Autor: Maria Radu Novac
Cătălin Stepanescu, un tânăr inginer agronom de 26 de ani, care alături de pastorul Mihai Brașov și Ștefan Mandachi, construiește fântâni și școli în Africa. Pentru noi apa nu este atât de importantă, dar pentru ei înseamnă supraviețuire, înseamnă, practic, viață. O poveste adevărată despre binele făcut celor a căror soartă depinde de fiecare de oameni cu suflet bun. O fântână din Africa poartă numele unui tânăr reșițean, Cătălin Stepanescu și asta arată respectful față de implicarea sa în îmbunătățitea vieții în Africa.
Ideea de a construi fântâni pentru oamenii defavorizați din Africa i-a venit studentului de atunci, Cătălin STEPANESCU, în urma vizionării unui reportaj despre doi oameni binecuvântați implicați în asemenea proiecte. Cum la momentul respectiv nu avea mijloacele materiale a păstrat ideea până când a adunat, în secret, banii. La 25 ianuarie, data la care tatăl lui, fostul primar al orașului de pe Bârzava, părăsea acesta lume din cauza unei boli incurabile, el deschidea, în Africa, o fântână pentru salvarea unei comunități.
Cătălin STEPANESCU a răspuns la solicitarea noastră de a afla mai multe amănunte/
Maria Radu Novac: Unde este pentru tine” acasă”?
Cătălin STEPANESCU: Răspunsul la întrebarea aceasta cred ca e cel mai simplu pentru mine, Reșița este casa mea în suflet și așa va fi mereu. Aici am crescut și aici m-am format ca și character și îmi doresc cândva sa dau și eu Resitei înapoi ceea ce mi-a oferit mie.
M. R. N.: Vorbeste-ne despre familia ta, despre locurile copilăriei tale.
C. S.: O familie simplă, cu o fundație solidă bazată pe respect, încredere și iubire. De când eram copil am fost un copil simplu și m-am bucurat de tot ce însemna copilaria de atunci, fără telefoane, fără internet și mergeam la sat la strâns de prune, la Rusca, satul tatălui meu. Și mai mergeam vara la Bulgăruș, satul mamei mele când era perioda recoltatului cu tractorul cu verișorii mei și abea așteptam momentul să ne urcam în combină. Ca orice copil aveam niște bucurii enorme și cred cu tărie ca aceea a fost o copilarie adevarată și vreau să le mulțumesc părinților si bunicilor ca au avut grija să le trăiesc și eu.
M. R. N.: Ce te- a determinat să ajuți oamenii nevoiași din Africa?
C. S.: Am făcut-o pentru că asta am simțit acum câțiva ani cand, văzând un reportaj tv despre problemele oamenilor de acolo, îmi spuneam mereu când voi avea ocazia și voi avea puterea financiară să ajut, o voi face.
M. R. N.: În ce țări ați făcut fântâni și ce te-a impresionat cel mai mult ?
C. S.: Fântâna a fost forată și realizată în satul Nabusanke, din Uganda, unde cu ajutorul lui Dumnezeu 1200 de oameni nu mai sunt nevoiți să facă naveta după apă cei 6 km în fiecare zi .
M. R. N.: Eu am o formație francofonă și cunosc problemele din țările sărace. Ce proiecte aveți pentru viitor?
C. S.: Pe viitor mai am în construcție un număr de două fântâni, una în Burundi și cealaltă în Congo ți sper doar să ne permită situația militară din Congo sa o facem, dacă nu probabil vom face ambele fântâni în Burundi. Acesta este obiectivul meu de anul acesta, iar pe viitor v-or urma si alte fântâni.
M. R. N.: Viitorul aparține generației tale. Ce crezi că ar trebui sa facă tinerii pentru că omenirea sa evolueze?
C. S.: Eu cred personal că tinerii trebui să fie uniți și să își exprime părerile, din păcate doar cei capabili. Tinerii din generația din care și eu fac parte cred că au doar drepturi și fără nicio obligație. O spun cu Rușine că doar 10-15 % din tinerii de azi pot face ceva, restul sunt clasicii întreținuți, care se vor consola toată viața cu “nu se poate” și “ce vrei sa faci în țara asta?”. Cei 15 %, care se trezesc dimineața cu dorința de a face trebuie să fie uniți și să se susțină reciproc, să nu renunțe niciodată, altfel vom fi pierduți ca țară!
M. R. N.: Ești un MODEL de tânăr pentru generația ta. Ce le transmiți?
C. S.: Le transmit sa fie puternici, să creadă în visurile lor, să nu renunțe niciodată și să se gândească ca și după 10 eșecuri mici, Dumnezeu va avea grija ca al 11-lea să fie un succes mare.