Aurelian Pavelescu
Magistratura împotriva statului de drept,
Editura Ziua, București – 2003, 210 pagini
În 2003 publicam „Magistratura împotriva statului de drept”, devoalând modul în care, prin lege și acte normative subsecvente, politicienii controlau justiția. Am descoperit atunci, în acest studiu, existența SIPA – creația lui Valeriu Stoica -, conspirația împotriva poporului dintre magistrati și politicieni, uriașele abuzuri ale magistraților, făcute în numele legii, dar și faptul că existau legi nedrepte, adică coruptie instituțională. La vremea aceea, am descoperit că, practic, CSM nu există ca instituție, nu era deloc reglementat, cu toate că instituția își avea izvorul în Constituția din 1991: exista un singur birou, la propriu, în clădirea Ministerului Justitiei. La Ministerul Justitiei aproape jumătate din angajați erau militarii generalului Ureche…
În urma apariției cărții, care a creat un scandal uriaș, din 2004 s-au făcut modificari legislative serioase. Nu spun că a fost singura contribuție, dar a fost, fără îndoială, una dintre cele mai mari. Nici până azi nu s-au rezolvat toate problemele, aș spune că doar un procent de 50%, din cele pe care le evocam în cartea scrisă în 2003.
Ce vreau să spun azi? Cu toate modificările de legislație făcute până în prezent, substanțiale, mai este mult până să avem o justiție în care abuzul, eroare sau neglijență să reprezinte numai excepții. Eu nu confund absolut deloc mașina de propagandă politică cu situația reală din teren, din camerele de anchetă penală sau din sălile de judecată. Pentru a face un salt de etapă, este nevoie, în primul rând, de legi drepte – în general vorbind, nu numai cele care organizează justiția -, dar și de magistrați responsabili pentru actele lor. Mai avem nevoie și de un popor educat, care să promoveze alți oameni în politică și care să înțeleagă rostul instituțiilor statului. Tocmai de aceea e nevoie de abordări critice (în sens filosofic) ale chestiunilor legate de justiție, de dezbateri libere, în afara propagandei politice, din care unii și-au facut o profesie.
Totul e prost în România pentru că nu e făcut pentru cetăţeni, ci pentru jefuitori
România a devenit dupa ‘89 o colonie, un stat fără nicio valoare pentru cetățeanul de rând. România va rămâne și pe mai departe o colonie, ceva gen Chile, Nicaragua, Panama sau Republica Dominicană. Exemplul cel mai sugestiv îl constituie presiunile exercitate de UE și de SUA. Dacă vă gândiți puțin în urmă, nimeni nu ne-a întrebat vreodată dacă vrem să facem parte din UE sau NATO. Asta trebuia să se supună unui referendum național cu timp de dezbatere înainte și analiză pentru ce-i mai bun poporului român.
În ultimii ani viața românilor a devenit din ce în ce mai dificilă. Cum s-a ajuns aici? Care sunt cauzele care stau la baza acestui lung și puternic declin? Cum de am ajuns cea mai săracă țară din Europa? România trece printr-o perioadă neagră, de colonizare.
1. – legi dure și stufoase privind evaziunea și contabilitatea (de către colonizatori);
2 – taxe mari și numeroase (de către colonizatori);
3. – corupția omniprezentă (de către colonizatori);
4. – menținerea salariului minim la un nivel foarte scăzut (de către colonizatori);
5. – distrugerea capitalului privat românesc (de către colonizatori);
6. – amestecul politicului în afaceri; (de către colonizatori)
7. – promovarea în funcții de conducere pe criterii politice (de către colonizatori);
8. – prețul extrem de ridicat (și nejustificat) al utilităților, raportat la câștigurile românilor (de către colonizatori);
9. – împrumuturile nejustificate de la cămătarii FMI (de către colonizatori);
10. – vinderea pe nimic a entităților statale românești (catre colonizatori).
Ce sens are să mai votezi un partid dacă țara este condusă din exterior?
Orice partid a-i vota acesta va implementa oricum legile votate la Bruxelles și Washington. Atunci? Mai are votul vreun sens. Nu! Vot inutil!
Își doresc cetățenii baze de date și cipare, video camere pe străzi și șosele, exploatări de gaze de șist care să le distrugă casele și pânza freatică? Nu, dar după câte vedeți nu mai contează, niciun partid nu-și propune să lupte împotriva unor asemenea măsuri. De ce? Pentru că ar fi inutil atât timp cât suntem parte a UE.
