O expoziție de pictură sub genericul „INTOARCERE la rădăcini”. Dialog cu pictorița Gabriela Oprea, născută la Steierdorf, Anina

Spread the love

Loading

Autor: Maria Radu NOVAC


Ce sunt rădăcinile? Rădăcinile sunt partea care fixează plantele, copacii în sol și care absorb substanta hrănitoare necesară dezvoltării acestor minuni ale naturii. Pe plan uman rădăcinile pot fi originile noastre, izvor și cauză. Rădăcinile pictoriței Gabriela Oprea sunt în comunitatea satului Steierdorf, care aparține de orașul Anina, în județul Caraș-Severin
Neamul Karletz, din care se trage Gabriela, a ajuns pe actualul teritoriu în 24 iunie 1773, un neam de coloniști austrieci.
Primele familii de coloniști austrieci au întemeiat colonia Steierord, acum Steierdorf. Ei și-au ridicat case din lemnul pădurilor bogate și au rămas acolo.
Tatăl Gabrielei, de profesie inginer, primește un post la Ploiesti, iar mica Gabriela, la numai doi ani părăsește casa frumoasă a bunicilor Karletz din Steierdorf.
În toate vacanțele, iarna și vara, Gabi și sora ei se întorceau la bunicii lor în această localitate d elângă Anina.


Maria Radu Novac: Ce înseamnă Steier pentru tine?

Gabriela Oprea: Îmi aduc aminte de iernile din Steierdorf cu zăpezile de peste un metru. Otata făcea cărare cu lopata până la grajd, fântână și găini. Afară totul era alb imaculat si sclipitor, în casă ne adunăm cu toții pe lângă soba cu rumeguș… Seara în dormitor era așa de frig că scoteam abur pe gură… dar ne băgam sub dună imensă cu puf și ne încălzeam imediat. Somnul venea repede după ce terminai cu tremuratul… dar era tare dulce

Maria Radu Novac: Ce amintiri ai păstrat din locul nașterii tale?

Gabriela Oprea: Casa era curată pregătită pentru sărbători și se coceau 7-8 feluri de prăjiturele aromate și gustoase. Gustul prăjiturilor bănățene nu le regăsești în nici o altă zonă a țării. Blaturi fine…muncite… creme cu unt și tot felul de mirodenii. Toate erau băgate în cutii și vârâte în cămară în așteptarea Crăciunului.

Maria Radu Novac: Ești un om modest…

Gabriela Oprea: Maria sunt un om simplu de tot! Ce am fost nu are relevanță pentru ce fac acum. Sunt pensionară din 2020. Ca orice pensionar mă ocup de casă și de cei ai casei. Îmi place să țin curătenie în jurul meu și să gătesc bunătăți pentru cei ai casei. Se zice că sunt o ciorbăreasă grozavă iar prăjiturelele pe care le fac sunt așteptate de toți prietenii mei cu mare nerăbdare, la fiecare eveniment la care particip.

Maria Radu Novac: După pensionare ai reluat vechea iubire, pictura…

Gabriela Oprea: Nu am studii de artă, dar am studiat, autodidact, foarte mulți pictori contemporani, care și-au împărtășit cunoștințele pe internet. Unul dintre ei este și Ovidiu Iovănel. Pictez în general în acril pentru că se usucă repede și îmi permite mai multă flexibilitate. Îmi place acuarela cu transparența ei, dar încă nu o stăpânesc așa de bine cât mi-aș dori. Uleiul îmi place mai puțin din cauza timpilor mari de așteptare, dar are o finețe caracteristică, care mă încântă și mi se pare foarte frumoasă pentru portrete.

Maria Radu Novac: Tu pictezi ceea ce te impresioneaza…

Gabriela Oprea: În plus, în timpul liber … pictez. Pictez ce-mi place și ce ma impresionează. În picturile mele răzbat sentimentele mele… uimirea față de minunile lui Dumnezeu din natură… animale… oameni. Pe El îl caut și îl găsesc … în toate … și mă minunez.

