furtunuri şi becuri şi cum arată acum. Înainte arăta mai rău ca la un sat, la Secaşul arătând mult mai frumos decât Lugojul.
R.: Cum stau lucrurile la Staţia de epurare?
F.B.: Vom finaliza lucrările la o staţie de epurare pentru un oraş de 58.000 de locuitori.
R.: Văd că aţi făcut nişte lucruri extraordinare, cu un guvern şi un consiliu judeţean ostil, în mijlocul unei crize globale. Credeţi că v-aţi ţinut de cuvânt în privinţa promisiunilor din campania electorală?
F.B.: Cred că m-am ţinut de cuvânt şi toate realizările mele sunt pentru lugojeni şi, ce este mai important, aceste realizări se văd şi pe „foştii” îi supără.
R.: A fost uşor, a fost greu?
F.B.: Aş minţi dacă nu aş spune că a fost foarte greu. A fost cea mai grea perioadă din viaţa mea. Nu am găsit un climat bun nici în Primăriei. Niciunul din Primărie nu a votat cu mine, iar între timp Boc a dat hotărârea să nu angajez pe nimeni şi prin urmare nu am angajat nicio persoană. Am fost nevoit să lucrez doar cu personalul pe care l-am moştenit de la Marius Martinescu. Este adevărat că am pus în funcţii de conducere, în locul celor vârstnici numai tineret. La ora actuală circa 60-70% din personalul Primăriei au devenit loiali şi pot să lucrez cu ei, dar circa 30% nu sunt loiali şi spun asta în sensul că nu au fost învăţaţi să muncească şi neînvăţatul ăsta a fost coroborat cu inconpetenţa. Am studiat şcolile pe care le-a făcut fiecare şi am constatat că sunt incompatibile cu funcţiile pe care le-au ocupat. Aproape că nu găseşti unul din cei ostili, care să aibă o pregătire adecvată. Un exemplu: la serviciul Informatic sunt angajaţi care nu au terminat niciunul informatica. La Investiţii nu există niciun inginer constructor, ci doar ingineri agronomi. Şi câte şi mai câte. Exemple aş putea să vă mai dau, precum că pe vremea lui Marius Martinescu angajările s-au făcut haotic, nu a existat niciun fel de management. De abia acum îmi explic de ce la cel mai important serviciu de Primărie, cel de Investiţii, erau numai trei persoane, Ivan, Belu şi o domnişoară la calculator, fiindcă nu aveau lucrări de investiţii.
R.: Credeţi că lugojenii au observat schimbarea?
F.B.: Orice om, oricât de cârcotaş ar fi, tot observă ce s-a făcut şi vă garantez că şi de aici înainte va vedea cum în fiecare zi se va lucra şi mai mult, pentru ca acest oraş să arate ca un adevărat oraş european. Dacă Dumnezeu mă va ajuta să fiu sănătos şi dacă lugojenii vor avea încredere în mine, până la terminarea mandatului şi în următorul mandat, voi transforma Lugojul complet. După ce am acoperit gaura de la Primărie de 70 de miliarde de lei vechi, am mai primit una în valoare de 32 de miliarde de lei. Preluând Spitalul Muncipal şi datoriiile acumulate de peste ani nu am dat înapoi, am plătit deja 18 miliarde de lei vechi şi am început modernizarea secţiilor din spital şi nimeni nu m-a ajutat. Toată lumea se opune, mă atacă cu neruşinare prin presă pentru simplu motiv că vreau să fac ceva bun. Un partid politic se opune mereu, uitând că de spital avem toţi nevoie, indiferent de culoarea politică pe care o avem.
R.: Aveţi satisfacţii pentru eforturile depuse până acum?
F.B.: Sunt mulţumit de anii aceştia şi recunosc că am neglijat foarte mult familia, fiindcă eu vin la serviciu înaintea angajaţilor şi plec mult mult mai târziu. Sâmbăta şi duminica trec prin toate cartierele şi stau de vorbă cu oameni. Comunic cu lugojenii prin intermediul telefonului verde, internet, la audienţe. Ştiu că nu-i pot mulţumi pe toţi şi Dumnezeu încearcă să-i mulţumească pe toţi şi toto nu-i poate mulţumi. Dar vreau să se ştie că mi-am dorit funcţia de primar şi că nu mă voi face de ruşine.
Reporter: V-aţi dorit funcţia de primar. V-ar tenta încă un mandat?
F. B.: Vreau să se ştie că mi-am dorit funcţia de primar şi sunt hotărât să las după al doilea mandat un oraş curat, european.
