Universitatea Columbia: cu cortul cumpărat de pe site-ul Amazon, la protest (sursa imagine JPost)
Autor: Traian Horia
Un grup de extremiști (studenți sau agitatori „furnizați” de ONG-uri) care au un mesaj politic- în cazul de față, „pro-Palestina”, blochează accesul sau aruncă în haos Universități unde alți studenți plătesc bani grei ca să studieze. Cam astfel se prezintă situația în Statele Unite, unde contactul prelungit cu Noul Marxism (prin unii profesori și prin curriculum, prin ONG-uri, prin unii sponsori, prin presa neomarxistă etc) a condus la spălarea colectivă de creier a unei generații care ar trebui să scoată specialiști în domeniul lor de activitate și care este amenințată să scoată doar o sumă de activiști de extremă stângă, experți doar în sloganuri politice. Pare ironic, dar s-a ajuns până acolo unde așa-zisele proteste din SUA sunt sprijinite de clerici radicali din state unde astfel de acțiuni nu pot fi concepute fără un acord al guvernului: oficiosul Noului Marxism german, Deutsche Welle, a anunțat că Moqtada Al-Sadr, un lider spiritual șiit din Irak sprijină protestele din campusurile SUA.
Redacției progresiste Deutsche Welle i s-a părut important: un cleric radical șiit din Irak (al-Sadr) laudă protestatarii radicali din SUA
Pretinsa cultură „Pro-Palestina” a acestei mișcări este eventual doar o fațadă: dezgolită de sclipiciul clișeelor publicitare, rămâne doar ignoranța politică, intoleranța și o ură primitivă a „protestatarilor” față de „sioniști”, iar faptul că în mai multe centre universitare americane s-a cerut plecarea studenților evrei din campusuri, dispariția statului evreu sau a fost glorificat grupul terorist Hamas reprezintă o palmă rușinoasă pe obrazul sistemului de educație local. Nazismul sau fascismul au început cvasi-identic, cu grupuri violente care aveau „mesaje” politice, iar lipsa de reacție a autorităților din Statele Unite ar agrava o boală socială într-o țară a Democrației proclamate zilnic de la toate tribunele. În seara zilei de 17 aprilie 2024, un grup mic de studenți și activiști au instalat corturi în campusul Universității Columbia, ca preludiu pentru un protest împotriva Israelului și au cerut suspendarea afacerilor pe care Universitatea le derulează cu companii care prezumtiv sprijină Israel. Ulterior, au fost activate astfel de „proteste” în aproape 40 de Colegii și Universități americane (printre care Arizona, Indiana, Boston, Southern California, Pennsylvania, Yale), iar nivelul la care s-a ajuns cu hărțuirea studenților evrei a arătat o degradare accelerată a capacității de dialog a unora dintre protestatari.
Deloc surprinzător, presa de stânga mainstream europeană (printre care BBC, France 24 sau Deutsche Welle) a fost extrem de tolerantă cu apariția protestarilor într-un spațiu academic: ignorând o minimă deontologie gazetărească dar și legea, șefilor de redacții li s-a părut „firesc” ca unele grupuri agresive să instaleze corturi acolo unde alții vor să studieze, doar fiindcă acele grupuri au o „problemă” politică. Presa americană independentă a semnalat că protestele au mult „sintetic” în organizare: au „management” unic, au organizare aproape militărească și finanțarea foarte bună, cu corturi comandate pe Amazon, sandwichuri gratuite, chipsuri, pizza și cafea la discreție. Faptul că după data de 20 aprilie, poliția a fost solicitată să intervină pentru reinstaurarea legii nu se datorează neapărat administrației Joe Biden– care prezumtiv are relații cordiale cu unii sponsori ai „protestatarilor”, ci guvernatorilor și rectorilor care au constatat blocarea efectivă a procesului de învățământ.
Protestele au adus haos în viața comunităților academice și în multe dintre cazuri s-a trecut pe studiul la distanță și au fost amânate evenimente universitare importante. Actuala „revoltă a corturilor” din SUA arată că autoritățile federale sau locale trebuie să acorde mai mult timp și mai multe resurse însănătoșirii mediului universitar și debranșarea sa de la orice Agendă politică sau ideologică: inacțiunea poate să pună sub risc tinerele generații care își doresc eventual să trăiască într-o societate a normalității, eliberată de radicalisme.
Sursa se poate citi AICI