Maria Rogobete- fiică a Cernei cu apa binecuvântată și cu un sentiment peste fire pentru înțelegerea stării de libertate - „Iubirea este cheia care deschide toate ușile universului”

Spread the love

Autor: Maria Radu Novac

Maria Radu Novac: Daca ar fi să rezumi într-un cuvânt amintirile din copilăria ta, acel cuvânt ar fi” libertate”?

Mia Rogobete: Bună întrebare. Să știți că mereu mă gândesc la copilărie ca la o mamă binevoitoare, ca la o plantă binefăcătoare, ca la o dimineață strălucitoare și ca să răspund la întrebare: așa este, copilăria mea este libertatea mea, în copilărie s-a născut libertatea pe care am hrănit-o toată viața cu bucuria de a zâmbi, de a râde cu lacrimi, de a mă bucura de stropii de ploaie, de a spune ce gândesc, iar astăzi ne ținem de mână peste tot în lume.

Știți, atunci când mi-am dat seama că Dumnezeu m-a făcut un om liber, și pentru asta îi mulțumesc în fiecare secundă a vieții mele, în ziua în care am scris o poezie într-un colț de poiană, deasupra casei mele din Topleț, ”Poiana din Prilog”, în fața ochilor mei dansând sute de flori de cireș, atunci m-am gândit la libertate, la frumusețea pământului, am privit cerul și i-am vorbit, nu se aștepta, drept pentru care mi-a făcut cadou un cântec de ciocârlie. E atât de frumos acest cuvânt ”libertate” încât mă face să renasc în fiecare clipă a vieții mele, îmi dă putere să pășesc pe aceleași câmpii din copilărie, să fiu dreaptă în gândire, să accept lumea cu bune și cu rele și să nu îmi pierd demnitatea niciodată.

Vorbesc adesea cu gândurile mele și pot spune că toate trăiesc în libertate deplină. Nu poți să faci lucruri importante în viață dacă nu gândești liber. Am scris romanul ”Revoluția, amintirea ta…prezentul meu” pentru că spiritul meu liber a dansat de bucurie în 1989, atunci sufletul cerșea libertate, inima îmi cânta imnul vieții, așa am simțit atunci, asta simt și astăzi, cu o precizare totuși: astăzi lupt mult mai mult pentru libertate, astăzi lumea s-a întors pe dos și i-am promis lui Dumnezeu că nu voi lăsa pe nimeni să îmi distrugă energia divină primită în copilărie de la mireasma liliacului de pe Iorgovan.

Maria Radu Novac: Ai o amintire anume pe care o ții in seiful sufletului tău?

Mia Rogobete: Am mai multe, dar vă spun o amintire care o țin în suflet și chiar vorbesc cu ea la o cafea sau când colind prin Lugoj, chiar și înainte de culcare. L-am iubit enorm pe tata, am iubit-o și pe mama, dar tata avea ceva aparte, orice lucru făceam trebuia să vadă tata, să știe tata, îi atrăgeam atenția atunci când simțeam că am nevoie de încurajare, de un cuvânt bun, de fapt, vreau să spun că tata era peste tot, suntem trei frați, doi băieți și o fată, eu eram ”a mică” și puteam să fac ce vreau, eram tare răsfățată de toată familia. Într-o zi, fiind elevă în clasa a VI-a la Școala Generală din Topleț, am făcut o năzbâtie, ca să spun așa, intrasem într-un anturaj destul de urât și s-a produs fapta. Îmi era frică să vin acasă, cu toate că nu primeam bătaie, dar probabil îmi dădusem seama de greșeala făcută. În sfârșit, am ajuns și m-am dus direct la tata să-i spun cum stă treaba, el știa deja, ca prin minune m-a îmbrățișat, m-a sărutat pe frunte și nu mi-a dat drumul din îmbrățișare câteva secunde, era atâta iubire în sufletul lui…”Te iubește tata”, atât mi-a spus și din clipa aceea am înțeles că putem să trecem peste orice în viață, trebuie doar să iubim, atât, pentru că iubirea este cheia care deschide toate ușile universului, am înțeles și am respectat iubirea, din ziua aceea mi-am zis că pot să fac orice în viață, dar important e să iubesc ce fac. Și așa am făcut!!! Din ziua aceea mi-am zis: omule, ține minte asta, trăiești mult mai frumos când ierți și iubești”.

