Autor: Antoaneta Crudu, președintele Asociației Danubiana Galați
Într-o lume în care mulți tineri sunt atrași de tehnologie și trenduri efemere, DENIS MIHAI DIACONU este un exemplu rar de autodisciplină, pasiune și determinare.
Elev în clasa a X-a, profilul „franceză intensiv”, premiant cu media 9,83 al Colegiului Național „Costache Negri” din Galați și bursier Kiwanis, el a reușit să-și croiască un drum propriu spre artă și cultură, fără ajutorul meditațiilor sau al resurselor financiare abundente.
Provenind dintr-o familie modestă, el nu a considerat niciodată lipsurile materiale un obstacol, ci un imbold pentru a deveni mai bun. În timp ce alți adolescenți își cheltuiesc economiile pe gadgeturi de ultimă generație sau lucruri mărunte, DENIS își investește bursa în materiale pentru pictură, dând viață visurilor sale artistice prin culori și forme.
De la vârsta de 15 ani și-a descoperit pasiunea pentru limba latină, dorind să înțeleagă mai bine marile teme ale artei universale. Studiul acestei „limbi moarte” nu i s-a părut niciodată plictisitor, ci o fereastră spre cultura clasică, spre istoria artei și spre înțelepciunea vechilor civilizații. Pe lângă limba latină pe care o învață singur, Denis are o înclinație naturală spre limbi străine, explorând mereu noi moduri de a înțelege lumea prin cuvinte.
Arta sa nu este doar o pasiune, ci o formă de exprimare profundă, un refugiu și o metodă de autocunoaștere. Prin desen și pictură, își transpune viziunea sa asupra lumii, îmbinând influiențe clasice cu interpretări moderne. Fiecare tablou al său este o poveste, fiecare schiță – un gând nerostit.
Pe lângă talentul artistic și lingvistic, Denis a avut și o perioadă în care și-a transpus gândurile în versuri, explorând poezia ca un alt mod de a da glas emoțiilor sale. Deși nu mai scrie în prezent, fiecare rând lăsat pe hârtie a fost o mărturie a sufletului său sensibil și profund.
În viitor, visează să îmbine arta, limbile străine și educația pentru a construi o carieră care să inspire și alți tineri să își urmeze pasiunile, indiferent de obstacolele din jur. Cu o voință de fier și o pasiune autentică, DENIS MIHAI DIACONU demonstrează că excelența nu depinde de bani sau de statut social, ci de dorința de a învăța, de a crea și de a transforma lumea într-un loc mai frumos. Este un exemplu clar de tânăr ambițios și talentat care va duce faima țării peste hotare într-un mod cert!
1.Cum ai descrie familia ta în câteva cuvinte
„Unită, Iubitoare, Puternică, Determinată!”
- Cum te-a influențat familia în parcursul tău educațional?
„Familia mi-a fost mereu alături și m-a susținut în toate alegerile educaționale pe care le-am făcut, oferindu-mi încredere și motivație să urmez ceea ce mi-am dorit. Sprijinul lor constant a fost un factor esențial în parcursul meu.”
- Ai avut vreodată momente în care ai simțit că trebuie să depășești anumite obstacole din cauza situației financiare? Cum ai reușit?
„Nu am perceput situația financiară ca pe o barieră, ci ca pe un context care m-a învățat să fiu responsabil și să apreciez oportunitățile pe care le-am avut.”
- Ce înseamnă pentru tine sprijinul familiei, chiar dacă nu ți-au putut oferi meditații sau alte resurse suplimentare pentru că nu au fost necesare?
„Pentru mine, sprijinul familiei a însemnat mai mult decât ajutor material sau meditații. Faptul că au avut încredere în mine, m-au încurajat constant și au fost mereu alături în momentele importante a contat cel mai mult. Această susținere morală mi-a oferit motivația să mă descurc pe cont propriu atunci când a fost nevoie.”
- Ai vreun mentor sau model în familie care te inspiră?
„Da, părinții mei au fost mereu un model de integritate pentru mine. Deși nimeni nu e perfect, au încercat mereu să facă ceea ce e corect și să-și păstreze principiile, iar asta m-a inspirat să urmez același drum.”
- Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru învățare și pentru materiile care te pasionează?
