Autor: Maria Radu Novac
Maria Radu Novac: Invitată fiind în redacția ziarului „Revolutionarul”, ce alegeți să ne spuneți despre Dvs.?
Laura Gabriela Iancu: Sunt un călător, avocat în Baroul Caraș Severin, fost magistrat și un om care crede încă în poveștile cu zâne și în visele lui… ca om am militat pentru acei intelectuali cinstiți, de multe ori aflați în anonimat, dar care încă există… ei sunt clasa social în care am crezut întotdeauna.
M.R.N.: Ati crescut în familie de intelectuali. Credeți că educația primită în familie influențează comportamentul viitorului cetățean? Până unde trebuie să meargă îngăduința părintelui?
L.G.I.: Îngăduință părintelui față de copil e infinită. Copilul trebuie să învețe din greșelile proprii, vorba istoricului Nicolae Iorga, „proștii învață din greșelile lor, deștepții din greșelile altora”, dar toți jucam rolul prostului la un moment dat. Altă educație în afara celei pe care am avut-o nu cunosc. Eu sunt copil de profesori și cred că toți copiii, care au avut măcar un părinte cadru didactic are un ascendent în lumea asta.
M.R.N.: Pentru Dvs., idolul de om, de luptător pentru libertate rămâne Nelson Mandela. Credeți că se învață foarte puțin despre această mare personalitate a lumii?
L.G.I.: Nelson Mandela mi-a dat speranță în adolescență. I-am admirat spiritul brav și caracterul. A făcut 3 facultăți în 17 ani de închisoare și a fost un lider, un ideal, pe care nu am reușit să-l întâlnesc în viata asta. Desigur că se învață prea puțin despre acest om minunat. Sud africanii îl venerează. Ghida noastră, Coco, a fost impresionată despre câte știam despre marele Mandela. Ea este tânără, 20 de ani și nu știa decât din povesti despre acest mare lider. Eu la vârsta mea de 55 de ani, știam mai multe…
M.R.N.: Recent, ați vizitat Africa de Sud. Ce v-a impresionat la mentalitatea locuitorilor?
L.G.I.: Simplitatea m-a impresionat cel mai mult în Africa de Sud, poate fiindcă avem același fus orar. Românii și Sud africanii sunt oameni deschiși. Fac o paralelă între Nelson Mandela și Petru Tuțea. Mandela a fost un învingător, detenția sa a fost respectată. Petru Țutea, care pentru mine e aproape un sfânt și-a irosit viața. Oamenii bravi sunt puțini. Mulți politicieni și oameni din justiție ar avea multe de învățat de la cei 4 Laureați Nobel Sud africani. Nelson Mandela a fost avocat, cu sânge regal, dar primul din familia sa care știa carte…
M.R.N.: În situația în care vi s-ar propune să faceți o expoziție cu imagini aduse din America de Sud, ce considerați că n-ar trebui să lipsească?
L.G.I.: În primul rând zâmbetul oamenilor, săraci, curați, dar cu onoare, apoi pinguinii, maimuțele animalul dussie, dansul și muzica locuitorilor. Am fost la Capul Bunei Speranțe și am rememorat cărțile lui Jules Verne, dar și filmul românesc „Toate panzele sus”. Anton Lupan și călătoriile maritime… deliciul copilăriei mele. Până la urma visătorii cuceresc Everestul, nu?
M.R.N.: Sunteti o familie de partaj, o familie generoasă. Împărțiți cu cei dragi, cu prietenii, bucuria descoperirii ineditului pe care-l căutați în țările vizitate. Ați putea să rezumați într-o frază sau intr- un cuvânt țările vizitate?
L.G.I.: Am vizitat multe țări: Japonia, Peru, Argentina, Mongolia, Vietnam, China, Corea de Sud,H ong Kong, Canada, iar în Europa nu am fost în Marea Britanie, Irlanda, Cipru, Malta. Am vizitat fostele țări ex sovietice și permanent am găsit în aceste locuri oameni mai buni ca mine, pe care nu o sa-i uit niciodată. Cu rețelele de socializare mai ținem legătura. Eu am facebook abia de 2 ani și asa mi-am redescoperit rudele și prietenii din copilărie.
M.R.N. Fiecare continent, fiecare țară are atracții, dar și legile proprii. Proiectarea vizitei presupune multă chibzuință. Ați avut și situații neplăcute?
L.G.I.: Deloc. Niciodată. Sunt turist și un om care am respectat și respect regulile, inclusiv ale țărilor pe care le-am vizitat. Când ești cuminte nu ți se întâmplă nimic.
M.R.N.: Călătoria poate fi un mod de viață. Știu că citiți mult și sunteți la zi cu aparițiile editoriale. Aveti o carte preferată?
L.G.I.: Cartea mea preferata este „Casa de lut” de Pearl S. Buck, despre societatea chineză până în timpul revolutiei culturale. Era sa repet un an de facultate din cauza acestei cărți, dar a meritat, apoi „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell. Ador pe Haruki Murakami, Mario Vargas Ilosa și Gabriel Garcia Marquez. Am rămas impresionată de cartea Taianei Țîbuleac, din Republica Moldova, „Vara în care mama avea ochii verzi”. Dintre scriitorii români detașat îmi place Octavian Paler și Petre Popescu. Mi-au marcat adolescența.
M.R.N.: Ce hobby mai aveți?
L.G.I.: Îmi place să pictez, dar mulți ani nu am avut timp sau nu am reușit să mă adun. A trebuit să zburd prin lume, să văd zâmbetele oamenilor. În lumea asta nu le poți face pe toate și mai nou cred că tot ce este hobby îl fac pentru mine.
M.R.N.: Ce ați dori sa transmiteți cititorilor publicației noastre?
L.G.I.: Fiecare om să fie simplu, exact așa cum este, cu inima deschisă la semeni săi, pentru că un zâmbet face diferența între oameni și să nu țină minte, să nu se chinuie cu tot ce a fost și să fie fiecare un om al timpului său. Va mulțumesc și eu!
Soții Laura și Ioan Iancu în Sri- Lanka.
doamna Laura- Gabriela Iancu împreună cu soțul, Ioan Iancu și tatăl, Marin Vânătoru, la Direcția judeteana de cultură la eveniment: lansarea romanului „Iubirea de dincolo de mări”. Autor: Maria Radu novac. (23.oct.2025)
Hanoi- Vietnam
Toronto – Canada
Africa