Maria Radu Novac: Familia, mama ta pe care n-ai lăsat-o de lângă tine și care este prima ta fană, prietenii, te- au încurajat… Ai ajuns să fii cunoscută peste tot în lume. Vorbeste- ne despre acest aspect …

Gabriela Oprea: Pentru că prietenii m-au încurajat am început să le arăt și lor și am început să le expun în expoziții. Am avut expoziții în țară și în străinătate. În străinatate am expus în Italia, Spania, Argentina, Bulgaria și Republica Moldova. În România am expus în Ploiești, București, Reșița, Sibiu și Cluj. Am participat până acum la 25 de expoziții în diverse locații: hoteluri de lux, galerii de artă, muzee, palate de cultură, restaurante, Parlament, Senat și MAI. Sunt un om mai retras căruia nu-i place să fie în centrul atenției, de aceea rareori particip la vernisaje. Îmi plac oamenii, îi iubesc dar… îi urmăresc de la distantă…
Am foarte mulți prieteni în toată țara pe care mi-am făcut datorită acestei pasiuni și datorită fostei mele meserii.

Maria Radu Novac: Ai deschis prima ta expoziție personală la Reșița…

Gabriela Oprea: Da, acasă… am avut curajul… înconjurată de rude, de oameni dragi, de prieteni… Mama și soțul meu m-au însoțit.

Maria Radu Novac: Ce te- a determinat să accepți provocarea mea?

Gabriela Oprea: M-au impresionat proiectele tale legate de scriitorii, artiștii plastici care au rădăcini în pământul acesta binecuvântat de DUMNEZEU al Carașului, m- a impresionat și felul cum vorbești cu oamenii…

Maria Radu Novac: Cum ai conceput expoziția?

Gabriela Oprea: Am avut norocul să fiu ajutată de un Om de mare calitate, pictorița Livia Frunză, care a gândit expoziția ca o poveste cu pictura bisericii catolice din Steier în centru…

Maria Radu Novac: A fost cel mai apreciat tablou..

Gabriela Oprea: Da… sunt emoționată… pentru că mulți din cei invitați la vernisaj au fost botezați în biserică pictata de mine.

Maria Radu Novac: Ai adus câte un tablou al colegilor tăi din grupul „Arcade” din Ploiesti.

Gabriela Oprea: Niciunul dintre membrii grupului nostru nu are studii de specialitate; ceea ce ne unește este dragostea pentru frumos…

Maria Radu Novac: Expoziția a avut loc la Direcția pentru cultură a județului Caraș- Severin unde ați fost găzduiți. Pentru afișul expoziției ai ales o moară pe apă din Socolari. Ce înseamnă pentru tine locul ales?

