De Aria 51 par să fie legate cele mai multe secrete și controverse. Localizată în Nevada, lângă Lacul Groom, această bază secretă militară a devenit Mecca teoriilor moderne legate de contactul cu civilizații extratereste, vizite neobișnuite sau OZN-uri. Aria 51 nu apare pe harta publică a Statelor Unite, iar cine încearcă să între aici riscă să fie ucis.
Area 51 se găsește la circa 133 km nord-nord-vest de centrul faimosului Las Vegas. Aici operează baza aeriană Edwards Air Force Base și se întinde pe o suprafață considerabilă. Scopul declarat al bazei este de a iniția și continua experimentarea a noilor tipuri de avioane, vectori purtători și sisteme de arme. Se mai spune și că în această zonă pot fi văzute frecvent OZN-uri.
Zona 51 a fost construita între anii 1940 – 1950. De atunci, ea tot continuă să se extindă. Pista de aterizare a bazei acoperă, de fapt, întreaga suprafață a lacului, fiind aleasă pentru că în cazul unei aterizări de urgență, la viteză ridicată, aceasta se face cu mai puține riscuri pe un lac de sare secat, cu suprafața moale, decât pe o pistă din beton dur.
Începând cu 1954, acolo se testează cele mai avansate tehnologii ale armatei americane. Cu timpul s-a aflat ca acolo a fost perfecționat avionul-spion Lockheed U-2 (cel care a descoperit rachetele nucleare sovietice instalate in Cuba) și aparate precum celebrele avioane de recunoaștere Lockheed U-2/Lockheed A-12 Oxcart/SR-71 Blackbird sau avionul greu detectabil prin radar (Stealth) Lockheed F-117 Nighthawk (inclusiv varianta inițială la scară 2/3 Lockheed Have Blue), avionul experimental de urmărire a câmpului de luptă Northrop Tacit Blue și aparatul pentru încercări Boeing Bird of Prey. Toate au fost testate în secret.
Din imaginile prezentate pe Terraserver, reiese că, alături de clădiri și instalații există și o imensă pistă de decolare/aterizare, lungă 9 km.
Zona 51 a devenit celebră prin experimentele cu bombe atomice,testarea aparatelor de zbor avansate,secretizarea documentelor și a activității din această zonă.
Se presupune că se testează de mulți ani un avion de recunoaștere hipersonic (Mach 6-8) greu detectabil numit Aurora, cu motoare scramjet și rază de acțiune intercontinentală (urmașul proiectelor NASP/Copper Canyon, având numele de cod Senior Citizen). Mulți ufologi cred că, în această zonă activează mai multe tipuri de aparate de zbor neidentificate (OZNuri) și că, din acest punct al planetei intră și ies aparate de zbor cu viteze foarte mari (peste 10.000 km/h).
Ani de zile, Pentagonul i-a negat existenta, chiar și-atunci când devenise de domeniul public că acea infamă bucată de deșert aflată la 120 kilometri de Las Vegas, denumită Area 51, era o bază a forțelor armate SUA, destinată unor experimente super-secrete.
Potrivit legendelor, în acea bucată de deșert extrem de bine păzită de militari aveau loc experimente UFO: se secționau extratereștri, pentru a fi studiați, într-o atmosferă de X-Files. În realitate, ceea ce se știe cu certitudine este că acolo au fost experimentate arme SF, produse însă cu tehnologii terestre.
Legenda datează din anii ’40, când la Roswell a fost reperat ceva ce semăna izbitor cu o „farfurie” zburătoare. Potrivit documentelor, niciodată confirmate de guvernul american, în carcasa aparatului de zbor ar fi fost găsite corpurile a doi extratereștri, care ar fi fost transferate și conservate în laboratoarele secrete aflate în incinta bazei militare secrete.
În 2001, în Statele Unite apărea cartea intitulată Dreamland. Autorul, jurnalistul Phil Patton, promitea să le furnizeze cititorilor un reportaj detaliat pe tema unui mister american ce părea destinat a nu-și găsi o explicație rațională.
