Stonehenge a fost un cimitir vechi?
Ultimile descoperiri făcute de arheologi la Stonehenge mai adaugă o teorie, la cele existente, privind acest monument megalitic de pe teritoriul Angliei. Oamenii de știință au descoperit peste 50.000 de fragmente de oase de animale, care au fost incinerate. Experții sugerează ca monumentul a fost construit treptat, iar oamenii s-au adunat în fiecare an pentru construirea acestuia.
Astfel, cel mai faimos monument preistoric din lume poate a fost în trecutul îndepărtat un teren de înmormântare gigant. Această apreciere răstoarrnă credința că monumetul de la Stonehenge a fost construit ca un calendar sau observator.
Studiul a constatat, în momentul când a fost construit Stonehenge, acest loc a fost un centru religios important, unde se adunau oamenii miile, din întreaga Marea Britanie şi celebrau solstițiul de iarnă.
Oasele descoperite au fost datate cu circa 2500 – 3000 de ani înainte de Christos. Alți oameni de știință sugerează acest monument megalitic a fost un motiv puternic pentru cei care l-au construit. Prin intermediul acestuia s-au unit oamenii din întreaga insulă a Marii Britanii. Teoria este susţinută după un deceniu de cercetare susţinută, care a inclus săpături, lucrări de laborator și analize la 63 de vestigii antice umane.
Descoperirea cea mai surprinzătoare fost când în apropiere de Stonehenge s-a descoperit o aşezare neolitică. Profesorul Parker Pearson o descrie ca „cea mai mare așezare neolitică din întreaga Europă de Nord”, care ar fi avut aproximativ 1.000 de case.
Prin testarea oaselor de animale găsite s-a tras concluzia că anual aici se adunau 4000 – 5000 de oameni, ţinând cont că întreaga populaţie a insulelor britanice nu depăşea câteva zeci de mii. De asemenea, s-a stabilit că a existat un vârf în sacrificarea animalelor, ceea ce indică că solstiţiul de iarnă a fost un moment de ospăț în masă. Un al doilea vârf, mai mic în sacrificarea animalelor, a avut loc în solstițiul de vară, arătând, de asemenea, că oamenii sărbătoreau şi atunci.
Profesorul Parker Pearson crede că oamenii s-ar fi adunat anual pentru a lucra la monument în jurul solstitiului, în special în timpul iernii, iar apoi s-au dispersat din nou. S-a descoperit dovada de reparaţii anuale și s-a stabilit durata construcţie la zece ani. Astfel Stonehenge a fost construit într-o perioadă foarte scurtă de timp, probabil, doar un deceniu.
Acelaşi profesor vorbeşte despre declinul declinul de la Stonehenge, ceea ce înseamnă că monumentul a fost construit înainte de sosirea oamenilor „Beaker”, care au sosit în Marea Britanie de pe continentul european cu circa 3000 ani î.e.n.
Poporul Beaker a adus metalul în insulele britanice, roata și o cultură mai puțin centralizată.
Stonehenge
Stonehenge este un monument neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire. Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de gresie (megaliți – menhire), așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Desupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de Altar. Toată construcția este înconjurată de un lanț circular care măsoară 104 m în diametru. În interior, se ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de „găurile lui Aubrey” (după numele celui care le-a descoperit John Aubrey). Terasamentul și lanțul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m și lungă de aproape 3 km. Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi.
Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este nemuritor, la fel ca piatra și oamenii sunt muritori ca lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatra și așteptau prima ivire a soarelui. Dintr-o anumita poziție soarele lumina foarte frumos, oamenii crezând că este fapta unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în apropierea Stonhenge-ului de lemn unde la asfințit se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau.
Anul construcției
Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza că ar fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr.Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n. La 18 decembrie 2011, geologi de la Universitatea din Leicester și Muzeul Național din Țara Galilor au anunțat descoperirea sursei exacte a rocii folosite pentru constructia complexului. Cercetatorii au identificat sursa situata la 70 de metri, in Craig-y-Rhos Felin lângă Pont Saeson în nordul Pembrokeshire (situat la 220 km de Stonehenge).
Istoric
Stonehenge a fost subiectul multor teorii cu privire la originea sa, variind de la arheologie la explicaţii din mitologie sau paranormale. Mulţi istorici au fost influenţaţi în explicaţiile lor de poveştile populare supranaturale. Unele legende susţin că Merlin a pus un uriaş să construiască structura de piatră pentru el sau că le-a transportat printr-o magie de la Muntele Killaraus în Irlanda, în timp ce alţii consideră ca responsabil este Diavolul. Henry de Huntingdon a fost primul care a scris despre Stonehenge în jurul anului 1130, şi mai apoi, Geoffrey de Monmouth a fost primul care a făcut asocieri fanteziste cu Merlin. Potrivit cărţii lui Geoffrey, Historia Regum Britanniae, Merlin, folosindu-se de magie a luat cercul de la locul său original din Irlanda, din porunca lui Aurelius Ambrosius, pentru a servi ca loc de înmormântare pentru prinţii Marii Britanii.
În 1655, arhitectul John Webb, scriind în numele fostului său superior, Inigo Jones, a susţinut că Stonehenge a fost un templu roman, dedicat lui Caelus, (nume latin dat zeului grec al cerurilor, Uranus), şi a fost construit folosind ordinul toscan. Comentatori ulteriori au susţinut că danezii au fost aceia care l-au ridicat. Într-adevăr, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, aşezarea a fost atribuită saxonilor sau altor societăţi relativ recente.
Primul efort academic de cercetare şi de înţelegere a monumentului a fost făcut în jurul anului 1640 de catre John Aubrey. El a declarat Stonehenge-ul ca muncă a druizilor. Acest punct de vedere a fost foarte popularizat de William Stukeley. Aubrey, a contribuit şi cu primele desene cu măsurători ale aşezării, care au permis o analiză mai amplă a formei şi a semnificaţiei. Pornind de la acest lucru, el a putut să demonstreze rolul astronomic sau calendaristic pe care l-ar fi putut avea aşezarea pietrelor. Arhitectul John Wood a fost însă primul care a efectuat o anchetă cu adevărat exactă a Stonehenge-ului în 1740. Cu toate acestea, interpretarea monumentului ca fiind un loc al ritualurilor păgâne a fost vehement atacat de Stukeley, care nu i-a văzut pe druizii ca păgânii, ci ca patriarhi biblici.
Pana la începutul secolului al XIX-lea, John Lubbock, a atribuit monumentul epocii bronzului, datorită obiectelor de bronz găsite în movilele din apropiere.
De-a lungul secolului XX, Stonehenge a început să fie utilizat ca un loc de semnificație religioasă, de această dată de către adepții New Age și ai cultelor neopăgâne.
{gallery}monument{/gallery}
Surse: Daily Mail şi wikipedia