Autor: Antoaneta Crudu, președintele Asociației Danubiana Galați, Membru UZPR
Dincolo de rigoarea profesională, de eleganța uniformei și de implicarea civică, se află o prezență discretă dar puternică, adesea nevăzută: puterea exemplului personal de a forma oameni.
Minionă, blondă, cu ochi albaștri în care se oglindește infinitul, doamna Nicoleta Botezatu îmbină armonios delicatețea cu rigoarea, sensibilitatea cu forța interioară. Este un om echilibrat, educat și profund atașat valorilor autentice: respectul pentru oameni, credința, dragostea de țară, de tradiție și de uniforma militară – pe toate la un loc le consideră un legământ cu sine.
Un astfel de om este doamna Nicoleta Botezatu – voluntar în cadrul Asociației Danubiana Galați.
Născută într-un sat cu rezonanță istorică – satul Cuza Vodă, din județul Brăila – într-o familie modestă, cu trei copii – și-a clădit destinul prin muncă, perseverență și autoformare continuă. Plecarea timpurie de acasă, la doar 13 ani, a însemnat începutul devenirii sale ca un adult responsabil, exigent și totodată un om cu sufletul curat. Școala, studiul și disciplina au fost repere constante, iar parcursul academic – de la Facultatea de Metalurgie din Galați, la Facultatea de Management Financiar-Contabil, este o cale lungă, dar nu imposibilă. Asta vorbește despre adaptabilitate, inteligență, voință și reconversie profesională.
Drumul profesional nu a fost lipsit de obstacole, dar fiecare provocare a devenit o treaptă. Momentul obținerii postului de contabil în cadrul Penitenciarului Galați, în anul 2021, a însemnat împlinirea unui vis din copilărie: acela de a fi în slujba statului și îmbrăcat în uniformă. Pentru dânsa, aceasta înseamnă prestigiu, responsabilitate, eleganță și un standard moral pe care îl poartă nu doar la serviciu, ci în fiecare gest, zi de zi.
Când spui penitenciar, spui închisoare, spui îngrădirea drepturilor. Sunt cuvinte grele, care te trimit la ziduri, reguli și limite. Și totuși, dincolo de celule, într-un spațiu perceput adesea doar prin prisma constrângerii, există oameni care au nevoie de grijă, de atenție, de o formă de umanitate. Acolo își desfășoară activitatea doamna Nicoleta Botezatu. Paradoxal, într-o instituție definită prin restricții, munca ei și a celor ce lucrează acolo, aduc la suprafață exact latura umană în toate formele: responsabilitate, empatie, echilibru și respect față de demnitatea umană. Penitenciarul nu este doar un loc al pedepselor, ci un spațiu în care cineva trebuie să vadă omul dincolo de fapte, iar acest rol capătă sens prin oamenii care muncesc în această instituție.
În afara profesiei, Nicoleta Botezatu se implică în activități de voluntariat în cadrul Asociației Danubiana Galați și activități susținute în cadrul I.P.A. – Regiunea 2 Galați (Asociația Internațională a Polițiștilor). Ea contribuie și participă la desfășurarea unor activități culturale, sportive, caritabile și la promovarea portului popular, pe care îl poartă cu aceeași demnitate ca și uniforma militară – ambele fiind simboluri ale responsabilității și angajamentului moral. Aici, timpul petrecut este valoros, iar oamenii fac legătura între experiențe, generații și idealuri comune.
Iubește călătoriile, cărțile, florile și animăluțele – semne ale unui suflet delicat, viu, plin de bunătate și candoare, atent la frumos și la viață.
În tot ceea ce face, Nicoleta Botezatu lasă o amprentă discretă, dar profundă, știind că adevărata valoare nu constă în zgomot, ci în echilibru, iar adevărata eleganță stă în caracter.
Generozitatea sa, nu a fost niciodată declarativă.
EA este o persoană care a ales să trăiască prin exemplu personal, insuflând fiului ei respectul pentru cei vulnerabili și responsabilitatea față de comunitate. A format caractere fără constrângere și a susținut fără a condiționa.
Prin ceea ce este și prin ceea ce lasă în urma sa, demonstrează că adevărata imagine a unui OM se regăsește în oamenii formați, valorile transmise și în demnitatea pe care și-o păstrează.
În calitate de Mamă, Profesionist și Voluntar activ în cadrul Asociației Danubiana Galați, Nicoleta Botezatu este exemplul viu că, valoarea adevărată nu are nevoie de „lozinci” pentru a fi recunoscută. Ea este un om al echipei, care crede cu tărie că performanța reală se construiește împreună.
„Esențele tari se țin în sticluțe mici” – este o expresie care o descrie cu precizie pe doamna Nicoleta Botezatu.
Vă invit să faceți cunoștință cu Nicoleta Botezatu!
Antoaneta Crudu: – Care a fost cel mai greu moment din viața dumneavoastră?
Nicoleta Botezatu: – Cel mai greu moment din viața mea a fost perioada în care am fost internată în spital alături de copilul meu, fără să mai am speranța că se va vindeca complet. Fusese operat la ambele picioare, iar fiind foarte mic, a contactat un virus din spital, ceea ce a transformat totul într-un adevărat calvar.
Avea doar o lună de viață, era extrem de fragil și complet neajutorat, iar hrănirea se făcea exclusiv artificial, cu o seringă de 10 ml. Am petrecut o lună întreagă în spitalul de copii din Galați, fără să ies măcar o zi din incintă. Cu inima frântă, dar cu speranța încă vie, tot acolo l-am și botezat.
Ce m-a ținut în picioare a fost credința. Rugăciunea și încrederea în Dumnezeu mi-au dat puterea să merg mai departe. Am simțit că nu sunt singură, că Dumnezeu a fost alături de mine, de copilul meu și de întreaga mea familie în acele momente cumplite.
A.C.: – Ce înseamnă uniforma militară pentru dumneavoastră?
N.B.: – Dincolo de funcție și grad, uniforma militară este un simbol profund al loialității față de patrie. Ea reprezintă prestigiu, eleganță, onoare și asumare.
Pentru mine, uniforma nu este doar o ținută sau un titlu, ci o responsabilitate purtată cu demnitate. Este ceva ce simt în suflet și în sânge, un angajament moral și profesional față de valorile pe care le reprezint și față de cei pe care îi servesc.
A.C.: – Cum reușiți să vă mențineți într-un sistem care cere rigoare și control permanent?
N.B.: – Într-un sistem care impune rigoare, disciplină și control permanent, reușesc să mă mențin prin profesionalism, corectitudine și stăpânire de sine.
Consider că respectul față de oameni, empatia și echilibrul interior sunt esențiale pentru a nu pierde latura umană, chiar și în cele mai rigide structuri. Rigoarea nu exclude omenia, iar echilibrul dintre cele două definește adevărata valoare a unui profesionist.
A.C.: – De ce ați ales voluntariatul, deși timpul este limitat și responsabilitățile sunt mari?
N.B.: – Am ales voluntariatul pentru că, în viziunea mea, acesta reprezintă cea mai pură formă de dăruire. Este o alegere care vine din suflet, nu din obligație.
Chiar dacă timpul este limitat și responsabilitățile sunt mari, voluntariatul îmi oferă un sentiment profund de împlinire și sens, fiind modul meu de a contribui activ la binele comunității.
A.C.: – Ce ați învățat, concret, din voluntariat, lucru pe care meseria nu vi l-a putut oferi?
N.B.: – Voluntariatul mi-a oferit un puternic sentiment de apartenență și m-a ajutat să devin mai încrezătoare în propriile forțe. Mi-a oferit posibilitatea să cunosc oameni din toate sferele de activitate.