Maria Radu Novac: Zona voastră are o energie cunoscută de milenii. Ce a lăsat natura în zona voastră?

Mia Rogobete: O, Doamne Dumnezeule, avem atât de multe locuri frumoase în Topleț, natura mamă, oamenii locului, spiritele strămoșilor, legendele, basmele, versurile poeților topliceni cunoscuți sau necunoscuți, toate acestea au făcut ca anotimpurile să picteze cele două sate care formează comuna Topleț: sat Topleț și sat Bârza, cu cele mai vii culori pământești.

Toplețul este o zonă cu energie pozitivă, se spune că în această zonă este cel mai pur aer din lume, însă este și o localitate turistică, din păcate nedeclarată și aici amintesc: Sfinxul Bănățean, Morile de Apă, Crucea Albă, Apeductul de la Podul Turcilor, Păstrăvăriile Topleț, Icoana de la Piatra Colibată, Crucea de la Ghiaușca, Stânca Iorgovanului, se poate vizita ”Casa Memorială Gheorghe Băltean” , apoi este Cimitirul Eroilor care este așezat deasupra satului Topleț, de parcă soldații români și străini picați la datorie ne-ar privi în fiecare clipă cu ochi de iarbă, de mic copil am crezut că acești viteji sunt acolo pentru a păzi satul de inamici. Natura are grijă ca toate acestea să fie cunoscute și apreciate.

Maria Radu Novac: Istoricii spun că neamul vostru este urmașul dacilor liberi care nu s-au amestecat cu romanii. Gugulanii au păstrat noblețea poporului dac.

Mia Rogobete: Mereu am impresia că îmi duc viața printre daci, mai ales când ascult cântecul ”Gugulan cu car cu mere și cu frumoasă muiere” , un cântec cântat atât de frumos de interpretul de muzică populară Traian Jurchelea, iată că pe Valea Cernei s-a format o populație deosebită, unii își spun gugulani, alții nu, în mare parte cărășenii se consideră gugulani, e adevărat că istoricii spun despre neamul nostru că este urmașul dacilor liberi, iar faptul că nu ne-am amestecat cu romanii este limpede și se vede în manifestări, caracteristici, în tradiție, consider că gugulanii sunt sută la sută de origine dacică datorită valorilor culturale conservatoare. Atât istoricii străini cât și români au acordat întotdeauna o atenție sporită gugulanilor pentru calitățile morale și fizice, drept pentru care îi dau exemplu pe topliceni, aceștia sunt foarte isteți, curajoși, prietenoși, populari, milostivi, au o frumusețe fizică extraordinară și sunt foarte deschiși la emancipare, de orice natură ar fi aceasta. Țin cu strictețe de tradiții, aici îi mulțumim domnului Ioan Rațiu, un om care a iubit și iubește tot ce ține de tradiție în Topleț și în Banat, am scris și o carte pentru activitatea sa culturală solidă, se numește ”Oglinda Sufletului-Ioan Rațiu”, gugulanii respectă cu strictețe tot ce le-au lăsat străbunii și au o personalitate foarte puternică, nu pot fi îngenuncheați. Chiar dacă au trecut peste diferite epoci, gugulanii au păstrat vorba și portul, obiceiurile sunt sfinte pentru ei, sunt multe de spus despre oamenii locului în care m-am născut, un lucru este cert și anume gugulanii păstrează și valorifică valorile spirituale și materiale, ceea ce le consacră originea lor dacică. Eu însămi am trăit atâtea momente în care am simțit cu adevărat sângele de dac cum îmi curge prin vene, iar astăzi simt acest lucru mai mult ca niciodată, pentru că trăim vremuri ciudate și numai forța primită de la strămoșii mei daci îmi poate face viața frumoasă și am șansa să trăiesc în adevăr, nu în minciună și manipulare.

Maria Radu Novac: Care sunt cele mai importante calități și valori pe care le-ai moștenit de la înaintașii tăi?