„Pasiunea mea pentru învățare vine din dorința de a ști mai mult și de a fi mereu pregătit. Nu o fac pentru a mă compara cu alții, ci pur și simplu pentru că îmi place să fiu o persoană cultivată. Învățarea, pentru mine, este despre curiozitate.”
- Cum îți organizezi timpul pentru a învăța singur, fără ajutor suplimentar?
„Încerc să am un program bine structurat și folosesc planificatoare sau o agendă pentru a-mi organiza sarcinile. Îmi stabilesc prioritățile și încerc să îmi împart timpul în mod eficient, astfel încât să pot învăța în ritmul meu.”
- Ce metode de studiu ai descoperit că funcționează cel mai bine pentru tine?
„Depinde mult de situație: uneori prefer să studiez în liniște completă, alteori îmi pun un fundal muzical ușor, care mă ajută să mă concentrez. Am descoperit că sunt o persoană care învață vizual, așa că folosesc culori, scheme și alte tehnici pentru a reține informația mai ușor.”
- Ce te motivează să înveți atât de bine, în timp ce mulți tineri sunt atrași de alte activități?
„Motivația mea principală vine din dorința de a înțelege lumea din jur și de a deveni o versiune mai bună a mea. Învăț pentru că îmi place să știu, nu din obligație. Asta nu înseamnă că nu îmi dedic timp și altor activități – îmi place să fac mișcare și să mă relaxez, dar încerc să găsesc un echilibru între distracție și educație.”
- Cum reușești să îți menții concentrarea și să nu fii distras de tentațiile din jur?
„Încerc să creez un mediu liniștit când studiez. Îmi pun telefonul cât mai departe și evit sursele de distragere. Desigur, ca oricine, mai cad pradă tentațiilor uneori, dar îmi propun să revin rapid la ce am de făcut.”
- Ce rol crezi că are tehnologia în învățare? Te ajută sau crezi că poate fi și o piedică?
„Cred că tehnologia este un instrument extrem de util în învățare, dar depinde de cum alegem să o folosim. Dacă este folosită responsabil, poate fi o sursă inepuizabilă de informații și un real sprijin. Pe de altă parte, poate deveni o piedică dacă ne lăsăm distrași de partea sa recreativă.”
- De unde provine pasiunea ta pentru desen și pictură? Cum ai descoperit-o?
„Pasiunea mea pentru desen a apărut încă de când eram foarte mic. La început, nu eram conștient de ceea ce făceam, însă părinții mei au observat că desenez foarte mult și au înțeles că această înclinație nu era una întâmplătoare. Ei au fost cei care au descoperit înclinația mea artistică și m-au încurajat să o dezvolt. În timp, pasiunea s-a transformat într-o disciplină conștientă. Dacă ar fi să folosesc termenii lui Nietzsche, desenul a început ca o manifestare pur dionisiacă — liberă, instinctuală, ghidată de emoție pură — dar, odată cu exercițiul și studiul, s-a îmbinat cu elementul apolonic: ordinea, structura și precizia. În prezent, deși pasiunea încă există, ea se exprimă printr-un echilibru între spontaneitate și disciplină.”
- Ce simți atunci când pictezi sau desenezi?
„Adesea, când pictez, nu simt neapărat ceva intens sau definitoriu. Experiența e mai degrabă neutră, dar această neutralitate tinde subtil spre o stare de liniște, satisfacție și, uneori, chiar o formă blândă de fericire. Această senzație vine din faptul că mă concentrez complet asupra procesului creativ — devin prezent în actul de a crea, iar această atenție deplină îmi oferă o formă de echilibru interior.”
- Ce teme îți place cel mai mult să abordezi în creațiile tale?
„În lucrările mele, mă atrag în special teme precum condiția umană, relația omului cu natura și stările emoționale profunde, cum ar fi tristețea sau melancolia. Îmi place să explorez latura fragilă și efemeră a existenței, să surprind nuanțe emoționale care de multe ori rămân ascunse în cotidian.”
- Care sunt artiștii sau stilurile care te inspiră cel mai mult?
„În pictură, m-au inspirat puternic Vincent Van Gogh, prin intensitatea emoțiilor redate în culori vibrante, Claude Monet, cu delicatețea și fluiditatea stilului impresionist, dar și Nicolae Grigorescu, pentru modul său de a reda simplitatea și profunzimea în peisaje.