Gabriela Oprea: Mie, Socolari mi s-a relevat prin intermediul unei poze. Poza unei mori, asezată pe un mal pietros, printre pomi desfrunziți, lângă un râu care curgea vijelios la vale. Nimic ieșit din comun și totuși, simțeam o lumină undeva în spatele morii, care m-a făcut să vreau să o aștern pe pânză. Așa că am pictat un tablou.
Postat pe facebook, tabloul a generat o conversație între un doctor care și-a recunoscut moara proaspăt reabilitată, un inginer pasionat de pictură și o profesoară de franceză, liant între oameni precum mortarul pentru piatră.
Așa am aflat de existența unui sat vechi cu case din piatră numit Socolari, unde există funcțională, moara pictată. Am căutat pe net și am aflat că o localitate uitată de vremuri în apropiere de Cheile Nerei a devenit în ultimii ani un veritabil centru cultural după ce în jur de 20 de artişti din Timişoara au renunţat la viaţa din oraş, şi-au cumpărat case şi s-au mutat în superbul sătuc din zona montană a Banatului”
Dl dr. Florian Varcus a avut amabilitatea nu numai să participe la vernisajul expoziției ci și să povestească despre moară, despre sat, să aducă în mijlocul celor prezenți, entuziasmul și pasiunea sa pentru casele de piatră, pentru tradiții, pentru frumos și autentic. Și, mi-a oferit un cadou minunat, invitația de a vizita satul și a vedea pe viu, moara.
Am onorat invitația a doua zi, împreună cu mama, George și Radu Maria Nowak (liantul de oameni)
Este extraordinar ce se intâmplă la Socolari!
S-au adunat acolo, mânați de aceeași pasiune pentru natură, frumos, autentic, lucru bine făcut, doctori, regizori, pictori, actori, sculptori, care au readus la viață satul. Au creat o comunitate unită, care trăiește în comuniune cu puținii localnici rămași.
Casele vechi au prins viață, fiecare piatră, lemn, obiect au fost scoase în evidență, în mediul lor natural, fermecător.
Râul care trece pe sub si printre case, pomii, florile, aerul curat și răcoros, izvorul public la care îți poți ostoi setea, energia extraordinar de bună a gazdelor noastre, au făcut ca experiența trăită în Socolari să lase o amintire de neșters.
Vă mai spun doar că în Socolari se țin concerte în fiecare weekend, pe scenele în aer liber, se joacă piese de teatru de calitate (Maia Morgerstern a fost aici), se expun lucrări de artă (pictură și sculptură).
Și povestea continuă, este în lucru o nouă galerie, pe două nivele, unde vor fi invitați să expună artiști consacrați.
Noua galerie va renaște dintr-un grajd!! Da, dr Florian Varcuș a realizat miracolul! Nu pot să vă redau ce lumina intră prin ferestre!!
Poate lumina oamenilor locului! Gazda noastră a deschis domeniul artistului Gheorghe FIKL… Fiecare tablou este o capodoperă… Mesajele pe care artistul plastic le transmite prin picturile lui de mari dimensiuni sunt cu țintă..

Maria Radu Novac: Cum ai povestit experiența ta din Banat prietenilor din ” Arcade”?