Mia Rogobete: Să știți că m-am gândit la acest lucru și chiar de foarte multe ori, o să vă spun de ce. Copilăria mi-am trăit-o într-o lume atât de frumoasă încât astăzi povestesc tuturor ce înseamnă să fii un copil fericit și o spun chiar și copiilor mei, chiar dacă sunt încă mici ei înțeleg și se bucură, mai târziu am depistat în interiorul ființei mele că pot să trăiesc în deplină libertate fiind convinsă că numai de mine depinde acest lucru. Astfel că, pentru mine, tot ce am moștenit de la înaintași le-am pus în cutiuța inimii și le scot aproape în fiecare zi pentru a sta de vorbă cu ele, ba chiar sunt momente în care mă apostrofează atunci când uit sau încalc o regulă. Aceste calități și valori cresc și trăiesc odată cu mine, lucrurile pe care le fac pentru oameni încercați de viață, iubirea pentru pământul pe care îl calc, sclipirea clipei în momentul în care deschid ochii dimineața, bucuria aceasta că exist, că Dumnezeu m-a ales pe mine în locul acesta la timpul potrivit, simt în fiecare zi dragostea de viață, dar și puterea de a merge mai departe, de a-mi continua drumul ales. Înaintând în viață am impresia că încă mai am cadouri de desfăcut, lucruri de care încă nu m-am folosit, însă moștenirea cea mai de preț este să fiu demnă. A fi demn înseamnă că ești un om curajos, drept, un om care nu se apleacă în fața străinilor, un om care își iubește țara și încearcă atât cât îi stă în putință să trăiască în armonie. Am învățat multe și din poeziile scrise de poetul, învățătorul, Gheorghe Băltean (1881-1961) un mare patriot, a profesat 25 de ani în Jdioara, apoi a fost învățătorul bunicii mele în Topleț, un om demn, simplu, onest, iubitor de țară, sunt multe de spus despre acest toplicean, dar despre opera și viața lui am scris în cartea ”Sfinxul Banatului-George Bălteanu” în 2018.

Un exemplu de curaj și demnitate a fost bunica mea, Maria Mateioviciu (Damșescu), Dumnezeu să o ierte, rămasă văduvă la 21 de ani, bunicul, Ioan Mateioviciu, și-a dat viața pentru țară pe frontul din Caucaz în Cel De-al Doilea Război Mondial, ea a continuat să trăiască pentru fiica sa Elena și pentru a muncii pământul pe care l-a iubit enorm, era parte din viața ei, plângea, cânta și săruta pământul…

Maria Radu Novac: Învățătorul vostru a făcut legătura între generații. Cum vezi cu mintea de acum toate căutările lui, toată lupta lui pentru păstrarea valorilor noastre ancestrale?

Mia Rogobete: Consider că trebuie să ne păstrăm cu toată puterea din noi valorile ancestrale, să conștientizăm cu toții că valoarea unui neam constă în educație, respect și onoare. O țară nu poate fii liberă și prosperă dacă nu își educă locuitorii, toți trebuie să fim izvoare nesecate de cugetări. Am primit învățăminte de la strămoșii noștri, trebuie neapărat să le aplicăm în viața noastră, să le dăm mai departe copiilor noștri, astăzi locuim într-un tablou trist și așteptăm să fim dați jos de acolo de mâini invizibile, de parcă nu am putea să coborâm singuri. Întreg universul ne oferă lecții de păstrare a valorilor ancestrale, noi trebuie doar să învățăm, să ne facem temele și să nu uităm niciodată că aceste valori ancestrale sunt identitatea neamului nostru. Pentru mine, portul tradițional românesc este un simbol ancestral și definitoriu pentru valorile autentice românești, el face legătura între generații, iarba verde și prezența florilor ne purifică sufletul, culorile acestora reprezintă un simbol al frumuseții efemere a ființei noastre. Acest port tradițional românesc parcă se joacă cu noi, generație după generație, el oferă o continuitate în gândurile noastre, în fragila noastră ființă, în tot ce aparține de noi, aceste opere de artă ne transformă parcă în fiecare zi și nu ne lasă să uităm de ce și pentru ce suntem pe pământ.

