Iubiți frați și surori întru Domnul,
Această măreață și Sfântă zi, sărbătoare a sărbătorilor și praznic al praznicelor, după cum o definesc și Catavasiile Sfintei Învieri, este ziua în care natura și omul încep să renască, fizic, iar singura ființă din univers pe care a înzestrat-o Dumnezeu cu simțirile conștiinței și ale rațiunii, se bucură, saltă și sporește duhovnicește. Așadar, lăsând deoparte toate grijile, pentru un moment, să zicem unii către alții, cu salutare și cu bucurie Sfântă:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Cer nou, pământ nou, cultură nouă, eră nouă, om nou. Acestea toate se petrec chiar în timpul când Hristos, Mântuitorul, Dumnezeu și totodată Omul, propovăduiește, se jertfește, moare și a treia zi înviază precum le zisese mai- nainte Sfinților Apostoli.
Iată că ne-a învrednicit bunul Dumnezeu să trecem și această primă parte a anului 2023, cu multe bune și cu mai puțin bune, cu reforme internaționale, cu adaptări noi ale omenirii, cu o devastatoare conflagrație care îngrijorează întreaga societate, dar cu speranța de a depăși toate situațiile critice. Acesta și este darul cel mai de preț al omului, dar pe care l-a investit Creatorul într-însul, de a fi capabil să-și găsească metode să se adapteze în orice condiție.
Am ajuns în ziua Sfintei Învierii Lui Hristos, mulțumind Lui Dumnezeu că, după trei ani pandemici și unul de război, suntem în viață, avem cele de
trebuință și ne putem sărbători împreună cu ceilalți creștini în Biserică și cu cei dragi la casele noastre. Aici putem să ne dăm seama cât de adevărate sunt cuvintele Sfântului Ignatie Teoforul, Ucenic și Apostol, că „fiecare casă de creștin trebuie să fie ca și o Biserică” și asta nu o spune în sensul fanatic, ci în sensul trăirilor duhovnicești alese și al bucuriei aceleia cu care în Biserici oamenii cântă „Hristos a înviat”.
Primele luni din pandemie ni s-au părut un început de sfârșit de omenire, când totul părea să se schimbe radical, când presa și formatorii de opinii, adepții teoriilor conspirației, deja inventau filmulețe false cu îngeri venind din cer, cu semne apocaliptice și alte cele. Iată că Dumnezeu nu îngăduie să se adeverească, sau măcar să reziste în timp aceste mijloacele de înfricoșare pe care unii le născocesc tocmai pentru a duce omul în eroare.
Să ne amintim că în perioada când Apostolii și primii creștini nu mai vedeau o ieșire din situație, mai ales că Hristos fusese torturat și ucis. Dar, în acea deznădejde în care se aflau unii dintre ei, ce s-a întâmplat? Femeile mironosițe, curajoasele creștine datorită cărora s-au încreștinat multe țări ale lumii, s-au dus dis de dimineață la Mormânt sperând, totuși, că Hristos va Învia. Ajungând acolo, au găsit mormântul gol și s-au înspăimântat. Ducându-se să le vestească Apostolilor, nici nu apucă să facă prea mulți pași și Evanghelia ne mărturisește că atunci „când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă” (Matei 28, 9).
Mai înainte le spusese „Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze” (Ioan 14, 27). Ei uitase acest cuvânt pentru cele întâmplate și iată că se înspăimântase cu toții. Acum, în această zi, conștientizând toate prin câte am trecut și vom mai trece, putem înțelege că nicio situație grea nu este imposibilă de trecut, nimic nu constituie o Cruce mai grea pe care să o poată duce fiecare dintre noi. Cu alte cuvinte, așa cum zicea și Evanghelia, Dumnezeu pe multe care par a fi cu neputință, le face cu putință din dragostea pe care o are pentru fiecare dintre noi.
Iubiți frați creștini!
Acești ani nu au fost depășiți de omenire în zadar. S-au cules multe experiențe de viață pe care nu le avusesem din cel de-al doilea război mondial. Câți dintre noi au prins războiul? Foarte puțini. Majoritatea au plecat dintre noi nu de mult timp. Asta ne-a dovedit că suntem adaptabili în condiții grele, că după lenevirea din perioada de pace am reușit să ne descurcăm și într-o vreme tulbure prin care nu mai trecusem niciodată. Acum, după toate cele întâmplate, putem afirma cu seriozitate că omenirea s-a schimbat în bine și face pași să se
îndrepte, să-și dovedească sieși potențialul, să-și fructifice timpul, să facă economii și să se bucure. Înainte de pandemie totul era un haos. Putem spune că nu a fost acea vreme cu voia lui Dumnezeu?
