Autor: Mia Rogobete
SIMPOZION Joi, 30 iunie 2022
O SEARĂ MEMORABILĂ LA CERCUL MILITAR LUGOJ
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA- FILIALA UZPR ” VALERIU BRANIȘTE” TIMIȘ
” EMINESCU ZIARISTUL”
LANSĂRI DE CARTE:
„PANDEMIE ȘI PATRIOTISM”- Dumitru Buțoi, versuri și Cristinel Vecerdea, ilustrații.
„LUMINI ȘI OVE” – Mihaela Cocheci, poezie.
„PICĂTURĂ DE IUBIRE” – Aurel Muntoiu, poezie religioasă.
*****
PANDEMIE ȘI PATRIOTISM
O carte care ( nu) vă trebuie, dar vă trebuie!!!
Într-adevăr această carte, spun eu, chiar ne trebuie, este scrisă cu multă înțelepciune, dar și nebunie pandemică, dintr-o monstruoasă coaliție poet-caricaturist.
În această carte se regăsesc gândurile, atât ale mele cât și gândurile multor oameni, nu doar români, ci și oameni de pe întreg mapamondul.
De ce?
Pentru că întreaga planetă a gustat dintr-un tort mare, cu multe straturi cu cremă, cu ingrediente ca: minciună, hoție, manipulare, lipsire de drepturi și libertăți.
Și DA, au dreptate acești doi domni, atât prin ilustrație, cât și prin scris:
„Bășcălia și poezia au tras în țeapă pandemia”, eu adaug și nebunia.
O stare de haos instalată în țară, în mintea noastră, în suflete, în viața pe care o încurajează să fie în fiecare zi mai „frumoasă”, în sensul lor, dar din păcate ne afundăm și mai mult. Și vedem, simțim, suferim, dar…nu facem nimic.
Așa cum spune autorul, ziaristul Dumitru Buțoi: ” „Nu noi am instaurat această stare de haos în care politicienii lucrează zi și noapte fără repaus.”
Dragii mei, trăim vremuri sumbre, nimic nu este sigur, adevărat, concis.
Televiziunile, presa, politicienii, aproape toți s-au vândut precum IUDA, însă noi trebuie să fim conștienți de faptul că acești oameni care au creat haosul, nu ne-au dorit niciodată binele, pas cu pas au ajuns în funcții de conducere și niciodată nu au dorit bunăstare poporului român.
Astăzi parcă își scot încet, încet masca și urmăresc să ne ia drepturile și libertățile, atentează pe față la viața noastră.
Ne-am gândit vreodată că o să ajungem în acest hal? Nu, cu siguranță nu!
Parcă timpul rămâne totuși prietenul nostru și îmi aduce aminte de revoluția din 1989 când simțeam strălucirea, vedeam cum îmi cresc aripile, parcă toți oamenii de atunci aveau fericirea aceea interioară, îmi aduc aminte că mi-am pus această întrebare:
Oare cum o să fie țara noastră peste 30 de ani? Prosperă, modernă, români cu o viață decentă?
Dar răspunsul este trist, nimic nu s-a schimbat, ba mai mult, suntem vânduți occidentului, suntem vânați de cei puși de noi în fruntea statului, sau de cei de la Bruxelles, arunc un ochi în Canada, țara tuturor posibilităților și ce văd? Oameni bătuți, târâți pe jos și închiși pentru că spun adevărul, iar unii mușcați de câini prin Europa, acolo unde se cred evoluați. Această carte mi-a adus aminte de nemți, ne-au făcut idioții Europei, nici în ziua de azi nu și-au cerut scuze, dar cred că ei sunt ceea ce au zis de noi și încet, încet și-au dat seama.O carte minune, o carte de suflet, o carte în care trăiește adevărul, acolo este viața de român!!!
Dar mă bucur că încă mai suntem noi, cei de aici, ei- cei din alte părți ale lumii și suntem mulți care gândim la fel, sperăm la fel, sperăm că nu vom muri săraci și triști așa cum spun cei doi autori în carte ci vom muri cu sufletul împăcat că am spus ce am avut de spus, că încă mai avem zâmbet în noi, iubire de țară și de neam.
Să vă spun ceva, această iubire de țară, chiar dacă nu o trâmbițăm pe la colțuri, ea există și se poate citi în vorba noastră, în râsul și în bucuria cu care ne construim drumul vieții.
Mă uit la domnul Criv Vecerdea și văd cum în fiecare caricatură (ilustrație carte), este o întreagă poveste de viață, văd adevărul spus în toată splendoarea lui, văd un român talentat, inteligent care merită să fie felicitat nu doar că aceste caricaturi sunt extraordinare ci și pentru faptul că în ele sunt adevărurile acestui prezent și asta contează enorm.
Îi felicit pe amândoi și pot spune că este o carte unică ce va rămâne în toate timpurile.
În această carte autorul Dumitru Buțoi vorbește la început despre domnul Doru Dinu Glăvan, într-adevăr sunt multe de spus, amintirea acestui mare simbol al presei românești, „un om cu sufletul risipit prin oameni”, așa cum spune în carte poetul Dumitru Buțoi.
Entuziasm, profesionalism, un foarte bun reporter, cronicar sportiv al postului național de radio.
Să nu uităm niciodată că din inițiativa și strădaniile lui, împreună cu un grup de tineri iubitori de cultură, artă și nu numai, înființează în 1995 la Reșița FUNDAȚIA RADIO CARAȘ -SEVERIN și tot datorită zbaterilor sale, în 1996 Radio România Reșița capătă statutul oficial de Post Public Local al Societății de Radioteleviziune și emite pentru prima dată în eter.
Sunt multe de spus despre domnul Doru Dinu Glăvan, rămâne să ne amintim mereu de acest om cu mare caracter. Dumnezeu să-l odihnească în pace!