În „Foaia adevărată” ziarul „Tibiscus” din Uzdin, Serbia, nr. 3 – 4, Anul XXXIII, editat de Societatea Literar Artistică „Tibiscus” în pagina 5 la rubrica „Oaspetele nostru: poetul lugojean Nicolae Toma” au fost publicate trei poezii.
Treptele timpului
Ştiu că totu-i presimţire, iară noaptea tristă neagră
Va rămâne o amintire ce refuză să se şteargă
Ştiu că totu-i un zbor frânt, o-ncercare de a vedea
Relele de pe pământ, bezna din inima mea
Ştiu că totu-i amăgire, ca un peştişor în lac
Nu mai ştiu dacă mâine viaţa nu-mi vine de hac
Ştiu că gândul uneori se strecoară ca nebun
Printre brazi şi printre flori se ridică ca un fum
Ştiu că vântul îl va duce în lumină în depărtare
Spre locuri necunoscute într-un tărâm numit uitare
Ştiu că totu-i rătăcire într-o lume de idei
Toţi se caută în cuvinte şi vorbesc numai de ei
Ştiu că viaţa uneori îţi trimite munţi în cale
Şi cuprins de dulci fiori te-arunci învins la vale
Ştiu că râul care curge are un vis un ideal
Şi la mare va ajunge dus mereu din val în val
Ştiu că nu-şi mai are rostul să crăp piatra în bucăţi
Deşi nu-mi mai pasă costul de-aş trei şi alte vieţi
Lugoj, 10 octombrie 1983
Cuvintele
Cuvintele te cheamă
Cuvintele te-alină
Cuvintele te iubesc
Cuvintele te-alungă
Cuvintele te urăsc
Cuvintele te ucid
Cuvintele …
Plecând cât mai departe
Nu le vei mai auzi
Cuvintele în noapte în zadar le vei şopti
11.08.198
Şi eu mor în fiecare zi
Toamna asta mi-au murit bobocii
Nu au murit de foame sau de frig
S-au stins pe rând din neiubire
Nemângâiere şi prea mult vânt
I-am găsit întinşi lângă portiţă
De apă şi grăunţe nici nu s-au atins
Stăteau ucişi de neiubire
De nepăsare şi de vânt
Toamna asta mi-au murit bobocii
Inima mi s-a împietrit
Şi eu mor în fiecare zi
Din neiubire şi prea mult vânt