În literatură — pentru că și ea este o formă de artă — găsesc inspirație la scriitori care au folosit cuvântul ca pe o unealtă de disecție a condiției umane. Emil Cioran, cu luciditatea sa tăioasă, Sylvia Plath, cu sensibilitatea tragică, Friedrich Nietzsche, cu filosofia sa provocatoare, și Albert Camus, cu reflecțiile asupra absurdului existenței, au fost figuri care mi-au influențat modul de a percepe lumea. Fiecare dintre ei a reușit să transforme scrisul într-o formă de artă autentică.”
- Ce te-a atras la limba latină și la studiul limbilor străine?
„Ce m-a atras cel mai mult la limba latină a fost sonoritatea sa aparte și greutatea simbolică pe care o poartă. E o limbă care, deși „moartă”, încă pulsează în multe culturi europene, iar studiul ei îți oferă un fel de cheie de lectură a trecutului. În general, la limbile străine mă fascinează felul în care fiecare limbă își construiește propriul univers cultural. Nu sunt doar mijloace de comunicare, ci și oglinzi ale mentalităților și valorilor fiecărui popor.”
- Ce limbă străină ți se pare cea mai fascinantă și de ce?
„Mi-e greu să aleg una singură, pentru că fiecare limbă are farmecul ei. Engleza, prin flexibilitatea și accesibilitatea ei culturală, a devenit un limbaj universal al artei și literaturii moderne. Pe de altă parte, franceza are o eleganță aparte și o muzicalitate care o face irezistibilă, mai ales în literatură și filozofie. Ambele m-au atras în moduri diferite și îmi oferă perspective variate asupra lumii.”
- Cum te-a ajutat limba latină să înțelegi mai bine temele marilor artiști pictori?
„Latina, în Evul Mediu, era limba învățaților, a filosofilor și a artiștilor. Mulți pictori din perioada Renașterii sau chiar din epoci ulterioare au inserat inscripții latine în lucrările lor, iar înțelegerea acestor mesaje adaugă o nouă dimensiune operei. În plus, multe teme biblice sau mitologice redate în artă au rădăcini adânci în cultura greco-romană, iar latina funcționează ca un pod între acestea și prezent.”
- Ai încercat vreodată să îmbini arta cu limbile străine într-un mod creativ?
„Da, am simțit nevoia, în anumite lucrări, să integrez citate în limba latină. Există o anumită gravitate și profunzime în sonoritatea latină care rezonează bine cu temele pe care le abordez. Aceste inserții adaugă un strat de simbolism și creează o legătură subtilă între vizual și ideatic.”
20.Cum îți alegi materialele și tehnicile de lucru?
„De-a lungul timpului am experimentat cu diverse materiale și tehnici, încercând să înțeleg cum fiecare mediu influențează rezultatul final. Am lucrat cu acrilice pentru intensitatea culorilor și uscarea rapidă, acuarele pentru delicatețea și transparența lor, și uleiuri pentru profunzimea și textura aparte pe care o oferă. Fiecare tehnică are propriile provocări și avantaje, iar alegerea depinde adesea de starea pe care vreau să o transmit în lucrare.”
- Dacă ai avea posibilitatea de a expune lucrările tale într-o galerie, ce teme ai vrea să prezinți lumii?
„Cred că aș explora teme care surprind latura mai fragilă sau inconfortabilă a existenței — tristețea, alienarea, dar și banalitatea cotidianului, acel plictis existențial despre care vorbește și Camus. Îmi place ideea de a provoca privitorul să contemple stări pe care, de obicei, le evită sau le ascunde. Nu ar fi neapărat o colecție „plăcută”, dar ar fi sinceră.”
- Ce a însemnat pentru tine primirea bursei Kiwanis?
„Primirea bursei Kiwanis a fost un lucru important pentru mine, un semn de recunoaștere a muncii și pasiunii pe care le pun în activitățile mele educaționale și artistice. Nu doar că a reprezentat un sprijin financiar, dar mi-a oferit și o motivație suplimentară să continui să investesc în dezvoltarea mea.”
- De ce ai ales să investești banii în materiale pentru pictură și nu în alte lucruri?
