Autor: Mia ROGOBETE
Într-adevăr, o zi specială, atât de specială încât am rămas o vreme cu gândul la oamenii care au fost odată cu inima și sufletul adevărat, fără limite, la România, țărișoara noastră frumoasă și iubită de natură în special. O zi de miercuri, 9 Martie 2022, am intrat în Municipiul Caransebeș.
O trupă pusă pe cunoaștere, iubitoare de locuri istorice, importante, doamna Daciana Vuia-director Muzeu Istorie și Etnografie Lugoj, un om calm, o armonie în prietenie, Terezia Berghe-un om care promovează turismul, frumusețile Banatului, Banatului de Munte și Clisura Dunării de Caraș-Severin, din 2015 membru plin în BVGD, Oliviu Gaidoș-muzeograf, un om foarte bine pregătit pe care îl ascult întotdeauna cu interes la fiecare activitate a Muzeului, Dan Timaru-jurnalist, dornic de a cunoaște și a promova minunatul Banat, eu-un om foarte curios și prietenos, dornic de cunoaștere, o ființă fericită pentru toate clipele zilei și neobositul, inegalabilul, omul bun la toate, cum îl știu mulți, eu spun indispensabilul, domnul Gheorghe Oniga, iubitor de prietenie și un bun cunoscător, multilateral dezvoltat, chiar spun adevărul, o trupă cu gânduri pline de viață pentru a păși în locuri știute poate, dar nevăzute. Într-adevăr am rămas puternic impresionați.
Am ajuns la Centrul Național de Informare Turistică-Parcul General Ioan Dragalina unde am fost întâmpinați cu zâmbete în ochi de bucurie și anume două fete frumoase pe nume: Florica Humita și Roxana Novacovici, cu obrajii rumeni și sclipiri în priviri, cele două fete din Banat ne-au introdus în lumea vie a culturii, acolo unde oamenii sunt deschiși, acolo unde există îmbogățire spirituală. Și am pornit la pas prin Caransebeș, cele două fete, pentru noi ghizi, ne-au luat de mână și fără să ne dăm seama am intrat în Biserica Romano-Catolică, Biserica Catolică, Catedrala Ortodoxă Învierea Domnului sau Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, Sinagoga Beit El, Colecția Muzeală-Episcop Elie Miron Cristea, Muzeul de Etnografie al Regimentului de Graniță, ne-au fost prezentate clădiri istorice, Tribunalul, Clădirea Primei Clinici, Poșta, Cinematograful LUNA. Am fost mândră de faptul că sunt româncă în momentul în care am intrat în Primăria Caransebeș, Doamne, cât de impresionată am fost de cele trei tablouri amplasate în Sala 1 Decembrie 1918, un tablou îi reprezintă pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria, unul pe Episcopul Miron Cristea- viitorul Patriarh al României și unul pe dr. Cornel Corneanu.
Am simțit iubirea lui Dumnezeu în Catedrală, parcă cineva m-a luat în brațe și m-a dus prin toate etapele vieții, m-am regăsit în toată splendoarea mea ca ființă umană. De fiori reci și clipe puternice am avut parte în Sinagoga Beit El, cu o acustică deosebită m-a impresionat cuvântarea domnului Schwartz, dar și orga, glasul ei m-a trimis în timpurile Holocaustului, lumea aceea care a trăit ororile, mi-au dat lacrimile ascultându-l pe domnul Ivan Bloch. Nu trebuie să mai dăm voie unor oameni să provoace asemenea tragedii, o societate sănătoasă este o societate în care trăiește armonia și iubirea. Parcă și pereții aceia îmi vorbeau, mâini flămânde de trăiri mă înfășurau, mi-a venit în minte experiența trăită de mine la Zidul Plângerii în Israel, atunci când am pus palmele pe acest Zid și am strecurat scrisorica mea între două pietre. Da, Dumnezeu mi-a citit scrisoarea!!!
A fost o zi plină, istorie, cultură, tradiție, credință, în microbuzul domnului Oniga îmi tot spuneam: Am trecut de multe ori prin Caransebeș, în drumul meu spre Topleț, cum de nu am știut de clădirea aceea, sau locul acela…dar nu am stat mult în gândurile mele că vocea domnului Oniga m-a scos din ele: mergem să vizităm Ruinele Orașului Roman de la Jena?
Da, normal că mergem!
Și iată că pășeam în MUNICIPIUL ROMAN TIBISCUM. Aici au locuit familiile primilor coloniști în anul 106 d.Chr.
E adevărat, a fost o zi specială cu oameni speciali cărora le mulțumesc!!!