Reporter: Ca şi consilier în cei 12 ani de “voievodat” a lui Marius Martinescu, aţi luat parte la mai multe hotărâri ale Consiliului Local şi cu-noaşteţi faptul că Lugojul a primit foarte, foarte mulţi bani: s-a vândut Prefectura, s-a luat un împrumut de la o bancă austriacă, s-au vândut obligaţiuni municipale, s-au vândut terenurile concesio-nate de marile întreprinderi din oraş, de pe strada Fă-getului şi strada Tapiei şi deocamdată, nimeni nu ştie ce a făcut Marius Martinescu cu aceşti bani. Cum i-a putut cheltui fără să facă nimic?
F.B.: Aveţi dreptate. Când s-a vândut Prefectura cu teren cu tot pentru suma de un milion de euro s-a spus că suma va avea o destinaţie specială, că se va construi o clădire pe strada Timişorii, lângă fosta Bancă Agricolă. Din păcate banii s-au risipit pe sub pământ, au tras conducte de alimentare pentru centralele termice. L-a scurt timp centralele le-au închis şi ca atare lucrările au fost inutile. Tot inutile au fost contorizările la apă de pe splaiul 1 Decembrie 1918 şi tot inutilă a fost transformarea punctelor termice în centrale termice, după care au fost fali-mentate şi vândute la fier vechi. Acolo s-au dus zecile şi sutele de miliarde de lei, pentru că nu a fost nicio gândire. Poate că nu a fost niciun spirit lugojean, care să ştie de ce are nevoie omul de rând. Ar fi fost normal ca o parte din aceşti bani să se întoarcă pe străzile oraşului, să vadă fiecare cetăţean din Lugoj că se face ceva. În Lugoj sunt peste 200 de străzi dar practic nu se pot începe lucrările în acelaşi timp, important este să se facă ceea ce trebuie făcut.
R.: Cum proceda Marius Mar-tinescu când avea de susţinut un proiect de hotărâre?
F.B.: În Consiliul Local când se făcea bugetul la începutul anului, Martinescu chema consilierii la negocieri. Eu nu am fost niciodată la negocieri cu el. Fiecare partid avea nişte reprezentanţi, trebuie să recunosc, care mergeau la negocieri, pentru că Marius Martinescu nu a reuşit niciodată să-şi facă o majoritate în Consiliul Local, pentru că i-a plăcut să fie în scandal cu unii, cu alţii.
R.: Care este acum legătura dintre primar şi Consiliul Local?
F.B.: Eu am reuşit din prima zi să fac o majoritate stabilă, formată din 6 consilieri PSD, 3 consilieri PNL, 2 consilieri PRM şi un consilier UDMR. Cei 12 consilieri reprezintă o majoritate care a funcţionat perfect şi drept dovadă sunt toate hotărârile care au trecut, cu excepţia celor de patrimoniu, cum e Ştrandul şi Piaţa “G. Coşbuc”. Am vrut să facem o piaţă nouă şi consilierii PDL s-au opus, fiindcă în realitate ei nu vor să facă nimic pentru Lugoj. Am vrut să demolăm tăblăria de acum 40 de ani, dar consilierii PDL s-au opus, pentru că niciunul dintre cei şapte pedelişti nu sunt în stare să facă nimic bun pentru acest oraş. Din cauza lor Ştrandul ar putea fi cumpărat de cine ştie cine, din ce etnie, care să ne facă de ruşine unul din simbolurile oraşului – Ştrandul. Aceşti consilieri nu vor să modernizăm oraşul, dar până la alegeri nu mai e mult şi sigur că lugojenii vor înţelege că nu avem nevoie de cei care se opun. Eu sunt ferm convins că la alegerile din 2012 situaţia se va schimba şi pedeliştii vor fi doar spectatori. Noi nu avem nevoie de scandal, avem nevoie de linişte, pentru a putea schimba tot ce este vechi şi mai ales pentru a transforma Lugojul într-un oraş european.
R.: Cum decurge relaţia cu asociaţiile de revoluţionari?
F.B.: Eu, de când sunt primar, nu am avut niciun fel de conflict cu organizaţiile de revoluţionari serioase, care şi-au văzut de problemele lor şi le-am sprijinit de fiecare dată când a fost nevoie. Mereu am spus că în conformitate cu Legea 341/2004 am să mă lupt ca să-şi ia drepturile pe care le au fiecare dintre ei. M-am luptat pentru dreptatea lor în contencios cu prefectul Drăgănescu, dar şi cu prefectul Băcală şi am câştigat procesele. Eu îi stimez pe revoluţionari, pentru că mulţi dintre noi nu au avut curajul lor. Ne bucurăm acum de democraţia câştigată de ei şi spunem că e ceva normal, dar ce s-ar fi întâmplat cu oamenii aceştia dacă nu s-ar fi realizat Revoluţia din Decembrie 1989? Să nu uităm că fiecare avea acasă o familie. Este cea mai mare prostie să judecăm individul, faptele contează şi în realitate toţi avem defecte. Eu cred că trebuie să-i respectăm pe toţi, chiar dacă nu ne place figura lor.
