A TREIA declarație de martor a domnului Neagoe Mihai, care, la data consemnată, îndeplinea funcția de Șef Stat Major al G.P. la ICA-Ghimbav. „DECLARAȚIE DE MARTOR Subsemnatul(a) NEAGOE MIHAI născut în BRAȘOV la data de 14.02.1962 fiul lui MIHAIU și al MARICA, domiciliat în oraș GHIMBAV, str. ȘTEFAN cel MARE, nr. 350, cu locul de muncă la SC. IAR SA GHIMBAV-BRAȘOV, având funcția de subinginer, declar că am luat cunoștință de prevederile Legii 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi Luptătorilor pentru victoria Revoluției.
DECLAR PE PROPRIA-MI RĂSPUNDERE următoarele referitoare la D-l. PETRARU VASILE CORIN, știind că declarația mea va fi depusă la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției Române din Decembrie 89 și cunoscând consecințele de ordin penal la care mă expun în cazul în care fac afirmații necorespunzătoare adevărului:
ÎN SEARA ZILEI DE 22 DECEMBRIE 1989, DUPĂ CE AM PRIMIT AVIZUL DE RECEPȚIONARE A UNEI UNITĂȚI DE MUNIȚIE DE LA DEPOZITUL RĂSĂRITUL – POLIGON DIN BRAȘOV, PENTRU APĂRAREA INTREPRINDERII DE CONSTRUCȚII AERONAUTICE (ICA) GHIMBAV, NE-AM DEPLASAT ÎMPREUNĂ CU ARMURIERUL ALEXANDRESCU DUMITRU ȘI UN PLUTONIER ÎNARMAT DIN PARTEA U.M / 01199, DE LA G.P. – ICA GHIMBAV LA BRAȘOV CU O AUTODUBĂ TV. CONDUSĂ DE PETRARU VASILE CORIN.
DE LA GARNIZOANA BRAȘOV NE-A ÎNSOȚIT UN ALT PLUTONIER, CU DOCUMENTELE NECESARE ȘI ÎNAINTÂND CU GREU PRIN CEAȚA DEASĂ, AM AJUNS LA POLIGON. ÎN BIROUL COMANDANTULUI DEPOZITULUI, TOCMAI SE TRANSMITEA LA TV. ARESTAREA LUI NICU CEAUȘESCU. AM REVENIT LA INTREPRINDERE CU MAȘINA SUPRAÎNCĂRCATĂ CU MUNIȚIE (ȘI CU EMOȚIILE AFERENTE), IAR DUPĂ DISTRIBUIREA MUNIȚIEI, D-LUI. PETRARU I-A FOST REPARTIZATĂ ARMA CU SERIA 2088. LA ACEEAȘI 66 DATĂ DE 22 DECEMBRIE 1989 ÎN JURUL ORELOR 23, D-L. PETRARU A PRIMIT MISIUNEA DE A TRANSPORTA 5 LUPTĂTORI ÎNARMAȚI DIN GĂRZILE PATRIOTICE LA BRAȘOV PENTRU PAZA SEDIULUI „TELEFOANE”-BRAȘOV. L-AM ÎNSOȚIT ȘI ÎN ACEASTĂ ACȚIUNE, A TREBUIT SĂ DĂM EXPLICAȚII LA FIECARE „FILTRU” INSTALAT LA BRAȘOV, AM FOST AMENINȚAȚI, DAR ÎN FINAL AM REUȘIT SĂ AJUNGEM LA DESTINAȚIE UNDE CEI CINCI COLEGI DE LA ICA AU FOST INSTALAȚI ÎN POSTURI DE D-L. LT. MAJ. STOICA. ÎN ZILELE URMĂTOARE, DUPĂ ÎNCETAREA TRAGERILOR DIN CENTRUL BRAȘOVULUI AM CONTINUAT SĂ ASIGURĂM SERVICIUL DE PAZĂ AL SEDIULUI „TELEFOANE”-BRAȘOV, ASTFEL CĂ D-L. PETRARU VASILE CORIN A MAI EXECUTAT ACESTE TRANSPORTURI DE LA ICA-GHIMBAV LA SEDIUL „TELEFOANE”-BRAȘOV CU LUPTĂTORI G.P. ÎNARMAȚI, DÂND DOVADĂ ÎN MULTE SITUAȚII DE CALM ȘI REȚINERE FAȚĂ DE AMENINȚĂRILE ÎNTÂMPINATE ȘI DEPĂȘIND MOMENTELE DE TENSIUNE CREATE.
SUSȚIN ACEASTĂ DECLARAȚIE ÎN CALITATE DE ȘEF STAT MAJOR G.P (Gărzi patriotice), PE CARE O AVEAM ÎN PERIOADA EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989. SEMNĂTURA – indescifrabil –” 67 68
VANITĂȚI SOCIALE
Ca de un început al sfârșitului o să fac câteva mici incursiuni în anii imediat următori de după evenimentele din decembrie 1989, în care s-a scris foarte mult pe marginea acestei teme ce a zguduit din temelii o „Dinastie comunistă”. Nu am greșit afirmând și aducând în discuție cuvântul dinastie, cu tot ceea ce implică și reiese după o sumară explicare.
Mai toate țările îngenunchiate după Al Doilea Război Mondial, redefinite „Blocul de Est”, când, cu aceea dată și acel prilej, au trecut, zice-se, „sub aripa protectoare” a Uniunii Sovietice, cea care a fost aleasă să câștige ultima conflagrație mondială, în urma întâlnirilor de la Yalta, s-au Re-Supus noului regim, cică Într-acela în care puterea se află în mâinile clasei muncitoare (de la Lenin, Marx și Engels citire).
Noi, românii, am ieșit din război ca un popor învins, evident că și tratat ca atare, în special de Sovietici, dar nici cu ceilalți nu mi-e rușine. Teoretic, totul a fost aproape perfect. Tot teoretic se putea la orice oră pluti printre boscheții înfloriți ai Paradisului Terestru, dar numai pe latura de Est.
Odată cu impunerea la cârma țărilor a unor guverne comuniste, noii lideri ai fiecărui stat devenit independent, după conflagrație, instaurați după doctrina și modelul „Mamei Mari de la Moscova”, și-au creat noile pârghii de conducere, unde s-a suprimat libertatea, instaurându-se un regim totalitar, după bunul plac al fiecărui pârlit cocoțat în 69 ierarhie, trăgând cât mai mult jar la oloiul lor, în așa fel încât pseudo-naivitatea (adică marea masă a populației) să nu prea observe, că acei pași mărunți-mărunței, de la un 1 Mai muncitoresc la altul s-a ajuns la dinastia de care am amintit mai sus.
În linii mari, „Coana Mare de la Moscova” și-a ținut gura, atâta timp cât așa-zisa „Liniște internă” nu a deranjat celelalte capitale. Din punct de vedere gramatical, „o capitală” luată la singular și dacă prin absurd ar avea un singur om, acela ar trebui în mod normal să se numească „capitalist”. Prin urmare, luate la plural, capitalele Blocului de Est, numără un efectiv de „N” oameni renumiți capitaliști.
Pe ici, pe colo, s-au mai spart „bube purulente”, așa cum se mai numeau răzmerițele în popor, mult mai mult și mai accentuat decât acneea fetelor virgine, ca de altfel, cum au fost, spre exemplu:
– Mișcările studențești din București din 1956, înăbușite din fașă.
– În 1958 au apărut primele formațiuni active în lupta anticomunistă, tot la Brașov, cu „Lotul Biserica Neagră” și „Garda Tineretului Român”.
– Au urmat în 1974 sabotorii de la Uzina Steagul Roșu.
– De mai lungă durată, până la distrugerea ei în anul 1962, a fost Rezistența anticomunistă din munții Făgăraș.
– Cea mai demnă de subliniat cu majuscule rămâne Revolta de la Brașov din 15 noiembrie 1987, reprimată și ea cu cruzime, prin condamnările și deportările efectuate de regimul comunist.
– După o așa-zisă acalmie, până la evenimentele din decembrie 1989, a mai fost un protest major UNICAT, al Domnului LIVIU CORNEL BABEȘ (în semn de respect și recunoștință l-am subliniat cu majuscule) și-a dat foc pe pârtia de schi Bradul din Poiana Brașov, pe data de 2 martie 1989, în același semn de protest față de regimul comunist din Romania.
– Culminarea a fost, evident, Revoluția din decembrie 1989, când, odată cu ea, a căzut regimul comunist din România și trecerea cuplului prezidențial în neființă prin împușcare.
S-au scurs pe nerăsuflate aproape treizeci de ani de la acele mărețe evenimente prin care am trecut. De atunci și până în prezent s-a vărsat chiar și multă cerneală. În zadar! Au plecat ai noștri și-au venit tot ai noștri! Aproape că s-a mai pierdut o generație.
Nu degeaba au făcut strămoșii noștri daci din chipul neînfricat al lupului, stindard de luptă, pentru că de atunci se știa bine că lupul își schimbă părul, dar năravul, ba. Chiar și eu am scris câteva fraze într-o carte anterioară despre evenimentele din decembrie ’89.
Eu am scris, eu am văzut, eu am auzit… În continuarea sfârșitului o să mai adaug câteva titluri, câteva spicuiri din numeroasele publicații apărute pe piața liberă informativă (în special de la Wikipedia):
* 1989 – Cum a izbucnit Revoluția română1 A trecut un sfert de veac de când Nicolae Ceaușescu și partidul său și-au luat zborul (dar nu de tot), de la cârma țării. La sfârșitul lui decembrie 1989, în toată lumea se vorbea despre Revoluția din România și căderea comunismului.
După câteva luni de la instaurarea noii conduceri revoluționare, în frunte cu Ion Iliescu, informațiile și mărturiile obținute de jurnaliștii presei libere sau apărute în cursul proceselor în care erau judecați foștii nomenclaturiști ori ofițeri de Securitate au început să clatine teoria revoluției…
* Măcelul de la Brașov: „Am tras și eu pentru că trăgeau toți”2 2000 de oameni înarmați (militari și civili) au executat foc o noapte întreagă în centrul Brașovului. În zorii zilei, pe asfalt erau 39 de morți și un covor de tuburi goale de la cartușe. La Brașov în timpul Revoluției s-a înregistrat cel mai mare consum de muniție după București. Numai în noaptea de 22 spre 23 dec. s-au tras aproape 300.000 de cartușe. Totodată în decurs de trei zile (22-25 decembrie), Brașovul a fost depășit doar de București, la capitolul gloanțe trase, înregistrând 76 de morți ocupând locul patru în clasamentul eroi-martiri… 1 evz.ro/cel mai bun portal de știri. Autor Simona Ionescu/ luni 15 dec. 2014 2 Articol scris de Cristian Delcea la data de 17 mai 2011 72
* Remember 1989: Revoluția de la Brașov3 Au trecut 14 ani de la însângeratul decembrie 1989. În tot acest timp, adevărul despre Revoluția Romană a rămas ascuns în întuneric. Unde sunt teroriștii? O întrebare ce va rămâne fără răspuns. La Brașov răsturnarea comunismului a fost pregătită cu mult timp înainte… …Odată cu aflarea veștii despre executarea cuplului Ceaușescu, ofițerii renunță la presiunile asupra civililor. S-a început organizarea centrelor FSN din oraș. La spitalul județean s-a făcut inventarul celor morți (după această sursă 69 de oameni), au fost victimile „primelor momente de libertate”. Crăciunul a trecut aproape neobservat. Pe scările Comitetului Județean zăpada a acoperit o pată mare de sânge.
* Istoria zilei de 21 decembrie 1989 rămâne în ceață4 Foștii angajați de la IAR Ghimbav cred și acum că fostul director îi minte în față. Cel care ar fi putut face lumină în tot ce s-a întâmplat în ziua de 21 decembrie 1989 la uzina IAR Brașov, directorul din aceea perioadă, Ion Georgescu, își susține afirmațiile făcute de-a lungul timpului. Totuși unele documente și mărturiile tuturor participanților la evenimente îl contrazic de prea multe ori pe Georgescu pentru ca declarațiile acestuia să poată fi luate drept adevărul absolut… Amos News 2002-2011, document scris de Ovidiu Fegher- 21/12/2003 4 Articol scris de Sorin Țârcă, publicat la 23 noiembrie 2017 73 Misterul Secției 300; Aici apelăm la William Shakespeare să elucideze misterul: A fi sau a nu fi?… A fost inundată secția, sau a fost doar stropită? Aurel Amălinei – revoluționar – afirmă că a fost inundată. „Misiunea lui Georgescu Ce omite Georgescu este faptul că nimeni nu avea nevoie să știe că IAR este de partea Revoluției, din moment ce Revoluția de la Brașov izbucnise chiar de aici. Fostul director spune că tot ce a făcut a fost pentru siguranța angajaților săi, de care se simțea răspunzător. Comentarii ale domnului POPESCU NICOLAE Minte cu nerușinare fostul director când spune că a plecat după demonstranți. El a închis poarta împreună cu cel de la securitate. A spus că nu vom ajunge prea departe. El i-a dat dispoziție lui Popa Ovidiu șeful producției care împreună cu un portar AU INUNDAT, nu au stropit secția 300. Măcar în al 13-lea ceas să recunoască față de noi, ce am ieșit primii din ICA, că a greșit.
