Autor: DR. ONUFRIE (OCTAVIAN) POP,
ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT DE BERGAMO ȘI EUROPA (ITALIA)
O LACRIMĂ are întodeauna rădăcini mai adânci decât un zâmbet – Emil Cioran. Care dintre noi nu a plâns? Am plâns de durere, de întristare, de dor, de emoţie sau de bucurie… sunt multe feluri de lacrimi.
Lacrimile copilăriei, Lacrimile adolescenţei, Lacrimile împovărate de responsabilităţiile zilnice, Lacrimile bucuriei, Lacrimile nădejdii, Lacrimile dorului care cheamă amintirile… Aceste lacrimi ne-au curs pe obraji măcar o dată de-a lungul vieţii. Când am citit pentru prima dată că LACRIMILE PE OBRAZUL CUIVA SUNT UN PRIVILEGIU nu am înţeles de ce…. a trebuit să plâng mai întâi, pentru ca astăzi să binecuvantez toate acele lacrimi…
Plângi, rabdă şi bucură-te de ele, DARUL LACRIMILOR nu-l primesc decat sufletele sincere!
Adesea cele mai mari încercări ale vieţii devin cele mai mari binecuvântări ale ei. Aşa că nu uita de ştergarul răbdării! Trebuie sa ne rugăm dar și noi ca psalmistul:
„DOAMNE strange lacrimile mele in burduful Tau!” – RĂBDAREA îţi lărgeşte sufletul.
LACRIMILE sunt dreptul cel mai sfânt al celui ce suferă şi mai ales al celui zdrobit de iubire.
Sa cerem umilință si lacrimi si DUMNEZEU ni le va da, ca să urmeze curgerea de lacrimi dătătoare de viață și astfel inima să dea roade dătătoare de viață ale DUHULUI SFÂNT. AMIN.
LACRIMILE sunt prezența milostivirii lui DUMNEZEU.