Gabriela Oprea: Expoziția „Intorcere la rădăcini” a fost o expozitie creată în urma unei idei, ideea unei profesoare de franceză, Radu Maria Nowak și a unei directoare, proaspăt numită la Direcția Județeană pentru cultură Caraș-Severin, Nicoleta Moise.
Ideea lor a fost să aducă acasă cât mai mulți artiști născuți pe meleaguri bănățene, dar duși de valurile vieți în locuri depărtate.
Pe mine m-au descoperit prin tablouri și le-a atras atenția că m-am declarat născută în Anina. Au tras, pe bună dreptate, concluzia că inima mea bate pentru banat. M-au invitat și am acceptat cu bucurie, invitația.
Am fost foarte emoționată de propunerea lor așa că nu am știut cum să aduc mai multă bucurie, mi s-a părut că tablourile mele nu ar fi suficiente așa că am vrut să le aduc și altele, mai frumoase. Atunci mi-am invitat 10 colegi din grupul „Arcade”: Ioan Titus Draghicescu, să expună alături de mine. Au acceptat cu mărinimie: Popescu Nini, Sorina Lambrino, Izabela Stănescu, Lucia Boulescu, Amalia Melnic, Dragomir Mihaela, Stan Carmen, Georgeta Popescu, Mihaela Bratas și Aurelia Luca Colombo, dându-mi fiecare cel mai frumos tablou.
Am plecat deci cu 38 de tablouri, un caiet de poezii scrise de dl. George Gheorghe Stănescu (care mi-a onorat tablourile cu versurile sale), mama mea de 80 de ani, bănățeancă din Steierdorf și cu cel cu care am împărțit ultimii 38 de ani, soțul meu George.
Emoțiile noastre erau mari. Din 2019 de când mătușa mea Chladny Gerda s-a dus la Domnul, nu mai călcasem în Reșița.
Am ajuns cu bine după un drum de 8 ore și am fost indrumați la o adresă unde eram așteptați de cele 2 doamne.
Nu pot să vă spun ce primire călduroasă am primit de la acele ființe minunate cu care ne-am văzut pentru prima oară în viață.
Am fost cazați în centru, chiar lângă galeria unde urma să se desfășoare evenimentul și apoi am dus lucrările în galerie.
Am făcut panotarea a 2 zi dimineață împreună cu pictorița reșițeană Frunza Livia. Fără talentul și dăruirea ei expoziția nu ar fi fost o reușită. A fost atentă la fiecare detaliu și a creat o poveste pentru fiecare alăturare de tablouri. Opera ei a fost minunată. Tablourile noastre au fost puse în evidență ca niste capodopere de artă.
La ora 15 a avut loc vernisajul și tot la acea oră am primit un superb buchet de trandafiri roșii cu crini imperiali, care arăta fantastic și mirosea de vis, de la finii mei Georgeta Gina și Sebastian Gabriel Mitroi. Cu el în brațe emoțiile au fost mai ușor de gestionat.
Și… a inceput să vină lumea… prezentați fiecare în parte de dna. Maria Novac, m-au onorat cu prezența lor dl. Chiper Mihai președintele asociației „Arcadia” din (ce coincidență minunată de nume) din Steierdorf, dl. Ervin Josef Țigla, președintele forumului German, numeroși oameni de cultură, pictori, medici, avocați, prieteni vechi și prieteni noi, verișoara mea Adelheid Karletz și sosită din Germania prietena ei de-o viață Natalia Abad .
Dl. Dr. Florian Varcus, împreună cu dna. judecător Giurginică Marilena ne-au adus mai aproape de rădăcini îmbrăcând superbe costume populare.
Și surprizele s-au ținut lanț, dl dr. a povestit istoria morii din Socolari, a recitat versuri prin care și-a descris cu umor vecinii, dna. Moise, dna Nowac, dl. Chiper și-au prezentat proiectele, dna Liubița Raichici m-a onorat și dânsa cu o poezie, s-au depănat amintiri ca într-o mare și adevărată familie. S-au recitat versurile d-lui Gheorghe Stănescu , fiecare tablou în parte a fost povestit și fiecare artist a fost prezentat. Interesul bănățenilor pentru lucrările noastre a fost sincer iar poveștile mele cred ca ne-au apropiat cu emoție unii de alții. Am stat mult de vorbă, fiecare a depănat amintiri din copilărie, s-a râs mult, au curs lacrimi de emoție, s-au mâncat prăjiturele muntenești și bănățene. S-au legat prietenii pe viață, s-au pus bazele unor noi colaborări! Emoție pură!!
Un eveniment greu de egalat din punct de vedere al intensității emoțiilor trăite!! Mulțumesc din suflet tuturor!!

Maria Radu Novac: Ești meticuloasa… atentă la detalii. La ce te- ai oprit?

Gabriela Oprea: Arta portretului, SERIGRAFIE, pictura în acuarelă, pictura cu acrilice…

Maria Radu Novac: Ești un OM generos, sensibil la necazurile oamenilor pentru care viața nu a fost prea blândă… Gătești la cantina săracilor…

Gabriela Oprea: Știi că am lucrat că ingineră… Așa cum am mai spus, sunt un om modest cu credință în divinitate. Îmi place să gătesc și mâncăruri tradiționale românești și germane… coc prăjituri ca bănățenii … dar aici facem voluntariat…

Maria Radu Novac: În 19 iulie 2022 am organizat expoziția. Cu ce idei vii anul acesta?

Gabriela Oprea: De continuat vom continua, fie cu colegii mei de la „Arcade”, cu doamna Livia Frunză… Este un proiect de suflet la rădăcinile mele… Îmi place sa-mi urmaresc colegii de breaslă cu aceeași pasiune ca mine și mă bucur de fiecare realizare a lor. Constat cu bucurie că avem un popor extraordinar de talentat si iubitor de frumos!!