Borobudur este un templu budist Mahayana, situat în Java Centrală, Indonezia. Este considerat una dintre minunile lumii și face parte din patrimoniul universal UNESCO. Numele de Borobudur vine de la Vihara Buddha Uhr, care înseamnă Mănăstirea budistă de pe deal, în limba sanscrită. A fost denumit astfel fiindcă Borobudur a fost construit pe o înălțime stâncoasă, la 265 m deasupra nivelului mării.
În secolul al XIX-lea, forțele de ocupație germane din Indonezia au descoperit o ruină colosală ascunsă în jungla din Java. Dădusere peste complexul Borobudur, o structură gigantică, construită din aproape 55.000 de metri cubi de piatră.
Templul are aproape 2.700 de basoreliefuri și 504 statui ale lui Buddha. Nici până astăzi nu știe nimeni cu precizie motivul abandonării sale absolute cu sute de ani în urma.
Unii cercetători cred ca Borobudur este de fapt un uriaș manual de Buddhism, deoarece gravurile sale spun povestea vieții lui Buddha și principiile învățăturilor sale. Pentru a „citi”, pelerinul trebuie să treacă prin nouă platforme și să meargă pe o distanță mai mare de trei kilometri.
Ctitorii templului au vrut ca învățăturile lui Buddha să fie reprezentate vizual. În acelasi timp s-a dorit sugerarea prezenței puterii lui Sakyamuni prin intermediul structurii clădirii. Intenția ctitorilor templului Borobudur a fost exprimarea esenței cosmice și atotputernice a lui Buddha.
Această piramidă colosală a fost construită de către conducătorii dinastiei Sailendra, între anii 750 și 850. Istoria templului este controversată, datele exacte fiind foarte puține, dar potrivit tradițiilor, primul arhitect a fost Gunadharma. Recent s-a stabilit că Borobudur nu este un palat regal, așa cum se credea la început, ci un loc de venerație pentru budiști.
Încheiată la 26 mai în anul 824, construcția a fost ridicata de Regele Samaratunga și fiica sa Pramodawarddhani. Borobudur reprezinta de fapt un altar în care sălășuia Buddha. Dovezile se bazează mai ales pe inscripțiile în piatră, găsite la reședința Kedu, pe o lespede cunoscută sub numele de Kayumwungan sau Karangtengah. Când a fost pentru prima dată tradusă în limba olandeză în anul 1950, de către profesorul Casparis, mai mulți experți și-au exprimat îndoiala cu privire la înțelesul acestei inscripții și nu au considerat-o o dovadă concludentă. Până în ziua de azi, marea majoritate a concluziilor s-au bazat pe seama reliefurilor sculptate pe pereții templului.
După calculele specialiștilor, forța de muncă pentru construirea templului a fost imensă pentru a putea ridica și transporta cele două milioane de blocuri de piatră cu un volum de 60.000 de metrii cubi, greutatea totală fiind de aproximativ 3.500.000 de tone.
După declinul budist și schimbările de guvernare în Java, Borobudur a fost abandonat, la puțin timp după construire, și secole la rând a fost uitat sub straturi de cenușă vulcanică, provenite de la Vulcanul Merapi. Legendele mai spun că regiunea unde se află templul a fost abandonat de către localnici de frica furiei vulcanului. Deabia în 1814, pe când Sir Thomas Stamford Raffles guverna Java, templul a fost curățat, impunându-se din nou prin valoarea s-a monumentală.
Pe la începutul secolului 20, coloniile olandeze au început restaurarea templului dar apa a început să se infiltreze în sol punând în pericol de surpare monumentul. Din păcate, în 1896, guvernul coloniei Olandeze a luat impresionantă cantitate de piatră aparținând monumentului: 30 de plăci cu reliefuri, 5 statui ale lui Buda, 2 lei din piatră, cateva pietre kala, scări și porți ale templului, făcândule cadou regelui Siamului care vizita Indonezia.
O altă restaurare a început în 1973 în tipul președintelui Suharto și a durat 11 ani, valoarea estimată restaurărilor fiind de aproximativ 25 de milioane de dolari, costurile în mare parte fiind suportate de către UNESCO.
Templul are mai multe statui:
– 92 de statui îl reprezintă pe Manushi Budha și sunt așezate pe primul coridor;
– 276 de statui îl reprezintă pe Dhajani Budha, așezate în câte o nișă, la fiecare colt al templului în direcția punctelor cardinale, la nivelul Kamadhatu;
– 64 de statui ale lui Dhyani Budha Vairocana, la etajul 5 dispuse în nișe separate;
– 72 îl reprezintă pe Dhyani Budha Vajrasattic, așezat în cele trei terase circulare, nivelul Arupadhatu, unde se află și stupele.
Se spune că cei ce reușesc să îi atingă picioarele sau mâinile lui Buda din stupa, vor avea noroc.
În fiecare an, la începutul lunii mai, se organizează ceremonia Waisak de comemorare a nașterii prințului Siharta; atingerea nirvanei- revelația lui Budha și moartea prințului Siharta, denumit și Budha Sakyamuni
În 1991 Templul Borobudur a intrat în Patrimoniul Mondial recunoscut de UNESCO după următorele criterii:
– reprezintă o operă de artă genială creată de om;
– exprimă o importantă valoare interschimbabilă între valorile umanității în timp, în cultură, în impunerea arhitecturală, în arta monumentală și design la nivel mondial;
– este asociată unor evenimente și tradiții vii, credințeți și ideologiilor cu lucrări de artă de semnificație universală;
Surse: dorinadanila.com, ro.wikipedia.org