La 23 ianuarie 1949 se desființează Poliția Română și se înființează Direcția Generală a Miliției.
La sfârșitul anului 1949 pe teritoriul Republicii Populară Română existau 434 de circumscripții de miliție de plasă și 3.246 de posturi de miliție, în care era încadrați 60.193 de persoane, din care 2.710 făceau parte din Direcția Generală a Miliției, iar 8.057 făceau parte din Miliția București și ceilalți din teritoriu.[37]
„Conform legii, inspectoratele miliției județene, municipale și locale erau subordonate atât consiliilor populare, cât și organului de miliție superior.”[38]
În Legea 21 din 18.11.1969 atribuțiile Miliției se lărgesc și se stipulează exact în conformitate cu articolul 3, litera f, din Capitolul II ale legii: „îndeplinește, în mediul rural, sarcini privind securitatea statului”.
În aceeași lege și în același capitol, la litera i, legea dă dreptul Miliției să țină evidența populației, prin eliberarea actelor de identitate pe terioriul României, precum și controlul și verificarea actelor la punctele de trecere a frontierei de stat române.
Organul de conducere a Miliției era Inspectoratul General al Miliției. În subordinea directă a acestui inspectorat se aflau: Inspectoratul Miliției Municipiului București, Inspectoratele ale Milițiilor județene, sectoare ale Miliției Municipiului București, Servicii, secții sau birouri ale milițiilor municipale și orășănești, Posturi de miliție comunale și Posturi de miliție din gări CFR, porturi, aeroporturi și în alte locuri speciale.
În decembrie 1989 șeful Inspectoratului General de Miliție era generalul locotenent Constantin Nuță. Înainte de a fi șeful Miliției a fost șef al Direcției a IV-a Contrainformații Militare a Securității Statului. În perioada 1978 – 1989 a ocupat funcția de șef al Inspectoratului General al Miliției, calitate care îi conferea și funcția de adjunct al ministrului de Interne.
În noiembrie 1987, generalul Constantin Nuță a participat, împreună cu generalul Emil Macri, la reprimarea revoltei muncitorilor de la Brașov.
În ziua de 17 decembrie 1989, orele 17,00, a fost trimis cu un avion special la Timișoara, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, alături de generalii Ion Coman, Ștefan Gușă, Victor Stănculescu, Mihai Chițac, Florea Cârneanu și alții.
Nuță a ordonat înarmarea cadrelor de miliție cu arme și muniție de război, realizând planul de amplasare pe hartă a celor 8 dispozitive de luptă formate din forțe de miliție, securitate și trupe de grăniceri care au acționat cu aceste arme împotriva demonstranților în seara și noaptea de 17/18 decembrie 1989.
În dimineața zilei de 18 decembrie, Elena Ceaușescu a dat dispoziție generalului Nuță să transporte la București cele 43 de cadavre aflate la morga Spitalului Județean din Timișoara. El l-a informat pe generalul Coman, care a stabilit, împreună cu generalii Emil Macri și Velicu Mihalea, un plan pentru scoaterea cadavrelor de la morgă și transportarea lor la București.
La 20 decembrie 1989, cei doi generali au fost trimiși la Arad, unde au condus operațiunile de reprimare la Hotelul Parc. În acel oraș au murit, în decembrie 1989, 19 persoane.
După ce devenise evident că Revoluția va izbândi, în dimineața zilei de 23 decembrie 1989 cei doi generali au luat trenul de la Arad spre București, dar au fost arestați la Deva și au fost duși la sediul unui regiment de geniu din acest oraș. Acolo ei au fost urcați într-un elicopter, fiind legați cu frânghii de scaune, pentru a fi duși la București. Conform ordinului provenit de la celula de comandă de la MApN din București (după cum s-a aflat ulterior în cadrul anchetelor de la Secția Parchetelor Militare), traseul elicopterului a fost schimbat și în loc să se îndrepte spre Capitală, el a fost direcționat spre Alba Iulia. În seara zilei de 23 decembrie 1989, în apropiere de oraș, pe dealul Mamut, elicopterul a fost doborât de către militarii de la sol, care au primit ordin să doboare toate aparatele de zbor ce se apropie de oraș, deoarece ar fi fost vorba de „teroriști”.Trupurile celor doi generali au fost carbonizate.
Arestări în Timișoara
Arestările în Timișoara au început în 16 decembrie 1989 și au continuat până în 19 decembrie. Majoritatea arestărilor au fost făcute de miliție, însă în unele locuri și armata a făcut arestări. Interogatoriile erau foarte dure, bătăile și torturile erau folosite de întregul efectiv de milițieni. La introducerea în arestul Miliției județene se forma un tunel din milițieni și la trecerea arestaților milițienii loveau pe unde apucau. Abuzurile acestor milițieni au rămas nepedepsite până astăzi.
Miliția la nivelul județului Timiș
Șeful Miliției județului Timiș era colonelul Ion Deheleanu, iar în funcția de adjunct era locotenent-colonel Ion Corpodeanu. În funcția de șef Serviciu Cercetări Penale era locotenent-colonel Dumitru Tufariu, în funcția de șef Serviciu Pază și ordine era locotenent-colonel Ionel Toma, iar colonelul Fărcașu era comandantul Miliției municipale Timișoara.[39]
Miliția municipiului Lugoj
În decembrie 1989 comandantul Miliției Lugoj era colonelul Arcadie Pop. Șeful milițienilor din Lugoj era deja celebru prin faptul că pentru a rămâne în funcție a trebuit să-și schimbe numele unguresc din Arpad Papp în Arcadie Pop. Căpitanul Sav Bândea era șef formațiune P.O., comandantul Plutonului de intervenție din perioada 16 – 22 decembrie 1989, îndeplinea și funcția de locțitor la comanda unității. Formațiunea Judiciar era condusă de căpitanul Marian Borcea, secretar de partid și în același timp locțiitor al comandantului. Formațiunea economic avea șef pe căpitanul Gheorghe Vicol.
Începând cu 17 decembrie 1989 un grup de ofițeri de la Miliția Lugoj a participat la acțiunile de represiune din Timișoara. În noaptea de 20 decembrie 1989, deși nu aveau acceptul comandantului Miliției Lugoj, un grup de milițieni zeloși s-au alăturat militarilor conduși de maiorul Mircea Mândru și au arestat mai multe persoane, unele bănuite că au participat la revoluție, iar altele care au fost depistate că au participat activ la mișcările de stradă. Milițienii au făcut ce au știut mai bine, au bătut cu sălbăticie arestații, crezând că vor fi recompensați de regimul comunist.
Și la Lugoj arestații au fost anchetați cu sălbăticie de milițieni. 40 de persoane au fost închise înghesuit într-o dubă de penitenciar și mai multe ore au trăit într-o căldură insuportabilă și nu au primit nici măcar apă. Ofițerii și subofițeri vinovați de rele tratamente nu au fost pedepsiți și au ieșit la pensie de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.[40]
Nore:
37 Ion Bucur, Cartea represiunii 1989. , Editura IRRD, București 2012, p. 53
38 Legea 21/18.11.1969, p. 24
39 Gino Rado, Incursiune în istoricul instituțiilor participante la reprimarea Revoluției Române din 1989. Timișoara – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara 2011, p. 33
40 Nicolae Toma, ,20 Decembrie 1989. Lugoj, al doilea oraș liber, Editura Europa Nova, Lugoj 2003
Fragment din cartea:
Nicolae Toma, Lugoj, 20 Decembrie 1989 – revoluție, adevăr, dezinformare, impostură, Editura Eubeea, Timișoara 2015