Maria Radu Novac: Ce crezi că ar trebui sa facem noi care avem rădăcini in Banat ca să nu se piardă specificul nostru?

Mia Rogobete: Pur și simplu să continuăm ce au iubit strămoșii noștri. Ei au luptat, și-au dat viața pentru ca să rămână înfipte bine rădăcinile noastre în Banat și oriunde ne-am duce în lume, sufletul rămâne în livada cu pruni, sau acolo la izvor la izvoraș, iar inima își spală ochii cu lacrimi de dor, un dor care seacă, mușcă din noi. De multe ori am spus că românii plecați în străinătate spun rugăciunea ”Tatăl Nostru” în românește, ei visează și gândesc în limba română pentru că neamul nostru românesc are în el adevărata iubire. Sunt fericită când spun că sunt din Banat, dar nu spun asta ca să mă laud, ci ca să îmi bucur sufletul, iubesc locul în care m-am născut, iubesc limba și portul românesc, de aceea nu trebuie să facem niciodată un pas înapoi atunci când este vorba de specificul nostru, dimpotrivă, să spunem tuturor cine suntem și ce reprezintă Banatul pentru toți.

”Mi-s bănățan” de la Topleț, cât de dulce și frumos sună, cât de fericiți trebuie să fim că trăim pe aceste meleaguri, suntem nemuritori pentru că ne-am născut și am gustat din fructele culturale ale banatului, din sucul dragostei pentru portul popular, din istorie și religie, totul este ca o poveste.

Maria Radu Novac: Ce simți tu că trebuie să transmiți iubitorilor pământului strămoșesc și tradițiilor noastre?

Mia Rogobete: De mic copil am jucat la nunți, botezuri, baluri cu costume tradiționale, părinții mei mi-au transmis această dragoste de joc și cântec popular și vreau să o dau mai departe copiilor mei, tradițiile s-au ținut cu strictețe în Topleț, era rușinos să nu știi să joci ardeleana, brâul, sârba, jocul de doi, toate acestea erau ca o hrană pentru suflet și spre uimirea și bucuria mea astăzi tinerii continuă aceste tradiții, îi onorează chiar. Începem parcă să ne revenim, așa simt, spun asta pentru că o vreme am fost pierduți, tinerii și-au găsit bucuriile în alte activități, străini de țara lor și totuși trăind în țara lor, însă cu timpul foarte mulți și-au dat seama că oriunde te-ai afla pe acest glob pământesc trebuie să ai o identitate pe care să o păstrezi, să o aperi, să ți la ea ca la mama ta, pentru că această identitate ne definește ca om, ca român, acolo trăiește liniștea. În orice colț al lumii am ajunge trebuie să spunem că suntem români și să fim fericiți cu acest nume, să ne bucurăm că avem o țară atât de frumoasă și să nu acceptăm niciodată înjosirea, niciodată. Chiar vreau să transmit un mesaj tuturor românilor din țară și străinătate: Dragi români, frați ai noștri, să nu vă fie rușine de identitatea voastră, spuneți cu toată diafragma, spuneți tare și tuturor că sunteți români și bucurați-vă de acest nume, bucurați-vă de faptul că v-ați născut într-o țară extraordinar de frumoasă, bogată și încă pură, mâna lui Dumnezeu ne mângâie creștetul în fiecare clipă, nu vă fie frică să fiți curajoși, credincioși, nu vă fie frică să iubiți glia strămoșească, ea este mama tuturor mamelor, fiți uniți și binecuvântați.

CĂLĂTORULE, OPREȘTE-TE!

Oprește-te călătorule!

Oprește-te din drumul tău, și odihnește-te

la poalele Iorgovanului.

Voinicul nostru te va servi cu apă vie

de la Izvorul Tămăduirii, izvorul din sat,

apoi te va stropi cu parfum de liliac

pentru a-ți da putere să mergi mai departe.

Oprește-te călătorule!

Nu auzi glasul păsărilor rătăcite

în sălciile mironosițe?

Taci și ascultă clipocitul Cernei,