„Am ales să investesc banii în materiale pentru pictură pentru că simt că aceasta este o investiție directă în creațiile mele. Materialele de calitate mă ajută să dau viață ideilor mele într-un mod profesionist.”
- Ce impact are această bursă asupra dezvoltării tale personale și artistice?
„Bursa Kiwanis mă motivează să continui să învăț și să mă perfecționez, iar faptul că am ocazia să investesc în materialele necesare pentru a-mi exprima viziunea artistică, îmi dă încredere. Această bursă mă ajută să evoluez și să îmi ating potențialul maxim în domeniul în care mă simt împlinit.”
- Ce ai face dacă ai avea și mai multe resurse la dispoziție?
„Dacă aș avea mai multe resurse la dispoziție, aș investi în cărți . Ele sunt o sursă inepuizabilă de cunoaștere, iar studiul lor mi-ar permite să înțeleg, mai profund, istoria artei și filozofia din spatele creației.
- Ai scris vreodată versuri? Ce te-a inspirat să scrii?
„Da, am scris versuri la un moment dat. Scrisul mi-a fost o cale de a exprima gânduri și sentimente pe care nu reușeam să le pun în cuvinte altfel. Mă inspirau în special stările emoționale intense, momentele de introspecție sau lucrurile simple și profunde ale vieții cotidiene.”
- Ce sentimente sau idei îți plăcea să exprimi prin poezie?
„Prin poezie, îmi plăcea să exprim emoții contradictorii, stări de neliniște, dar și momente de claritate interioară. Tristețea, melancolia, dar și acea efemeritate a existenței care mă fascina mereu erau teme frecvente. Poezia mi-a permis să dau formă unei realități interioare.”
- De ce nu mai scrii? A fost o alegere conștientă sau pur și simplu nu ai mai simțit nevoia?
„Pur și simplu m-am desprins de această activitate în mod natural, fără să fie o alegere conștientă. La un moment dat, scrisul nu a mai reprezentat pentru mine aceeași formă de eliberare sau exprimare”
- Dacă ai relua scrisul, despre ce ai vrea să scrii acum?
„Dacă aș relua scrisul, ar fi un fel de continuare a reflecțiilor care m-au interesat și în trecut, dar acum dintr-o perspectivă mai matură.”
- Ce îți dorești să faci în viitor?
„Sincer, nu știu exact în ce direcție mă voi îndrepta pe viitor, însă am conturat câteva idei care mă atrag. Mă gândesc fie la un domeniu legat de limbi străine, fie la unul axat pe filozofie”
- Ai un vis pe care vrei neapărat să-l îndeplinești?
„Da, mi-aș dori foarte mult să ajung din nou la Paris și să duc la bun sfârșit tot ceea ce mi-am propus să fac acolo. Parisul are pentru mine o încărcătură specială. Aș vrea să retrăiesc acea energie.”
- Cum vezi arta în viața ta pe termen lung? Crezi că ai putea să îți construiești o carieră din aceasta?
„Nu cred că voi construi o carieră din artă, dar cu siguranță va rămâne un hobby important pentru mine. Arta e un spațiu de refugiu și de exprimare sinceră, fără presiunea unor așteptări exterioare. E acel loc unde pot experimenta liber, pot eșua fără consecințe și pot crea pur și simplu pentru plăcerea actului artistic. Faptul că nu depind de ea profesional îmi oferă libertatea să o păstrez autentică și personală.”
- Dacă ai putea schimba ceva în sistemul educațional, ce ai schimba pentru a-i ajuta pe alți tineri să învețe mai bine?
Aș introduce cursuri de filozofie încă din anii de școală generală, nu neapărat ca pe o materie rigidă, ci ca pe un exercițiu de gândire critică și explorare a perspectivelor multiple. Cred că filozofia îi învață pe elevi să pună întrebări, să analizeze situațiile din unghiuri diferite și să-și formeze propriile opinii. În plus, aș pune accent pe metode de învățare mai flexibile, care să stimuleze curiozitatea și creativitatea, nu doar memorarea informațiilor.
- Ce sfat ai oferi unui copil care vine dintr-un mediu modest, dar care vrea să învețe și să își urmeze pasiunile?
„Faber suae fortunae unusquisque est” – „Fiecare își făurește singur soarta!”