R.: Să ne întoarcem iarăşi la primele zile, când aţi preluat Primăria Lugoj.
F.B.: Vreau să mai spun că am constatat cu uimire, că deşi nu mai erau bani, deşi erau da-torii foarte mari, deşi Marius Martinescu nu a realizat ceva, în afară de fântâni, optica omului de rând trebuia schimbată. Şi eu am făcut câteva fântâni, dar
am pornit de la început pe ideea să modernizăm alimentaţia cu apă, să o aduc la robinet şi nu la sticlă. La noi în Lugoj în secolul XXI oamenii merg încă la fântână. Am mai constatat cu uimire, că toate imobilele erau vândute, iar altele care puteau fi răscumpărate au fost retrocedate în baza Legii 10. Aici mă refer la Casa Muzicii, Casa Personalităţilor, Casa de Cultură a Municipiului. Din cauza lui Marius Martinescu am pierdut elementele de bază ale oraşului, care la vremea respectivă se puteau cumpăra cu bani puţini. Am mai constatat că toate terenurile intravilane au fost vândute şi banii au fost cheltuiţi fără rost. De când sunt primar nu am cumpărat maşină nouă, dar Marius Martinescu a cumpărat în fiecare mandat o maşină nouă. Toate comunele din jur au maşini noi, iar Lugojul are o Skoda din 2000 şi o altă maşină din 2004 care are deja peste câteva sute de mii de kilometri şi tot ne facem treaba cu ele, tocmai din dorinţa de a nu cheltui banul public.
R.: Cu Şcoala nr. 5 de pe strada „A. Mocioni” cum stă treaba?
F.B.: Cât m-am luptat în Consiliul Local cu Marius Mar-tinescu şi cu consilierii PDL să cumpărăm Şcoala nr. 5. (N.R.: S-a opus să se cumpere şcoala fiindcă s-ar fi descoperit că Marius Martinescu a făcut un cadou la retrocedare de 5000 mp.) Era o şansă unică pentru Lugoj. Liberalii au avut uşa deschisă la Ministerul Învă-ţământului şi aveam şi banii necesari să cumpărăm şcoala, dar Martinescu şi consilierii PDL s-au opus şi nu s-a putut cumpăra. Ar fi fost un lucru formidabil să fie şcoala noastră şi să nu mai plătim chirie. Sper ca după alegerile din 2012 să avem o majoritate ca să putem cumpăra şcoala. Din cauza lui Martinescu primăria a plătit o chirie enormă, peste 3 miliarde de lei pe an. La sfârşitul anului 2008, când am renegociat con-tractul de închiriere am redus chiria la 1.440.000.000 de lei pe an. În aceeaşi situaţie mai sunt şi câteva grădiniţe, care puteau fi răscumpărate, dar nu a fost să fie.
R.: Ce aţi făcut când aţi găsit o situaţie aşa de încâlcită?
F.B.: Când am ajuns primar aveam două variante. Una: să mă uit înapoi şi să analizez toate greşelile făcute de Martinescu şi timp de doi ani şi să nu lucrez nimic. A doua: să mă apuc de treabă din prima zi. Eu sunt obişnuit cu munca de mic copil şi mă doare când am vrut să fac ceva, ei m-au chemat în proces. Dau exemplu fântâna din „Piaţa I.C. Drăgan”, sau situaţia locuitorilor din „Colonia” Mondial Bocşei, unde cetăţenii stăteau fără buletin, fără contract şi fără adresă. Tot în primele zile am găsit lucrări plătite şi neefectuate. Astăzi suntem în proces pentru recuperarea a 4 miliarde de lei, care adăugate la celelalte lucrări plătite şi neefectuate suma ajunge la circa 10 miliarde de lei. Unele contracte au fost semnate în 12 mai 2008 şi în 2 iunie au fost plătite cu miliarde de lei.
R.: Era legal?
F.B.: Aceste plăţi erau complet ilegale, fiindcă nu s-a făcut niciun fel de recepţie. Dar cred că prin acest lucru Marius Martinescu a încercat să cumpere alegerile, dar lugojenii au ales schimbarea.
R.: Ce le transmiteţi lugojenilor?
F.B.: Vreau să le mulţumesc că au avut încredere în mine şi îi asigur că voi face tot posibilul pentru ca acest oraş să devină un oraş european.
Nicolae TOMA
Interviu realizat şi publicat în ziarul Revoluţionarul nr. 1 (14) 5 septembrie 2011 şi nr. 2 (15) din 12 – 19 septembrie 2011