Simplu, nu? Votul cetățeanului nu mai contează, sistemul democratic își cam trăiește ultimii ani. Globaliștii (masoni, corporatiști, bancheri …) doresc conducere centralizată, fără referendumuri, constituții, sau alte structuri care să-i încurce.
Regionalizările se doresc implementate pentru fărămițarea națiunilor, conform dictonului „Dezbină și cucerește”.
Am o veste proastă: nu mai contează ce facem! Oricum am face pierdem; dacă votăm votul va fi deturnat sau inutil, dacă nu votăm, rămâne așa cum e stabilit! Globaliștii au reușit un șah-mat cu omul de rând. Lupta politică nu mai are sens. Politicienii au devenit numai niște actori care joacă într-un film inutil și prost în care nu mai crede nimeni.
Nu sună ciudat că un guvern al unei țări să ajungă să ceară „acceptul” unor bancheri străini pentru a-și pune planul de guvernare în aplicare?
Chiar nu doream să-mi mai pierd timpul cu știri referitoare la bancherii însă o știre mi-a atras atenția într-un mod prea neplăcut: guvernul român va cere voie FMI să mărească salariul minim. În fond, de cine-i condusă țara asta?
Un singur lucru vreau să spun clar: atât timp cât ne vom lăsa conduși de grupul de bancheri nu vom face nimic – vom regresa sau, în cel mai bun caz, vom rămâne în mocirla în care ne zbatem. Acest lucru a devenit destul de evident după experiențele nefericite avute în trecut.
Ne-au călărit și muls bancherii de la FMI așa cum au vrut. Eu zic că ajunge.
Lumea este condusă de bancherii internaționali
Cândva, la începutul secolului XX, un grup de bancheri a obținut puteri mult mai mari decât ar fi fost firesc. Acest grup a obținut dreptul de a tipări și tranzacționa moneda în numele statului. Din acel moment puterea bancherilor respectivi a crescut enorm. Puterea statală a fost nevoită să țină cont de părerea acestui grup în toate deciziile luate.
Anselm Rotschild, unul dintre bancherii globaliști, spunea:
„Dați-mi puterea de a deține banii națiunii și nu-mi pasă cine face legile.”
Bancherii pot fi comparați cu niște cămătari legali, în costum și cravată. Băieții ăștia secretoși au ajuns să producă sume colosale nefăcând mai nimic. Bancherii au ajuns să ceară până și modificarea legilor pentru a nu le scădea cumva profitul. Bancherii vor, bancherii doresc, bancherii spun, bancherii sunt de părere că… Toată ziua auzim vorbindu-se despre acești bancheri. Acest grup a început să-și imagineze că are un statut special.
În acest moment bancherii globaliști au preluat puterea la nivel mondial. Uniunea Europeană este condusă în fundal de acest grup de bancheri și de corporatiști.
Ce câștigăm noi din toate acestea? Scumpiri peste scumpiri, taxe și restricții. E vreo afacere pentru noi? Nu prea! Simt cum, pe zi ce trece, observând halul în care se alege praful de economia și resursele României, devin tot mai anti-Occident. S-ar putea să ne fi băgat într-o treabă foarte urâtă. Ne-am luptat să ajungem în UE, însă nu pentru ce se întâmplă acum. Suntem tratati fără respect, ca cetățeni de mâna a doua.
Dacă va exista vreodată o Europă comună cu adevarat, aceasta va fi formata din state suverane și independente, fără entiăți de tip Comisia Europeană sau Parlament European sau indicații FMI, falimentare.
Devine clar că noi și alți estici suntem văzuți de grangurii din UE ca proștii satului. Vesticii ne transformă în societate de consum, ne îndatorează, ne distrug economia, ne i-au resursele. Noi cum ar trebui să reacționăm. Principala unealtă cu care suntem conduși este puternica Comisie Europeană – atenție la deciziile care sosesc dinspre aceasta comisie.
Spre ce ne îndreptăm? Până unde poate merge șmecheria? Actuala criză a fost declanșată, supraestimată, întreținută, pentru ca unii, mai ales bancheri, să poată lua totul pe nimic.
