Autor: Maria ROGOBETE
În comuna Topleț, județul Caraș-Severin, Apa Izvorului constituie, pentru populația satului bătrân, singura sursă de alimentare cu apă potabilă. Ca toate pâraiele de munte, Apa Izvorului (Pârâul Morilor sau Bigăr) este un șuvoi sprințar cu albia puțin adâncită în roca dură, cu un debit redus, dar constant.
La distanța de circa 200 m de la obârșie, apele izvorului cad de pe platou cu mare zgomot într-o vâltoare, de unde, apoi, o ia năvalnic spre matca Cernii.
În drumul lor, toplicenii au construit iazuri și mori cu ciutură, denumite râșnițe, la care, de veacuri, populația Toplețului își aduce la măcinat puținele grăunțe adunate cu multă trudă.
Din informațiile culese de la cei bătrâni, reiese că existau, pe ”Pârâul Morilor” (până în preajma ultimului război mondial) 20 de râșnițe cu ciutură, din care, în 1969 mai funcționau doar 8. Una din râșnițele părăsite a fost achiziționată de Muzeul Banatului și remontată în Muzeul Satului Timișoara.
Deși morile cu ciutură în Banat au existat cu multe veacuri în urmă, o confirmare scrisă ne parvine abia în secolul al XIV-lea, prin intermediul unui inventar al moșiei Valea din Caraș-Severin, redactat la 30 mai 1377. În cuprinsul actului respectiv, printre bunurile imobile este menționată și o moară cu palete ( inferius pelleus), situată pe râul Caraș. S-ar crede că această moară era acționată cu ajutorul ciuturii.
Pe un alt document, scris în 12 august 1389, cu ocazia reglementării unei succesiuni privind urmașii nobililor români Nicolae și Petru de Egerszeg (Iersig) sunt amintite: o moară pe apa Bârzavei și alte două mori pe apa Pogăniciului, se știe că pe aceste ape, până în ultima vreme, au existat exclusiv mori cu roata fixată pe ax orizontal, adaptate la ape cu debit mare.
Din informațiile culese de la bătrânii din Topleț aflăm că cea mai veche moară pe Pârâul Morilor este ”Râșnița Turcului”, situată chiar în gura străzii prin care pârâul își face intrarea în localitate. Această moară se zice că ar fi fost construită pe la sfârșitul secolului al XVI-lea de un turc stabilit în partea locului, în vremea stăpânirii otomane. Respectiva instalație, cu valoare de prototip, poate fi ușor recunoscută în arhitectura adăpostului și în mecanismul rudimentar al tuturor râșnițelor de pe ”Pârâul Morilor”.
Elementul definitoriu în arhitectura acestor râșnițe îl constituie ”cinda”, un mic foișor construit pe două grinzi, în fața ușii de acces în moară.
Moara de apă din Topleţ macină porumb la Muzeul ASTRA
În luna iunie a anului 2015, două mori din patrimoniul Muzeului ASTRA, una de apă şi alta pe tracţiune cabalină, au fost repuse în funcţiune de către muzeografi cu ajutorul unor specialişti europeni în mulinologie. Muzeul ASTRA a devenit primul şi unicul muzeu din Europa de Est care deţine în patrimoniu două mori funcţionale. Munca de cercetare a continuat, pietrele de moară au fost restaurate, iar acum instalaţia de morărit din Moara de apă din Topleţ este pregătită să macine cereale.
„Moara de apă din Topleţ, judeţul Caraş Severin, se află în patrimoniul Muzeului ASTRA de la sfârşitul anilor ’60. Este o moară construită 100% din lemn de fag şi susţinută de piloni din piatră. Moara are o roată orizontală prevăzută cu ciutură din lemn şi este funcţională după ce am restaurat pietrele neferecate. Practic, apa acţionează pietrele de moară din punct de vedere mecanic, iar aducţiunea apei se face pe un canal şi pe un jgheab de lemn”, a declarat Lucian Robu, muzeograf C.N.M. ASTRA
Moara de apă din Topleţ este unul dintre monumentele reprezentative ale Muzeului ASTRA. Satul de unde provine este din Banatul de Munte, o zonă cu tradiţie în morărit. Pentru început, sâmbătă şi duminică, 7 şi 8 mai, între orele 11 şi 16, la Moara din Topleţ vor fi măcinate în jur de 20 de kilograme de porumb. Făina rezultată va fi folosită pe viitor în demonstraţiile culinare de la Târgul de ţară.
Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului deţine în patrimoniul propriu un total de 23 de mori tradiţionale din toate zonele etnografice şi istorice ale României.”
(MONOGRAFIA COMUNEI TOPLEȚ)