Autor: Gheorghe Lungu
I.GENERALITĂȚI
DOSOFTEI, cu numele de mirean Dimitrie Barila, a fost fiul unui negustor aroman, Leontari și Misiria. Se presupune, că anul nașterii este 1624, iar locul este necunoscut. A avut o rudă la Lemberg (Polonia) azi Lwow (Ucraina), epitrop al Școlii “Frăția Ortodoxă “, unde ar fi învățat retorica și poezia predate în limbile latină, greacă, slavonă și polonă.
În anul 1649 este monah la mănăstirea Probota, iar în 1658 a fost ales episcop de Huși și după un an se mută la Roman.
Ajunge în vârful scării ierarhice, Mitropolit al Moldovei, în anul 1671, perioada celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca. Cariera lui seamană cu a contemporanului său Miron Costin. (ILR, I, 1964, p. 437.
II.ACTIVITATEA:
1.TIPARUL: Dosoftei profită de prilejul unei misiuni legate de a mijloci pacea dintre turci și ruși. Acest lucru i se datorează domnitorului Gheorghe Duca. Așa că Mitropolitul Moldovei trimite la Moscova două scrisori, una adresată lui Micolae Milescu, iar alta Patriahului Ioachim, cu rugămintea de a expedia un teasc cu litere în Moldova. Cererea i-a fost îndeplinită, după cum rezultă din versurile de mulțumire tipărite în cartea “Paremiile peste an “ (1683).
“Lăudată să aibă direptul pomană
În cer și pe lume fără de prihană,
Că și de la Moscova lucește lucoare
Întinzând lungi raze și bun nume sub soare… “ p. 437.
Cu aceste slove a tipărit Dospftei la Mitropolia din Iași, în românește, principalele cărți necesare serviciului liturgic: Psaltire de-nțăles a Sfântului Împărat Prooroc David (1980), Molitvenic de-nțăles (1681), Dumnezeiasca Liturghie (1679), tipar executat de meșterul tipograf Vasile Stadnicki, rudă cu șeful tipografiei din Uniew (Polonia). ( p. 439)
2.TRADUCERI: Despre Dosoftei vorbește cronicarul Ion Neculce în letopisețul său: „Acestu Dosofteiu mitropolit nu era om prostu de felul lui. Și era neam de mazil, prea învățat și multe limbi știe: elinește, latinește slovenește și altă adâncă carte și învățătură, deplin călugăr și cucernic și blând ca un miel, iară pe această vreme nu este om ca acela. „ p 441. Aș mai adăuga și cunoașterea limbii poloneze, care-l face să fie un poliglot al timpului său. De aceea trebuie scoasă în evidență și activitatea lui de traducător în cultura noastră. Multe din lucrările sale pe care nu le mai repet au fost traduceri din limbile greacă și slavă.
Și-a dorit să introducă limba română în biserică, dar din cauza evenimentelor tulburi nu a reușit să ducă la capăt această acțiune. Gheorghe Duca a căzut prizonier și după câteva schimbări de domnii (Ștefan Petriceicu, Dumitrașco Cantacuzino) ajunge Constantin Cantemir. Ion Sobieski al Poloniei pornește o campanie, cu gândul de a smlge Moldova de la turci, dar nu merge decât până la Iași. După două săptămâni de ospețe se întoarce în Polonia luând cu sine ostatec pe Dosoftei cu tot tezaurul Moldovei. În zadar l-a mustrat pe Sobieski pentru jaf, căci a fost închis în cetatea Stryi, nu departe de Lwow, unde a rămas până la sfârșitul vieții (23 noiembrie 1688). p.439.
3.ÎNTÂIUL NOSTRU POET: Dosoftei este primul poet cult despre care o perioadă s-a vorbit puțin spre deloc. A fost nevoie de un studiu de referință “Un poet uitat-Dosoftei “ făcut de Victor Kernbach. În cele ce urmează voi vorbi despre activitatea sa în domeniul versificației.
Se crede c-ar fi tradus Psalmii mai întâi în proză, totuși tălmăcitea textului slavonesc l-a versificat “în cinci ani foarte cu osârdie mare “ după cum declară în titlu. Ideea aceasta de traducere a Psalmilor lui David a avut-o pentru prima data Calvin. După el, Clément Marot pune în versuri 50 de psalmi, urmat deTheodoré de Béze, care dă o traducere integrală în versuri. În Polonia catolică din vremea lui Dosoftei a circulat o traducere alcătuită, aproape cu un secol înainte, de Jan Kockanowski. Aceasta a fost așa numita “Psaltire leșească “. Toate aceste lucrări aveau un model catolic. Dosoftei, fiind ortodox, nu se putea ține de modelele înaintașilor săi pe care i-am menționat și s-a srăduit să dea o tălmăcire proprie, reușind să mlădieze limba română printr-o exprimare aleasă de o necontestată frumusețe. p. 442.
Tălmăcirea lui este foarte apropiată de original și exprimarea într-o cadență apropiată de versul nostru popular, după cum se poate vedea chiar din Psalmul 1 (Cântarea de taină a lui David). Sunt 6 versete, dar mă opresc la primele 3, pe care Dosoftei le exprimă în versuri:
1.Ferice de omul care nu se duce Ferice de omul ce n-a merge
la sfatul celor răi, La sfatul celor fără de lege
nu se oprește pe calea celor păcătoși Și cu răii nu vas ta-n cărare,
și nu se așeză pe scaunul celor batjocoritori Nici a ședea-n scaun de pierzare.
2.Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului Ce voia lui va fi tot cu Domnul
și zi și noapte cugetă la Legea Lui! Și-n legea lui și-a petrece somnul,
De să v-nvăța de zi, de noapte,
Să-I deprinză poruncile toate.
3.El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, Și va fi ca pomul lângă apă,
care-și dă rodul la vremea lui Carele de roadă nu să scapă.
și-ale cărui frunze nu se vestejesc; Și frunza sa încă nu-și va pierde,
tot ce-ncepe duce la bun sfârșit Ce pre toată vremea va sta verde. p. 442.
Traducerea respectă în mare imaginile și le comunică într-un limbaj arhaic bisericesc, păstrând cadența și fluiditatea vesificației.
III.CANONIZAREA:
Canonizarea Mitropolitului Dosoftei a fost aprobată de către membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din 5-6 iulie 2005 la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a avut loc în data de 14 octombrie 2005 la Catedrala Mitropolitană din Iași. În Calendarul creștin sărbătoarea Sfântului Ierarh Dosoftei este prăznuită în ziua de 13 Decembrie, când a trecut la cele veșnice, în anul 1693. Ca orice sfânt are tropare și condace cu rugăciuni către el. Exemplificăm cu Glasul 8:
“Apărătorule al Ortodoxiei și Învățătorule al Sfințeniei, păstor bland ca un miel și mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarh Dosoftei roagă pe Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre! “
IV.CONCLUZII:
Dosoftei (Dumitru Barila) s-a impus drept unul dintre cărturarii importanți ai Moldovei din secolul al XVII-lea. A ajuns Mitropolit al Moldovei în anul 1671 și a sprijinit domnitorii în lupta antiotomană. A fost autor de opere literare și bisercești, ce a culminat cu “Psaltirea pre versuri tocmită în anul 1673 “, un veritabil act de cultură. Sub raport lingvistic traducerea este corectă.
Ca o încununare a muncii sale în toate domeniile prin grija Sfântului Sinod a trecut în rândul sfinților, sărbătorit în ziua de 13 Decembrie.
Surse: ISTORIA LITERATURII ROMÂNE, EDITURA ACADEMIEI RPR, vol. I, București, 1964 (ILR,I,Ed. Ac. RPR, Buc. 1964)
PSALMII lui DAVID