Autor: Violeta Bobocea, Membru UZPR
Cerceii au fost considerați în multe culturi un simbol al identității , al eleganței, având funcții estetice.
Arheologii au descoperit recent cei mai vechi cercei din lume în Mongolia, confecționați din jad , aceștia fiind mai vechi de 7500 de ani.
Tot acolo au fost descoperiți cercei vechi de șase milenii, aparținând culturii Xinglongwa.
Se spune că în Antichitate, cerceii erau cea mai populară bijuterie.
Încă de prin anul 2500 î.Hr, femeile sumeriene purtau cercei din aur în formă de semilună.
La Persepolis au fost descoperite indicii , conform cărora purtau cercei atât femeile, cât și bărbații ( soldații imperiali).
Prin anul 1000 î.Hr. apar cerceii din argint și bronz care împodobesc urechile femeilor de la Marea Egee până în Asia Mică.
În primul mileniu î.Hr. meșterii aurari etrusci și greci rafinează forma acestor bijuterii- încep să capete forme noi( flori, figuri de animale), iar antropologii susțin că purtarea acestora era o formă de magie , cu scopul de a asigura protecția celui care le purta.
În primul secol după Hristos, apar pietrele prețioase colorate ,dar și perlele.
În Dicționarul de simboluri al lui Chevalier se afirmă că pietrele prețioase “sunt simbolul transgresiei de la opac la transparent și de la tenebre la lumină”.
Pentru că proveneau din apă, perlele “erau un simbol lunar legat de apă și femeie”.
Prin 330 d.Hr. cerceii bizantinilor erau cercuri mari din aur, de care se agățau perle.
Prin secolul XVI și începutul următorului , cerceii aproape dispar din moda europeană .
În secolul XVII se impun în epocă două stiluri: girandola de forma unui candelabru cu trei brațe, de care erau agățate perle sau pietre prețioase și pendeloque , de forma unui pendul, de care era atașat un pandantiv.
În secolul XVIII, diamantele sunt cele mai căutate .
Diamantele au străbătut drumul Antichității și drumul Mătăsii , tronul lui Buddha este făcut din diamant, iar pentru Platon , axis mundi era tăiat în diamant.
La începutul secolului XIX, cerceii sunt mai ușori , deoarece sunt din oțel tăiat .
Apare stilul top- and- Drop- un element fixat pe lobul urechii . Apar acum și seturile de bijuterii.
În 1820 revin la modă versiunile cerceilor girandola, împreună cu stilul roccoco.
În 1830, cerceii coboară în picături , aproape de umeri.
Prin 1850, cerceii intră iar în umbră. Familia Castellani din Roma propune stilul cerceilor inspirați din descoperirile arheologice recente . Apar cerceii cu sculpturi în relief, din corali sau sticlă.
Anul 1870- anul cerceilor – ciucure.
În următoarele două decenii, cerceii dispar din nou.
În secolul XX, diamantele devin accesibile.
Pe la 1900, importanța cerceilor scade. Femeile sunt condamnate , pentru că își străpung urechile . Sunt populari cerceii cu șurub .
Din 1910, bijuteriile revin la urechile femeilor.
În 1930 se poartă Cercelul clips , iar în 1940, cerceii trebuie asortați cu broșa și cu inelele.
În anul 1950, tinerele își perforează din nou urechile, chiar și regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este de acord, deoarece primise cerceii cu diamante drept cadou de nuntă.
În anii 1970 își fac loc cerceii discreți. Moda punk a anilor 1980 readuce la modă cerceii imenși, iar zece ani mai târziu sunt la modă cerceii simpli, din aur.
Cerceii sunt prezenți chiar și în spiritualitatea noastră românească, în cântecul Mariei Tănase:”Aseară ți-am luat cercei”.
Iată că cerceii au fost întotdeauna la modă, încă din cele mai vechi timpuri, rămânând peste ani un simbol al frumuseții , al rafinamentului și al eternului feminin.