NOSTALGII DE BRUMAR (II) "Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat." (Kant)

Spread the love

Loading

Autor: Roxelana Radu

Dar visarea cu ochii deschiși, în legănatul mașinii, n-a durat mult timp, pentru că vocea crainicului de la radio-ul din mașină m-a smuls din vălmășagul amintirilor de tot felul și m-a adus înapoi în prezent.

Nu mi-a venit să-mi cred urechilor când l-am auzit sporovăind cu nonșalanță și aplomb despre ” Republica de la uimar”  (da, ați citit bine, nu e nici o greșeală! ) și despre ” al treilea reih” (și de data asta ați citit bine!).

Am priceput pe dată că tânărul nostru crainic (după voce n-avea mai mult de 30 și ceva de primăveri) lipsise de la ora de istorie, aceea în care se predase despre Republica de la Weimar și al treilea Reich. Și de la lecturile particulare lipsise omul nostru! Ce n-am priceput însă nici în ruptul capului a fost cum de lucrează într-o redacție de radio, ținând cont de halul de ignoranță în care se afla…?!?

Și mărturisesc că m-am întrebat: oare chiar atât de jos să fi coborât ștacheta noi, românii, dacă nu avem noțiuni (măcar) elementare de cultură generală, dacă nu ne interesează să avem o mass media de calitate?!? Ce mijloace de comunicare în masă, ce educație civică, ce formatori de opinie, ce influenceri…de unde toate astea, cu astfel de „oameni de radio”  …?!? Oameni de radio care, de altfel, au mers la școală în condiții normale, în timpuri când se învăța carte, nu ca acum când școala se mimează, ba se închide, ba se deschide, ba se învață  cu masca pe față, ba se învață online.

Mă gândesc că generația Z, cei supranumiți „nativii digitali”, nu vor mai ști mâine carte nici măcar câtă știu cei pe care-i blamăm acum. Paradoxal, generația cu cheia de gât a dat naștere generației cu tableta în mână! Între timp, pandemia a ajuns bomboana de pe colivă care a pus capac actului  educațional, Școala a devenit o noțiune tot mai lipsită de conținut, iar dascălii nu se mai regăsesc nicicum în așa-zisul învățământ on line, în care abilitățile trebuie să fie mai degrabă informatice decât pedagogice.

Deunăzi îmi povestea o prietenă că băiatul ei are ore zilnic între 13.30 și 19.30. În tot timpul ăsta stă cu ochii în laptop! Aproape opt ore, aproape cât o zi de muncă a unui adult! Când se termină orele, nu mai poate face nimic, doar privește în gol și oftează și spune că îi e dor de școală și de colegi.

Se declanșează adevărate drame în sufletul copiilor noștri! Am simțit un nod de lacrimi în gât, la gândul că nici ceea ce fac copiii din ziua de azi nu e școală, nici ceea ce trăiesc ei nu este copilărie, sau viață normală. Și n-au nici o vină pentru asta!

Dar cei fără posibilități materiale ce fac oare, mă întreb …?!? Cum învață ei la așa zisa școală on line, în condițiile în care nu au internet, nici tablete, nici whatsapp, nici grupuri de părinți care să discute pe chat cu învățătorii, și câte altele nu au..?!?

Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat, spunea Kant.

Putem să nu-i dăm dreptate…?!?

 

Foto: acedtraduceri.ro

Tagged: