Autor: Mioara Baciu
Interesantă și curajoasă inițiativa presedintelui ucrainian de a solicita aderarea/integrarea Ukrainei la UE, în condiții de război cu Rusia. Oare acest context politico-militar și istoric, n-ar trebui să constituie o oportunitate și pentru liderii de la București, respectiv, de la Chișinău, în sensul de a realiza unirea celor doua țări surori? De ce diplomația românească nu înțelege importanța covârșitoare a momentului și nu-și intensifică activitatea într-o astfel de direcție? Este ea, oare, atentă la atitudinea și conduita Ungariei, prin vocea prim-ministrului său?
Cu certitudine, finalul acestui război va conduce la modificarea tratatelor existente și la reașezarea granițelor. Și atunci, nu ar fi bine sa acționăm (desigur, în legătură cu partenerii noștri europeni și de peste ocean), pentru înlăturarea unor nedreptăți istorice și reîntregirea neamului românesc? Înfăptuirea unui asemenea obiectiv nu poate fi realizată prin convorbiri telefonice și videoconferințe, ci prin întâlniri și discuții directe ale factorilor politici decidenți din România și Republica Moldova, cu responsabili ai UE, SUA, etc…
În mod firesc se naște intrebarea: sunt actualii noștri conducători în măsură să materializeze idealul UNIRII, așa cum au făcut-o înaintașii noștri în vremuri de restriște?