M-a învățat să ofer fără a aștepta nimic în schimb și să întorc o parte din bunătatea pe care am primit-o, către oameni care au cu adevărat nevoie. Este o lecție de umanitate și solidaritate pe care nicio meserie nu o poate oferi în aceeași formă.
A.C.: – Ce reprezintă Asociația Danubiana Galați pentru dumneavoastră și impactul real în cadrul ei?
N.B.: – Alături de oamenii din Asociația Danubiana Galați trăiesc sentimentul apartenenței la ceva măreț și autentic. Este un colectiv unit de valori comune și de convingerea că un popor care nu își cunoaște istoria nu poate exista.
Acțiunile desfășurate au un impact real, mai ales prin educație, conștientizare și implicarea tinerilor în păstrarea identității și a memoriei naționale. Asociația Danubiana Galați îmi pune la dispoziție prin activitățile realizate, un cadru prielnic de cunoaștere “pe viu” a istoriei noastre. Faptul că îmbrac diferite uniforme de la Epoca Cuza, la Primul Război Mondial, la Războiul de Independență sau Epoca Romană, toate aceste momente îmi aduc o mare bucurie și responsabilitate față de munca acestor oameni ce conduc cu fermitatea Asociația. Aici am întâlnit persoane de toate vârstele, începând de la 14 ani, la 76 de ani – elevi, studenți, angajați în diverse instituții ale statului, oameni responsabili în mijlocul cărora eu mă simt excelent.
Toți împreună, facem lucruri frumoase pe care nu am posibilitatea să le trăiesc în alte locuri. Este o altă activitate pe care o prestez necondiționat dar cu mare plăcere.
A.C.: – Ce activități desfășurați la I.P.A.- Regiunea 2 Galați?
N.B.: – În cadrul Asociației IPA Regiunea 2 Galați, pe lângă funcția de trezorier, alături de colegii mei din Comitetul Executiv Regional, organizez activități sportive, evenimente dedicate membrilor asociației, familiilor acestora și prietenilor, precum și acțiuni de sponsorizare și sprijin comunitar.
Este o muncă de echipă care consolidează relațiile dintre membri și promovează solidaritatea.
A.C.: – Cum vedeți tinerii de azi cu care interacționați cadrul Asociației Danubiana Galați?
N.B.: – Tinerii cu care interacționez sunt talentați, implicați și dornici să învețe. Vin cu informații noi, cu perspective moderne și cu o reală pasiune pentru istoria neamului românesc.
Sunt o dovadă clară că valorile pot fi transmise și duse mai departe atunci când există interes și implicare. De aici înțeleg că nu se pierde nimic! Există o evoluție pozitivă! Tinerii voluntari din Asociație sunt elevi ai liceelor gălățene, care îmbină învățătura cu practica. Între ei și noi, cei mai în vârstă, exista o legătură frumoasă și bazată pe respect reciproc. Noi avem ce învăța de la ei, acum, în aceste timpuri în care istoria este tot mai absentă în viața noastră. Tinerii vin cu acea partea a entuziasmului, a siguranței și înțelepciunii că uniforma militară simbolizează onoarea, disciplina, devotamentul și respectul față de țară și tradiție. Eu personal îi admir!
A.C.: – Dacă ar trebui să descrieți activitatea dumneavoastră într-o propoziție, care ar fi aceia și de ce?
N.B.: – Succesele, chiar și cele mici, sunt dovezi concrete ale abilităților, muncii și perseverenței, confirmând că implicarea constantă, aduce rezultate durabile.
A.C.: – Care este lecția de viață principală pe care ați transmis-o fiului dumneavoastră prin propriul exemplu?
N.B.: – Lecția principală este să nu renunțe niciodată la propriile visuri și să înțeleagă că niciun efort nu este prea mare atunci când știi ce îți dorești cu adevărat.
Deviza care m-a ghidat în viață și pe care i-am transmis-o este simplă, dar puternică: „Dacă vrei, poți.”