Titlul cărții se servea de unul dintre numeroasele nume utilizate de guvernul american pentru a defini acea zonă situată în vestul Statelor Unite, în deșertul Nevada, acoperită de un mister absolut: Dreamland, Area 51, Groom Lake, sau mai inocent, „parcul de joacă privat al militarilor”, locul unde s-ar afla una dintre bazele militare cele mai sofisticate din lume, și unde ar avea loc cele mai inovatoare experimente tehnologice, necesare Statelor Unite pentru a-și menține supremația militară asupra restului planetei.
Autostrada 375 traversează statul Nevada, mergând de-a lungul unui orașel numit Rachel. Nu este vorba nici pe departe de vreun loc cu relevanță turistică: domina tăcerea tipică deșertului, întreruptă la răstimpuri doar de zgomotul provocat de motorul unui avion sau de prezența oarecum sinistră a unui vultur. Și totuși, în fiecare zi, aici vin sute de turiști pentru a vedea cu ochii lor celebra căsuță poștală amplasată pe o margine de autostradă și pentru a bea ceva la „Little A’Le’ Inn”: barul extratereștrilor. Guvernatorul statului Nevada a botezat chiar bucata de drum de lângă Rachel „Extraterrestrial Highway” (autostrada extratereștrilor), în urma numeroaselor „apariții” ale unor presupuse „navete spațiale”, survenite în anii ’90 lângă căsuța poștală utilizată de trupa de la Klass-tv drept „nada” pentru UFO.
Inaccesibilă multă vreme, în 2009, zona de 20.000 km pătrați unde, potrivit mitologiei ufologice, ar fi ascunse probele existenței extratereștrilor, a fost fotografiată de un satelit rusesc, iar imaginile au fost scoase la vânzare pe internet (www.terraserver.com), pe un site creat de Aerial Images, o societate din care fac parte Microsoft, Kodak, Digital și o agenție rusă. În fotografii nu se văd nici marțieni, nici discuri zburătoare, dar pentru pasionații de mistere există multe lucruri de văzut: se văd sute de edificii, zone rezidențiale, terenuri de tenis și unul de baseball, o pistă de atletism și o piscină, dar și niște cratere stranii, provocate de nu se știe ce. De fapt, mai mult decât ceea ce se vede, cred unii, este interesant ceea ce nu se vede: în toată zona, nu se vede nicio mașină, nicio stradă asfaltată și nicio parcare; doar câte un autobuz, cățărându-se pe cărările nepavate care dispar printre stânci, totul ducând cu gândul la existența unei rețele subterane de transport. „În zona respectivă se dezvolta proiecte secrete, importante pentru siguranța națională”, a fost singura informație „smulsă” unei purtatoare de cuvânt a Air Force, Goria Cales. Atât și nimic mai mult.
Potrivit surselor de la Pentagon Area 51 a fost mandatată de Armata SUA să pună la punct un avion în măsură să treacă nedetectat de controalele radar și să meargă în recunoaștere pe teritoriul sovietic în vederea obținerii de informații prețioase cu privire la armamente și arsenaluri nucleare.
Aeronautica militară a beneficiat în cadrul acestui proiect de colaborarea inginerului Clarence „Kelly” Johnson, unul din pionierii aviației americane. Johnson și-a pus întreaga măiestrie la dispoziția guvernului și toate resursele companiei lui aeriene: Lockheed, cu sediul in California.
Johnson și personalul di baza Area 51 au elaborat, în 1954, prototipul avionului-spion botezat U2. Între timp, pentru a menține secretul asupra activităților desfășurate în incinta bazei, președintele Eisenhower a semnat un decret-lege care, în fapt, făcea inexistentă zona de 100 km pătrați din deșert din jurul Groom Lake.
De asemenea, Eisenhower autoriza mass-media, tot mai curioasă în legătură cu operațiunile conduse în baza din deșert, să prezinte U2 opiniei publice drept „avionul meteorologic”.
În următorii ani au fost puse la punct alte prototipuri de astfel de avioane în laboratoarele Dreamland. Aparate de zbor sofisticate precum „A12” și „Blackbird SR-71”, care zburau la viteze tot mai mari grație utilizării tehnologiilor de avangardă și a materialelor hi-tech.
Surse: omofon.com, weradio.ro, nufiipanicat.info, ziarelive.ro, ro.wikipedia.org