Autor: Preot Ionel Rusu, membru U.Z.P.R.-filiala Galați
Noi, românii, suntem urmașii legitimi ai lui Burebista și Decebal, mai exact, ai tracilor și ai geto-dacilor care se întindeau „de la Nistru până la Tisa”, cum spunea Mihai Eminescuu. De de la Est spre Vest, din Munții Pindului și Munții Balcani (Haemus), dincolo de Bucovina, de la Sud spre Nord. În decursul istoriei au trecut peste noi și pe la noi, pelasgienii (strămoșii grecilor de astăzi), romanii, apoi, în lanț, popoarele migratoare (goții, hunii, gepizii, vandalii, slavii, bulgarii, ungurii, tătarii etc.). A existat o administrație austro-ungară în Transilvania, administrație otomană în Dobrogea (461 de ani), în Regat – regimul fanariot, apoi Imperiul bolșevic în Basarabia și România de azi. Se vorbește românește peste granițele actuale ale României de astăzi, în Ucraina (regiunea Cernăuți), în Ungaria (până la Lacul Balaton), în vechiul Cadrilater din Bulgaria și în zona Vidinului, pe valea Timocului și în Banatul sârbesc, în Basarabia, dincolo de Prut. Nefiind un popor expansiv, am dus numai lupte de apărare și am pierdut după Al Doilea Război Mondial multe teritorii, cu populații, ca despăgubire de război.
Limba română conține în vocabularul ei, la modul majoritar, cuvinte de origine latină și greacă, restul, aparținând naționalităților conlocuitoare.
De-a lungul istoriei, limba româna a suferit anumite modificari din partea administrațiilor imperiale, au rămas dialectele și subdialectele, pe parcurs suferind anumite îmbunătățiri datorită evoluției și împrumuturilor din alte limbi. Poporul român nu s-a format „peste noapte”, ci în timp, ca și limba română. Sfântul Apostol Andrei, i-a încreștinat pe strămoșii noștri sciți, care aveau credința monoteistă -în Zamolxe- încreștinarea s-a făcut de la omul simplu la mai marii acestora. Până să se ajungă la limba literară de astăzi, au existat multe etape. Etapa manuscriselor (Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, 1521), etapa copiștilor călugări și a cronicarilor (în Moldova – Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce), etapa traducerilor din limba greacă, slavonă și latină, bisericile și mănăstirile dovedindu-se a fi focare de spiritualitate, de cultură, de cultivare și păstrare a limbii române. Școala Ardeleană din secolul al XVII-lea, reprezentată de Samuel Micu Klein, Gheorghe Șincai și Petru Maior a avut un rol esențial în apărarea latinității limbii. În schimbul acestui câștig s-a plătit tribut, nedreaptă fiind istoria atunci când s-a făcut cu viclenie unirea ortodocșilor răsăriteni cu Roma, la sfârșitul secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, dând martiri pe Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea din Săliștea Sibiului, preoții Ioan din Galeș și Moise din Sibiel, care au mărturisit dreapta credință.
Pentru asigurarea unității de credință și de neam, Biserica Ortodoxă a luptat până la sânge astfel încât poporul sa aibă cuvântul lui Dumnezeu în limba lui. Nu putem trece sub tăcere actul de biruință al limbii române de la 1688 din vremea Sfântului Martir Brâncoveanu Constantin și a lui Șerban Cantacuzino, când s-a tradus Sfânta Scriptură de către frații Radu și Șerban Greceanu și mai târziu, de către Sfântul Antim Ivireanul, care a tradus Didahiile. Înaintea acestei traduceri, Sfântul Mitropolit Dosoftei, a scris Psaltirea în versuri (1673), acesta fiind primul poet cult din România. Noi, ca popor, înțelegem astăzi toate slujbele bisericești în limba noastră, pe când ceilalți frați creștini, grecii, au slujbele în greaca veche, sârbii, rușii, bulgarii, în slavona veche. În consecință, limba a pătimit în istorie, dar a și biruit cu ajutorul lui Dumnezeu și a Bisericii străbune.
Până să apară scrisul, traducerile și tiparul, s-a practicat oralitatea limbii. De aceea limba română a rămas în picioare ca o „limbă a vechilor cazanii” (Alexei Mateevici) dulce ca mierea și frumoasă în rostire. Mireanul de astăzi se bucură din plin de diortosirea (metamorfoza formelor ei și nu a fondului dogmatic, axiomatic) de Psaltire, Ceaslov, Noul și Vechiul Testament. Astăzi, Biblia Înaltului Părinte Mitropolit Valeriu Anania este cea mai autentică și completă carte de credință și de cultură universală. Prin concordanțele biblice de la subsidiar, traducatorul îl îndrumă pe cititor să aibă acces la originalul ebraic și grecesc, să nu rătăcească de la adevărul de credință revelat. Îl introduce în contextul scrierii cărților canonice. În ceea ce privește forma expunerii, limba română cultă se bucură de o înfrumusețare care să ajungă la mintea și inima credincioșilor. Ori de câte ori se lovește în Biserica neamului, se atacă indirect limba română, cultura creștină autentică a neamului, care, până la Hristos a fost profană. Dacă vorbim corect, scriem corect gramatical și literar, ne arătăm respectul față de limba română. Știm cu toții că prima disciplină în catalogul școlar din învățământ e limba și literatura maternă, cu ajutorul cărora se predau și se aprofundează celelalte discipline și domenii de activitate, iar în viața de zi cu zi este unul din plămânii viețuirii neamului alături de credința dreaptă pe care o trăim.
Limba și credința sunt în simbioză, sunt daturi și daruri ontologice adânc înfipte în firea românului și acestea niciodată nu se negociază.
2. Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, este numit și Ocrotitorul României deoarece a propovăduit Evanghelia lui Hristos pe teritoriul tării noastre
3. Portretul lui Decebal în Cartea omului matur a Institutului de Arte Grafice Carol Göbl
https://ro.wikipedia.org/wiki/Decebal
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu asta, dar puteți renunța dacă doriți. Setari CookiesACCEPT
Politica de Confidentialitate
Privacy Overview
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența în timp ce navigați pe site. Din aceste cookie-uri, cookie-urile care sunt clasificate ca fiind necesare sunt stocate pe browser-ul dvs., deoarece sunt esențiale pentru funcționarea funcționalităților de bază ale site-ului. De asemenea, folosim cookie-uri terțe care ne ajută să analizăm și să înțelegem cum utilizați acest site web. Aceste cookie-uri vor fi stocate în browserul dvs. doar cu acordul dumneavoastră. De asemenea, aveți opțiunea de a renunța la aceste cookie-uri. Dar renunțarea la unele dintre aceste cookie-uri poate avea un efect asupra experienței dvs. de navigare.
Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.
Orice cookie-uri care nu pot fi deosebit de necesare pentru funcționarea site-ului web și sunt utilizate special pentru colectarea datelor cu caracter personal ale utilizatorului prin intermediul analizelor, anunțurilor și al altor conținuturi încorporate sunt denumite cookie-uri inutile. Este obligatoriu să obțineți consimțământul utilizatorului înainte de a rula aceste cookie-uri pe site-ul dvs. web.