Marii bancheri ai lumii au finanțat toate ideologiile
O altă idee tâmpită e aceea că Rusia a inventat comunismul. Comunismul este o creație a bancherilor Illuminați și este o mișcare preponderent evreiească. Comunismul a fost introdus în Rusia pentru a-o distruge, pentru a aboli monarhia și pentru a-o transforma într-o sursă de bogăţii pentru Occident. Sărăcia a venit de la ruşi?! Cu ce a venit, cu trenul sau cu avionul? Iar comunismul nu este al ruşilor, a fost introdus acolo cu forţa de bancherii iudeo-americani. Se pare că avem şi noi nesfârşite rezerve de prostie.
Bogatii sunt prezentați în mass-media că niște oameni virtuoși, sunt sfinții lumii moderne, sunt înconjurați cu respect, li se cere sfatul, sunt luați ca model. Senzația subliminală care se transmite este că ei radiază un fel de sfințenie. Săracii sunt prezentați ca niște păcătoși care merită fie disprețul fie compătimirea tuturor. Bogații sunt niște adevărați asceți ai banului prin felul în care nu irosesc niciun dolar degeaba, săracii în schimb sunt niște netrebnici pentru că nu știu să multiplice în mod magic banii precum bogații.
Relaţia dintre bunuri şi bani în viziunea bancherilor
În decursul timpului, un adevăr fundamental al dezvoltarii sistemului economic, relaţia dintre bunuri şi bani, a devenit clar, cel puţin pentru bancheri. Această relaţie, sistemul de preţuri, depindea de cinci lucruri: cererea şi oferta de mărfuri, cererea şi oferta de bani şi viteza de schimb între bani şi bunuri.
O creştere a trei dintre acestea (cererea pentru bunuri, furnizarea de bani, viteza de circulaţie) ar ridica preţurile bunurilor şi ar scade valoarea banilor. Această inflaţie era inacceptabilă pentru bancheri, deşi de dorit pentru producători şi comercianţi.
Pe de altă parte, o scădere a aceloraşi trei elemente ar fi avut efecte deflaţioniste şi i-ar fi mulţumit pe bancheri, i-ar fi îngrijorat pe producători şi comercianţi, iar pentru consumatori ar fi fost o încântare (care ar fi obţinut mai multe bunuri cu bani mai puţini).
Ceilalţi factori lucrau în direcţia opusă, astfel că, o creştere a acestora (furnizarea de bunuri, cererea de bani, şi lentoarea circulaţiei sau a schimbului) ar fi fost deflaţioniste.
Carroll Quigley
Deşi citatul din cartea prof. Quigley se referă la perioada capitalismului comercial, care a durat până spre sfârşitul secolului XVIII, iar lucrurile sunt azi ceva mai complexe în economie, reţinem de aici următoarele lucruri:
Inflaţia este bună pentru producători şi comercianţi.
Deflaţia este bună pentru bancheri şi consumatori.
Aceste lucruri sunt bine ştiute de către bancheri.
Având în vedere toate acestea şi aplicând principiile la economia românească, observăm că România, deoarece este în criză, are nevoie de creştere economică, deci de o intensificare a activităţii producătorilor şi comercianţilor. Cu toate acestea BNR, în frunte cu Mugur Isărescu, se chinuie să păstreze un curs leu – euro cât mai ridicat, folosind bani împrumutaţi de stat de la FMI, Banca Mondială şi UE, efectul fiind unul deflaţionist, deci de încetinire şi blocare a activităţii economice.
Întrebarea este: pentru cine „luptă cu inflaţia” Mugur Isărescu, pentru producători, pentru comercianţi, pentru consumatori, sau pentru… bancheri?
Înainte de aderarea la NATO și Uniunea Europeană ni s-a promis siguranță, dezvoltare, prosperitate și faptul că vom ajunge și noi o țară la nivelul celor capitaliste avansate. Pentru asta ni s-au cerut o serie de sacrificii sau cadouri pentru Occident, concretizate în privatizări, schimbări de legislație , distrugeri de ramuri întregi ale economiei, împrumuturi la FMI și Banca Mondială etc. În ceea ce privește armata, România a fost obligată la restructurări masive, participări la operații militare comune în diverse țări, plus contribuții financiare și acceptarea unor obiective militare străine pe teritoriul său. Ceea ce nu a fost prezentat în presa aservită prea mult este faptul că armata națională a fost practic desființată , sau cel puțin pusă în incapacitatea de a mai putea apăra teritoriul patriei, Aceasta s-a realizat prin reducerea masivă a tehnicii și efectivelor militare. O prezentare succintă a transformărilor dramatice suferite de armata română înainte de aderarea la NATO.
Sursa foto: suntemromania.blogspot.com