Autor: Mioara BACIU
La început, orășelul cu castani și plopi, Făurei de Brăila, a fost luminat de Trandafir… Trandafir Sîmpetru… Avea lumina proprie. Și a luminat un întreg univers cu gândul, cu cuvântul și cu sufletul sau. Cu sufletul său uriaș. Cu slovele sale ce i-au țesut nemurirea în stele.
Și-a trimis lumina în lumea pământeană și atunci, cândva, l-am întâlnit și eu, sau, poate, el m-a întâlnit pe mine. Nici nu mai contează cine pe cine. Odată intersectați pe aleile magice ale cuvântului scris și vorbit, odăile sufletelor noastre s-au primenit în haina sfânta a prieteniei. A prieteniei care durează, a prieteniei care contează.
Valurile vieții ne-au purtat prin anotimpuri de tot felul. Anotimpuri care și-au pus serios, implacabil, indubitabil, amprenta pe evoluția noastră, pe devenirea noastră. Am evoluat separat și totuși, pe același tărâm: al poeziei, al versului, al cuvântului care zidește, înalță construiește.
Ne-am regăsit acolo, după ani și ani. Acolo unde a început totul. La țărmul slovei, la aproape toate sărbătorile cuvântului. Începând cu acel fierbinte iulie 2017, de la Sivița, județul Galați, continuând cu Maliuc, 2018 (unde s-a produs și debutul meu literar, fără să știu în prealabil), Predeal, 2018, Sinaia, din nou Maliuc, etc, etc. … Și iată-ne ajunși în 2022, la Dunavațu de Jos, Murighiol, în tabăra literară organizată cu simț de răspundere și dăruire de către Olga Văduva (Grigorov), un scriitor și un prieten neprețuit.
Mare mi-a fost surpriza și bucuria să descopăr, să ating, să îmbrățișez, printre zecile de participanți (peste 70 de scriitori din toate colțurile țării), trei concitadini din orășelul sufletului meu, Făurei: scriitoarea consacrată deja, Vasilica Mitache, profesor de limba română în Brăila și tânăra poetă debutantă Theodora Cristina Jirlaianu, Primaeva Poems (care strălucea pe bolta Deltei), însoțită de mama sa, Jirlăianu Constanta, educator pensionar, din orășelul invesnicit în inima mea.
Din momentul în care am primit și răsfoit volumul de debut al Theodorei, „Primaeva poems”, am înțeles că Trandafir Sîmpetru împlinea un nou vis și planta în ceruri, o nouă stea.
Versuri meșteșugite cu pricepere, pecum cele ale unui inițiat în ale condeiului, versuri cu substrat și mesaj filosofic, versuri care bucură, care emoționează până la lacrimi…. E ceea ce descoperi lecturand uluitorul volum de poezii.
Bucuria mea a fost dublă: am întâlnit un nou coleg de condei valoros și, în plus, acesta trăiește și creează, în același tărâm liniștit și binecuvântat, în care am văzut lumina zilei și eu și pe care-l voi purta în suflet și dincolo de dincolo.
Strălucirea Theodorei s-a realizat pe cerul Deltei, la nunta gândului cu cea a cuvântului, nășită de scumpii noastri colegi de condei, Olga Grigorov si Trandafir Simpetru! Și ce nuntași de seama a avut!….