Iubitului cler, fraţilor arhierei, cinului monahal şi iubiţilor credincioşi ai Bisericii noastre, har şi pace de la Dumnezeu şi de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos cel nascut în ieslea Betleemului, iar de la smerenia noastră arhiereşti binecuvântări.
„Hristos Se naşte, măriţi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă,
Cântaţi Domnului tot pământul”
Iubiţi credincioşi şi credincioase!
Praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, reprezintă dovada incontestabilă a dragostei Lui Dumnezeu faţă de noi, momentul unităţii firii dumnezeieşti a Domnului nostru Iisus Hristos, cu firea omenească, sau momentul când: „Dumnezeu se coboară pe pământ, ca omul să se urce la cer” (II Petru I,4).
„Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută” prin Tine, Născătoare de Dumnezeu, se descoperă nouă, taina care, se şi reactualizează în fiecare an şi în fiecare persoană, ca Hristos să rămână în veci: „Să se Nască şi Să crească, Să ne mântuiască”.
S-a născut iarna, pentru că inimile oamenilor erau reci, lipsite de iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. S-a născut când era pace, pentru că el va fi regele păcii. El a venit copil, nu om matur, pentru că de un om matur te poţi teme şi a venit sărac, pentru a ne învăţa că în Casa Cerească, nu se ajunge prin plăceri trupeşti, ci prin renunţare şi suferinţe.
Fecioara Maria, Împărăteasa cerului şi a pământului, deschide uşa Raiului cu sfinţenia ei şi primeşte de la Duhul Sfânt, Darul cel mult aşteptat, pe Domnul Hristos (Sf. Ioan Damaschin). Dragostea cea mare a Lui Dumnezeu îşi regăseşte în cele din urmă locaşul, în templul trupesc al Maicii Domnului. Prezenţa Lui Hristos, se face vizibilă cu fiecare şi în fiecare dintre noi, căci Însuşi Hristos spune: „Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor!”.
Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre măreţia Întrupării spune: „Gândeşte-te că mare lucru este să vezi soarele coborând din ceruri, alergând pe pământ şi slobozind razele Sale celor de aici. Dar gândeşte-te, ce lucru mare este să vezi pe Iisus, Soarele Dreptăţii cum sloboade din trupul nostru şi luminează sufletele noastre”.
Viaţa creştină este legată fundamental de prezenţa Domnului Hristos, născut pe pământ, mort şi înviat. Toate aceste sărbători, ne angajează plenar şi ne umplu inima de bucurie şi de speranţă, pentru că drumul şi victoria Sa, înseamnă drumul şi victoria noastră.
Sărbătoarea Crăciunului este pentru noi o sărbătoare a bucuriei dar şi a darurilor. Este a darurilor, pentru că primim cel mai mare dar – Întruparea Domnului Hristos. Fiul Lui Dumnezeu, devine Fiul Omului, fratele nostru care ne ascultă şi ne sprijină pe drumul vieţii. Acum, vedem că cerul dumnezeirii nu este departe, ci în fiecare inimă de creştin. Schimbul acesta de daruri, ne aduce pacea şi împlinirea sufletească. Adică darul Lui Dumnezeu devine darul omului şi darul omului (viaţa curată) devine darul Lui Dumnezeu.
Îngerul Gavriil aduce mesajul ceresc, Fecioarei Maria la „Buna Vestire”, zicând: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui prea înalt te va umbri; de aceea şi sfântul care Se va naşte din tine, Fiul Lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35). Aşadar, Fiul Lui Dumnezeu, va lua firea omenească de la Duhul Sfânt.
De asemenea în dialogul Mântuitorului Hristos cu Nicodim, Domnul spune: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia Lui Dumnezeu” (Ioan III,5).
Deci, dacă Naşterea Domnului Hristos se face prin Duhul Sfânt, tot aşa şi renaşterea omului se face cu Duhul Lui Dumnezeu. Trăirea în Duhul, cum spune sfântul Apostol Pavel, este punctul de întâlnire al omului cu Mântuitorul nostru Hristos. În Iisus Hristos, se regăsesc toate darurile care desăvârşesc fiinţa omenească: „pacea, dragostea, milostenia, suferinţa şi jertfa”. Venirea Domnului Hristos, este semnul iubirii dumnezeieşti faţă de om, împăcarea omului cu Dumnezeu şi mai ales la reaşezarea fiinţei omeneşti la statutul iniţial, de a putea deveni la asemănarea cu Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi!
Vă aşteptăm în ziua Sfântă de Crăciun, spre a cânta şi a lăuda creştineşte venirea Împăratului Ceresc în mijlocul nostru şi în acest an binecuvântat 2022.
Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a născut în ieslea din Betleem, să cuprindă sufletele şi inimile dumneavoastră, pentru a deveni mai buni, mai iertători, plini de înţelepciune şi mai credincioşi.
Iubiţii mei!
Suntem chemaţi astăzi, pe calea postului şi a rugăciunii, să redescoperim drumul care duce la locul întâlnirii cu Mântuitorul Iisus Hristos, în Betleemul Iudeii, unde Fecioara Curată, deschide uşa mântuirii noastre, prin Naşterea Sa.
Îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, în anotimpul alb, aşteptăm să ne adunăm iarăşi în biserică şi la casele noastre, pentru a Sărbători Naşterea după trup a Domnului Iisus Hristos drept „mama sărbătorilor creştine” (Sf. Ioan Gură de Aur) şi în anul acesta – 2022.
Sfântul Vasile Cel Mare spune: „Din câte a făcut Dumnezeu în cer şi pe pământ, nicio minune nu este mai mare ca aceasta, ca Dumnezeu Să Se întrupeze şi Să Se facă om, Să Se pogoare din ceruri, din Mărirea Sa negrăită şi Să Se facă asemenea nouă, afară de păcat.”
Strigătul îngerilor către păstori din Noaptea Naşterii Domnului, devine strigătul bucuriei noastre, de a-L anunţa pe Hristos Domnul, născut în fiecare dintre noi:
„Hristos Se naşte, măriţi-L/Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L/Hristos pe pământ, înălţaţi-vă, /Cântaţi Domnului tot pământul!”
Naşterea Domnului de peste 2.022 de ani, se simte mereu actuală. Pruncul Hristos este prezent prin Sfânta Euharistie, de la taina Sfântului Botez şi până în ultima zi a existenţei umane pământeşti, doar dacă păstrăm puritatea şi curăţenia pruncească.
Ne putem întâlni cu Hristos şi trăi cu Hristos, cum spune Sfântul Pavel: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Glasul colindătorilor ne transmite pacea şi bunătatea hristică din Sfintele Taine, ca o continuare a lucrării mântuitoare personale: „E sărbătoare şi e joc în casa ta acum… Dar sunt bordeie fără foc şi nu au Moş Crăciun… Şi-acum te las, fii sănătos şi vesel de Crăciun, dar nu uita când eşti voios, creştine să fii bun…”
Suntem datori să păzim poruncile Lui, pe cei flămânzi să-i hrănim, pe cei străini să-i primim, pe cei goi să-i îmbrăcăm; de Biserică să nu ne înstrăinăm iar pe oamenii lui Dumnezeu în cinste să-i avem, pentru că aceia priveghează şi se roagă pentru sufletele noastre.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să ajungem încă o dată, cu pace şi sănătate, la marea
Sărbătoare a Naşterii Domnului. Acest Praznic ne deschide sufl etul şi luminează mintea
pentru a înţelege „taina cea din veac ascunsă”, taina Întrupării Mântuitorului Hristos,
prilej de bucurie în fi ecare casă de creştin.
Bucuria îngerilor devine bucuria noastră, căci astăzi am fost repuşi la starea cea dintâi,
starea pierdută în grădina Edenului. Bucuraţi-vă pentru dragostea oferită de Dumnezeu,
pentru cadoul oferit nouă creştinilor, în ziua de Crăciun, ziua Naşterii Domnului nostru
Iisus Hristos: „Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut,
L-a dat ca cel ce crede în El, să nu moară ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan III,16). Suntem
aşezaţi în Raiul existenţei, mai presus de îngeri, căci Dumnezeu n-a trimis înger pentru
înger, ci a trimis Dumnezeu – Om pentru om.
Dumnezeu a coborât cerul pe pământ pentru ca pământul să se ridice la cer, a trimis
Om pe pământ, pentru ca omul să se ridice la cer. Astăzi, toată făptura: „cerul şi pământul,
după proorocie să se veselească”.
Toate cântările şi colindele străbune, ne cheamă să fi m împreună la Betlemul Iudeii:
„Veniţi să vedem credincioşii, unde S-a născut Hristos”, să vedem simplitatea ieslei unde
S-a născut, paiele care L-au înfăşat, magii şi păstorii închinându-se şi îngerii zicând:
„Mărire întru cei de sus Lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire”. Astăzi,
creştinului i s-a deschis uşa împărăţiei, iar pacea din cer adusă pe pământ, întoarce omul
din drumul pierzării. Lumina cunoştinţei ne îndreaptă spre direcţia mântuirii, unde nu este
decât bunătate, iubire, pace şi darurile Duhului Sfânt. Acum, casa Lui Hristos este aşezată
în inima noastră, ce trebuie păstrată curată şi luminată.
Naşterea Domnului trebuie întâmpinată cu fapte bune, cu milostenie, cu gânduri de
pace şi iubire de semeni. Fiecare om devine acum o peşteră a Betleemului, unde poate să
se aşeze Fiul Lui Dumnezeu, adus de Maica Domnului, iar sufl etele curate vor fi scutecele
în care-L vom primi: „Nu mai plânge Maica mea/ Scutecele noi ţi-om da/ Prea Curată/
Pruncul Sfânt a-L înfăşa”.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Cu aceste gânduri călătorim spre Naşterea Sa, dorindu-vă cu ocazia Sfi ntelor Sărbători
ale Crăciunului , Anului Nou şi Bobotezei din anul 2022/2023, ca Bunul
Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, pace, împliniri duhovniceşti şi urările de: „Sărbători
fericite!” şi „La mulţi ani!”.
Dată în reşedinţa noastră Mitropolitană din Bergamo de Praznicul Naşterii
Domnului din anul mântuirii 2022
Nr. 361
/ 25 dec 2022/7 ian.2023
AL VOSTRU ARHIPĂSTOR
ŞI PURUREA CĂTRE DOMNUL RUGĂTOR,
+ Dr. Onufrie(Octavian) Pop
Arhiepiscop şi Mitropolit