* „Revoluția de la Brașov: Cum au murit zeci de oameni pentru că un membru al Gărzilor Patriotice a confundat o bancă cu o mitralieră.5 Din acest amplu articol, scot la lumină doar unul dintre sloganurile strigate de manifestanți, care fără să se bănuiască, s-a adeverit: „Ceaușescu e un bou, nu apucă anul nou; Dac-o face pe nebunul, nu apucă nici Crăciunul”
* 5 articol publicat de Ovidiu Vranceanu la 22 decembrie 2016) 74 Decembrie ’89 – după 20 de ani6 Muzeul „Casa Mureșenilor”, va da startul manifestărilor organizate la Brașov pentru comemorarea a 20 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, prin vernisarea expoziției „Decembrie ’89 – după 20 de ani”.
* Revoluția română după 28 de ani7 La împlinirea a 28 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, aproximativ jumătate dintre români socotesc că era mai bine înainte. Cei ce nutresc astfel de convingeri cred că țara era pe mâini bune în vremea când la conducerea ei se afla Nicolae Ceaușescu, au nostalgii comuniste de diverse calibre, ba chiar regretă de-a dreptul comunismul în întregul lui. O arată diverse sondaje sociologice făcute de-a lungul anilor de institute aflate în relație de concurență, drept pentru care rezultatele pot fi privite drept credibile, dar și discuțiile cotidiene. Chiar și tinerii care nu au trăit nici măcar o singură zi în comunism ori sub Nicolae Ceaușescu îi regretă și pe unul și pe celălalt. Ba pentru că așa aud pe acasă de la părinți și bunici că ar trebui să o facă, ba pentru că e la modă să fi stângist și să crezi în nostalgiile kaghebisto-comunistoide cu generozitate împărțite de condeiul și cărțile tatălui tuturor răniților și discriminatelor imaginare din România, Vasile Ernu. Atunci când încerci să afli mai în detaliu motivele unei atare stări de spirit , altminteri extrem de îngrijorătoare , ți 6 Cotidianul Expres –autor-H.O./15/12/2009 7 articol scris de Mircea Morariu/25 decembrie/2017/wwwcontributors.ro 75 se oferă explicații din cele mai felurite.
Trec peste faptul că regretând comunismul, unii își regretă de fapt tinerețea pierdută, așa cum ni se explică adesea. Sunt persoane ce invocă siguranța vieții cotidiene, o siguranță ce se identifica cel mai adesea cu certitudinea locului de muncă. Alții echivalează siguranța cu stabilitatea, uitând că stabilitatea excesivă duce la sufocare.
O altă categorie spune că în vremurile comunismului, țara era independentă, respectată, avea o politică externă curajoasă făcută la București și nu prin alte părți. Nici măcar la Moscova. În afirmațiile lor sunt susținuți fie de ceea ce văd în fiecare weekend la România-tv, post în a cărui politică editorială reevaluarea pozitivă a comunismului și a lui Ceaușescu se află la loc de cinste, fie pe la alte televiziuni.
Sunt desigur numeroși oamenii, chiar din rândul nostalgicilor, care admit că, cel puțin în ultimii ani ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, alimentarele erau goale, aprovizionarea era catastrofală, casele erau neîncălzite și prost ori deloc luminate. Da, dar adaugă unii dintre aceștia „oamenii se descurcau”, omițând să observe că descurcatul cu pricina implica nenumărate umilințe. Unii încă își mai amintesc că 22 decembrie 1989 i-a prins cu doar trei ore de program la unicul canal de televiziune total aservit familiei domnitoare, cea de-a treia oră fiind oferită cadou în cursul anului 1989 de conducerea superioară de partid și de stat după ce ani buni TVR avusese emisiuni de numai două ore zilnice. Neuitându-se a se menționa că respectivul cadou era rezultatul înțeleptei politici a PCR, a secretarului său general în domeniul energetic.