La o astfel de situație se referă și Apostolul Petru, în Epistolă, zicând: „Căci așa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideți gura oamenilor fără minte și fără cunoștință” (I Petru 2, 15). Încă o dată creatorii de panică vor fi nevoiți să-și refacă întregul plan de înșelare a populației și de manipulare prin frică, asta după ce omul și-a învățat lecția și și-a dat seama că toate sunt cu putință de trecut dacă deznădejdea este înlăturată și dacă se întrarmează cu multă credință. Credința vindecă, înalță, ridică din căderi, scoate din anxietate, credința te ajută, îți întărește sufletul și duhul și te însoțește întreaga viață.
Ne-am adunat încă o dată pentru a sărbători Învierea, cea mai importantă sărbătoare din creștinism, sărbătoare care a ajuns la al 1996-lea an se la evenimentul în care Apostolii, Ucenicii, femeile și scepticii s-au uimit să asiste la crucificarea unui Om, moartea acestuia și în cele din urmă să-l vadă iarăși și să-l asculte vorbind. Fiecare dintre noi auzim chemarea lui Dumnezeu, fiecare dintre noi simțim prezența lui, nu doar formal. De câte ori ne-am uimit de cum pot fi trimise darurile lui Dumnezeu în casele și în sufletele noastre? Chiar dacă omul nu-l vede pe Dumnezeu, inima lui îl simte! Este legătura genetică a fiecăruia cu Părintele său, cu Tatăl său creator! Inima omului se bucură pentru această zi! Lăsați-o să se bucure și pe a voastră, fiecare în parte, trăind momentul și renăscând sufletește.
Sfânta Evanghelie ne relatează un frumos cuvânt al Mântuitorului: „unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Ev. Matei, cap. 18, vers. 20). Întâi de toate să ne dăm seama că, așa cum Dumnezeu este Trinitate, tot la fel l-a făcut și pe om, trimitar. Fiecare om are trup, duh și suflet. Sufletul este suflarea de viață, duhul este puterea omului, iar trupul este unealta prin care viața și puterea omului trăiește, se bucură și lucrează. Adunați- le pe toate cele 3 părți ale dumneavoastră, în numele lui Hristos celui Înviat, în numele creștinismului în care ne-am Botezat și bucuria pe care o aveți în această deosebită zi va fi de nedescris în cuvinte.
De ce? Pentru că, așa cum am spus, omul își simte rădăcinile sale, își simte Părintele creator precum o mamă simte propriul copil când este în pericol și un copil când mama este în suferință. Firește, sunt și oameni cu mai puțin bun simț sau cu mai puțină simțire, așa ca să fiu politicos, dar să privim la exemplele bune. Aceeași conexiune între creștin și Tatăl ceresc se produce ori de câte ori creștinul se bucură, trăiește duhovnicește și sărbătorește.
Astăzi, ne-am adunat la Sfânta Liturghie, în numele lui Dumnezeu, în numele lui lisus Hristos, celui ce a înviat pentru mântuirea și ridicarea noastră din orice deznădejde și cădere. Omul simte prezența lui Dumnezeu când vine înaintea lui, pentru că ceea ce spune Evanghelia nimic nu este în zadar scris și care să nu se întâmple. Deci, bucuria noastră de acum este și în numele lui Dumnezeu, dar și o bucurie împreună cu Dumnezeu, cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt.
Iubiți frați creștini!
Mesajul meu din acest an este să aveți nădejde, credință și dragoste, pentru că Dumnezeu nu ne-a lăsat niciodată să fim împovărați peste măsură și fără să intervină la timp, chiar dacă uneori ni se pare că am rămas singuri. Niciodată, cel ce crede în Dumnezeu și trăiește cu Hristos nu este singur, nici chiar dacă ar fi însingurat de lume, tot nu este singur!
Îndemn pe toți creștinii să fie cu adevărat dovezi renăscute ale Învierii lui Hristos, trăind creștinește și nu doar cu numele fictiv de creștin! Înviind El, să înviem și noi împreună, învăluiți în căldura dragostei și în lumina înțelepciunii! Astăzi, ne întoarcem în timp și dăm dovadă, fiecare, că locuința noastră poate să fie o Biserică a Duhului Sfânt, o casă creștinească, în care a venit lumina învățăturii lui Hristos, un sălaș al faptelor bune și totodată o patrie a păcii și a curăției sufletești.
Și, așa cum le-a zis Hristos primilor creștini care l-au văzut Înviat, tot așa vă zic și eu: Bucurați-vă pentru că HRISTOS A ÎNVIAT!
Al vostru rugător și de bine voitor,
ONUFRIE POP,
ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT