IICCMER revine în Apuseni, la anul. Alţi doi opozanţi ai regimului comunist
ucişi de Securitate vor fi căutaţi în apropierea satului Bistra.
Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului
Românesc (IICCMER) va relua, anul viitor, campaniile de căutare şi exhumare
a opozanţilor comunişti omorâţi din ordinul Securităţii în Apuseni, la Bistra.
IICCMER a finalizat miercuri cel mai dificil caz de la înfiinţarea sa
(în 2006) şi până acum.
Este vorba despre cei cinci partizani împuşcaţi de trupele Securităţii şi abandonaţi, claie peste grămadă, într-o fostă magazie de alimente a taberei pe care maiorul Nicolae Dabija se apucase să o construiască aproape de vârful Muntele Mare, pe raza comunei Bistra, judeţul Alba.
Printre victime se numără şi un hunedorean, Ioan Cigmăian, din Gelmar.
„A fost extrem de dificil şi de documentat cazul, dar mai ales de restabilit ordinea osemintelor. Lucrăm la acest caz de şase ani şi abia acum am putut să-i căutăm şi să-i exhumăm. Erau aruncaţi, pur şi simplu unul peste altul. Cu greu ne-am dat seama care craniu de ce schelet aparţine. A durat foarte mult până am reuşit să punem osemintele în ordine şi pentru că, oasele s-au mai «împreunat» în procesul de descompunere şi putrefacţie. A fost cel mai spectaculos caz investigat de noi până acum”, spune arheologul Gheorghe Petrov (medalion).
Dosar penal simbolic
IICCMER a sesizat Parchetul Militar Cluj de mai multă vreme privind crima comisă de regimul comunist lângă Bistra, în 4 martie 1949, când cinci partizani şi trei soldaţi ai trupelor de Securitate au murit în urma unei adevărate confruntări armate. Osemintele descoperite de institutul amintit vor fi supuse unei analize medico legale complexe, după care vor fi reînhumate, de data aceasta după toate rânduielile creştine, în „Cimitirul Eroilor” din Alba Iulia. „Şi rudele şi-au dat acordul, şi noi dorim ca osemintele să fie depuse tot într-o groapă comună, care să aibă ridicat şi un monument, iar funerariile să fie funerarii naţionale”, adaugă Gheorghe Petrov.
Arheologul spune că dosarul penal este mai mult o minimă reparaţie morală adusă victimelor şi familiilor acestora, dar speră ca investigaţia procurorilor de Parchetul Militar Cluj să ducă şi la obţinerea unor informaţii suplimentare despre „cazul Bistra”. „Printre osemintele exhumate de luni până miercuri, am găsit vreo patru gloanţe şi vreo 14 tuburi de gloanţe şi două încărcătoare circulare. Mare parte dintre ele pot proveni de la cabana taberei, care a fost incendiată, după atacul din dimineaţa de 4 martie 1949, prin aruncarea a două grenade (locul în care au fost găsite rămăşiţele celor cinci se află la circa 20 de metri distanţă de fosta cabană – n.red.). Se va face şi o expertiză balistică. Localnicii ne-au spus că în zona taberei erau tuburi de gloanţe de puteai să le aduni cu grebla, cu miile. Apoi, cred eu că se pot lua registrele de evidenţă ale unităţii militare a trupelor de Securitate de la Floreşti (două plutoane ale acestei unităţi au participat la „bătălia” de pe Muntele Mare – n.red.), se pot corela cu documentele din arhiva CNSAS şi, dacă mai trăiesc unii dintre acei soldaţi în termen, li se poate lua câte o declaraţie”.
Încă două victime căutate
După momentul 4 martie 1949, Securitatea a continuat urmărirea partizanilor care reuşiseră să scape din încercuirea taberei, dar şi torturarea şi chiar uciderea multora dintre ei, contrar sentinţelor judecătoreşti care prevedeau pedepse la muncă silnică pe viaţă, ori pe o durată de 20 – 25 de ani. Nu s-au rezumat la atât. În 1950 au comis încă trei crime. Pe 16 august 1950 au reţinut trei localnici: Traian Pom, Andreşel Ioan şi Iosif Trifa. Pe toţi trei i-au luat de-acasă, i-au dus în diferite locuri din preajma satului Bistra, i-au împuşcat şi i-au lăsat acolo, după care au obligat membrii altor familii din sat să meargă în locurile respective şi să-i îngroape: „Cu mari intervenţii, trupul lui Iosif Trifa a fost exhumat şi înmormântat în cimitirul de la Câmpeni. Osemintele lui Traian Pom şi Andreşel trebuie să fie şi acum în locurile în care au fost îngropaţi cei doi (fără niciun ritual religios, fără… nimic – n.red.). Vom reveni, sper, în aprilie pentru a-i căuta şi exhuma. Cei trei erau consideraţi chiaburi, se opuneau regimului comunist şi colectivizării. Ordinul de ucidere a celor trei a fost dat de comandantul Securităţii Cluj, care, până-n 1997 se plimba liniştit prin oraş şi-şi lua pensia, şi executat de şeful Securităţii Turda care şi-a lua pistolarii pe care-i avea la dispoziţie şi a trecut la fapte”, explică Gheorghe Petrov.
Andreşel Ioan era bunicul Alexandrinei Pop, una dintre cele două femei prezente în tabăra maiorului Nicolae Dabija de pe Muntele Mare la momentul conflictului armat. În timpul confruntării armate de pe 4 martie, Alexandrina îngrijea rănile partizanilor, iar după încetarea focului s-a oferit să-i îngrijească şi pe răniţii trupelor de Securitate. Acest detaliu a fost dezvăluit de un securist pe parcursul procesului ce a urmat şi a făcut ca ea să nu fie condamnată la moarte, aşa cum cerea acuzarea. A fost însă scoasă de Securitate din penitenciar pe motivul unor cercetări suplimentare şi împuşcată. Pe motiv că i-au ajutat pe partizani, tatăl Alexandrinei Pop a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică, mama arestată vreme de 11 luni, dar lăsată să se întoarcă acasă, iar în 1952 întreaga familie (sau ce mai rămăsese din ea: o bunică şi patru copii minori) a fost deportată patru ani în Bărăgan, alături de alte două familii din Bistra.
Ciprian IANCU
Sursa: glasul-hd.ro