Autor: Antoaneta Crudu, președintele Asociației Danubiana Galați
Și toate s-au întâmplat, cum ar spune poetul Adrian Păunescu, „într-o lume relativă”…
În ziua în care cultura română își îmbracă veșmântul de sărbătoare, iar timpul pare să-și plece fruntea în fața eternității, la Muzeul “Casa Cuza ” din Galați s-a aprins o candelă de lumină eminesciană. A fost o zi în care cuvântul a devenit rugăciune, iar poezia, o respirație a neamului.
De Ziua Culturii Naționale, Muzeul „Cuza Vodă” din Galați a devenit, pentru câteva ceasuri, un adevărat altar al spiritului românesc. Sub ocrotirea Luceafărului poeziei noastre, Mihai Eminescu, cuvântul, muzica și emoția s-au unit într-un omagiu de aleasă ținută culturală, organizat de Asociația Danubiana Galați, împreună cu U.Z.P.R. – Filiala Galați „Radu Macovei”.
Sub bolțile încărcate de istorie ale bătrânei case, care a suspinat discret ca o doamnă nobilă ce-și primește musafirii la ceaiul de la ora cinci, s-a adus un omagiu vibrant celui care este și va rămâne Luceafărul poeziei românești. Zidurile, martore tăcute ale veacurilor, au ascultat și au păstrat, ca într-un cufăr al memoriei, ecoul glasurilor tinere și mature, unite sub un singur nume: România.
Moderatoarea acestui eveniment de importanță majoră pentru cultura națională, doamna Mioara Baciu, poet și jurnalist, un om de o rară sensibilitate, a fost liantul fin dintre momente, orchestrând programul cu har și echilibru, alternând emoția cu reflecția, cuvântul rostit, cu muzica sufletului.
Evenimentul a fost mai mult decât o manifestare culturală: a fost un ritual al memoriei, o liturghie a limbii române, o reîntoarcere la izvoarele identității noastre. Pentru o zi, Muzeul “Casa Cuza” s-a transformat într-un spațiu sacru al cuvântului, unde Eminescu nu a fost doar evocat, ci parcă prezent. Versurile sale au prins viață în rostirea celor mari și a celor mici, iar emoția a devenit punte între generații.
Au fost prezenți poeți, scriitori, profesori, elevi, oameni ai cetății, fiecare aducând o flacără mică, dar vie, la focul mare al operei eminesciene. S-a vorbit despre poet, dar și despre jurnalistul neînfricat, despre filosoful lucid, despre vizionarul care a văzut mai departe decât epoca sa și despre martirul conștiinței naționale. În publicistica sa, Eminescu a fost reliefat ca un mărturisitor al adevărului, un cavaler al cuvântului, pentru care presa nu era un simplu instrument, ci o misiune sacră – armă în apărarea demnității și moralității românești.
El a înțeles, cu o limpezime dureroasă, că libertatea unei națiuni nu poate exista fără libertate morală și fără rădăcini adânci în credință. De aceea, a plătit cu propria viață fidelitatea față de idealurile românității, devenind un martir al spiritului, un altar viu al sacrificiului pentru adevăr.
Copiii și tinerii au fost, fără îndoială, îngerii acestei seri. Elevii Liceului de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați, coordonați de inimoasa profesoară Manuela Călărași, au făcut ca vioara să plângă și să zâmbească deopotrivă. Melodiile românești și universale au plutit în aer ca niște păsări de lumină, iar elevele de la clasa de actorie au rostit versurile eminesciene cu o emoție care a făcut inimile să tremure.
„Glossa”, interpretată cu o ardoare aproape mistuitoare, a deschis porțile memoriei și ne-a purtat, ca pe o aripă de dor, în anii cei mai frumoși ai fiecăruia dintre noi – anii de liceu, când visul era mai mare decât lumea.
Micuții elevi ai Școlii Generale nr. 20 din Galați au uimit și au emoționat profund, recitând „Luceafărul” și punând în scenă „Scrisoarea a III-a”. A fost o demonstrație de curaj, talent și dăruire, pentru care merită felicitați nu doar copiii, ci și părinții lor, precum și doamna profesor pentru învățământ primar Țincuța Tufă, un aliat de nădejde al Asociației Danubiana Galați, asemenea Liceului de Arte „Dimitrie Cuclin”.
Profesorii prezenți au fost adevărații stâlpi de lumină ai serii. Doamna Nicuța Ardeleanu Blaga, profesor de Limba și Literatura Română la Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna” din Galați, a oferit o veritabilă lecție vie de română, predată cu har și claritate, ca într-o sală de clasă ideală. Profesorul pensionar Marin Oanea, mentor al multor generații, a încântat publicul cu un mănunchi de melodii compuse pe versurile lui Eminescu, acompaniat de chitara sa, care părea că știe pe de rost dorurile poetului.
Momentul de reculegere și sacralitate a fost adus de părintele Ionel Rusu, de la Parohia „Sfânta Ana” din Galați, care a susținut un Te-Deum în memoria poetului, ridicând gândurile tuturor spre cer.
Poeții prezenți din Galați, Tecuci și Brăila au recitat din opera eminesciană, din creațiile proprii și au împărtășit impresii și reflecții, dovedind că Eminescu nu este doar un trecut glorios, ci un prezent viu.
Peste 50 de persoane au fost martore ale acestei seri de neuitat și au rămas până la final, încărcându-se cu emoția operei eminesciene și cu strălucirea copiilor și elevilor prezenți.
La ceas de seară, Muzeul “Casa Cuza” din Galați ne-a adunat sub același acoperiș al emoției. De Ziua Culturii Naționale, Mihai Eminescu a coborât, pentru câteva clipe, din Luceafărul său și ne-a atins inimile. Într-o „lume relativă”, grăbită și adesea uitucă, poezia a devenit adevăr, iar cuvântul – adăpost.
A fost o seară de vis, o pagină de aur înscrisă în cartea de onoare a Asociației Danubiana Galați, un elogiu viu adus poeziei, spiritului românesc și eternității eminesciene.
Aici, timpul a stat în loc, iar Eminescu, din statuia sa de la Galați și din steaua sa din ceruri, ne-a zâmbit…
Și da, toate s-au întâmplat „într-o lume relativă” în care trăim, unde lumea nu mai are răbdare și nu mai face diferențe…
Pentru că, la capătul tuturor cuvintelor, toate trebuie să poarte un nume, în această seară noi i-am spus… EMINESCU…
Sursa foto: facebook