Autor: Dr.Paul Ichim
Este ceva ciudat, cel puțin pentru mine. De 8 martie trebuia musai să tot urezi femeile, să dai cu poezii de dragoste-n mame, soții și surori, eventual și-n altfel de ….”colege”.
Am să discut aplicat despre mame, soții sau fiice. Dacă ții la ele și așa ar cam fi normal, o faci tot anul și nu te ții un an întreg să le spui doar de 8 martie chestia asta, sau să le-o dovedeșți. Că muieretul a vrut musai să se socializeze la cocarturi, mă rog, e treaba lor.
În al doilea rând, ieri a fost o zahariseala crâncenă de dragoste supradimensionată cu mamele, de parcă tații n-ar fi fost pe acasă în viață copiilor, toți ar fi fost alcoolici, scandalagii și plecați peste gard la altele, și-au neglijat cumplit odraslele. Până și astăzi, când popular ar fi ziua taților, totul se leagă de băutură, nu știu câte zeci de pahare, de ar trebui ca deseară, toți recrutabilii și rezerviștii să fie-n comă alcoolică.
Ciudată percepție avem în nația asta asupra părinților, se iubește necondiționat doar ăla care-ți da tâță, ăla de te-a scos la prima bere, este un fel de amic din cartier. Mă rog, asta e, nu-mi rămâne decât să-mi abandonez regimul și să mă dau eventual pe lângă un (am zis corect doar unul) pahar, să nu zică colegii de suferință că sparg tradiția profund românească. A-propos, era să uit, se spune schematic …la mulți ani de ziua femeii.
Adică-i spui femeii doar o singură dată-n an chestia asta? Poate se mai adaugă eventual de anul nou și de ziua ei. Aha, doar 3 zile din an îi dorești mulți ani, în rest te chinui s-o înțelegi, s-o suporți și s-o accepți? Cred că n-am prins subtilitatea evenimentului și-i cam târziu la vârstă asta.