Numărul lucizilor nu este nici el de nebăgat în seamă. În îngrijorarea cu care observăm creșterea celor ce regretă comunismul, e complet nedrept să nu îi avem în vedere și pe cei ce nu îi uită puzderia de rele. Există, fără doar și poate semeni de-ai noștri care încă își mai aduc aminte de omniprezența Securității, de telefoanele ascultate de corespondența cenzurată, de drepturile omului sistematic încălcate, de teama fiecărei zile. Îmi aduc aminte de toate aceste realități trecute și le condamnă, nemaidorindu-le repetate.
Sunt semeni de-ai noștri ce pun degetul pe rană și spun că ceea ce le-a lipsit cu adevărat în cei aproape 50 de ani de comunism românilor nu a fost neapărat pâinea, căldura, electricitatea, serviciile sigure, dar prost plătite, programele tv, ci libertatea. (Aici fac o mică-mică paranteză: Imediat după anii ’90 ne-am umplut de Libertate și ce am făcut cu ea? Unii nici măcar nu au știut ce să facă cu ea, sau la ce le-ar folosi. Alții au luat-o de bun augur, iar restul au luat-o, tratând-o drept hârtie igienică. – n. C.P.) E adevărat că cei 28 de ani trecuți de la căderea comunismului nu le-au prilejuit prea multe motive de satisfacție românilor.
De bucurie nici atât. Bunăstarea materială așteptată e departe, chiar dacă din magazine nu lipsește mai nimic. Viața de zi cu zi nu e tocmai calmă și prietenoasă, activiștii partidului unic de ieri au fost înlocuiți de politruci și mai hrăpăreți, parlamentarii își văd cu precădere de propriile interese, calitatea clasei politice e în continuă degradare. Neîncrederea în partidele politice e mai acută decât oricând, la aceasta contribuind esențial dezamăgirea profundă produsă de ceea ce și-a îngăduit chiar 77 în aceste zile alianța toxică, murdară PSD-ALDE-UDMR. Care pentru satisfacerea intereselor liderilor lor care trăiesc cu teama pușcăriei par să fie gata să scoată la vânzare totul. Orientarea euro-atlantică a țării, justiția , siguranța națiunii, însăși România. „Toate partidele fură prin rotație”.
Cam aceasta era ideea care circula printre manifestanții adevărați din primele zile ale protestelor din noiembrie. Un semn că cetățenii României nu se mai așteptau la nimic bun și că nu mai credeau în puterea politicului și a partidelor de a mai schimba ceva.
Românii au realizat și au spus cu glas tare că puterea legii e fragilă, că legile și justiția sunt selective, că aleșii își croiesc acte normative în propriul interes, că în România de azi ca și în cea din vremea comunismului toți oamenii sunt egali, dar unii sunt și mai egali. Tot felul de activiști de partid, care de la PSD, care de la ALDE au apărut în zilele de doliu prilejuite de moartea Regelui Mihai, crezând că ar putea să ne mai păcălească o dată. Să facă pe patrioții, să se arate tobă de învățăturile istoriei, să plângă în hohote de dragul țării.
Cine să îi creadă pe respectivii? Cine să creadă pe Dragnea – Trei dosare, pe compromisul Tăriceanu, pe tovarășa Olguța care e fascinată de Antonescu, când de Rege în funcție de partidul din care face parte, pe incompatibila Steluța Cătăniciu, zisă și Gustica, pe iresponsabilii Șerban Nicolae, Nicolicea, Adrian Dobre, pe insul cu aer de Laleaua Neagră ofilită veșnic lăudat de revista Sputnik, pe Ecaterina Andronescu-Lăcrimosa? Fără doar și poate, viața de zi cu zi din România de azi oferă numeroase motive de dezamăgire. Câteodată chiar de disperare. Dar dincolo de supărările de care nu am fost scutiți în anii postrevoluționari, de care nu suntem scutiți nici azi, nimeni și nimic nu ne îngăduie să socotim libertatea drept o valoare negociabilă. Să o înțelegem ca pe ceva la care se poate renunța pentru câtva timp, în schimbul unor avantaje imediate. Greșeala aceasta au comis-o românii atunci când au creditat comunismul – în august 1968, de pildă. Atunci în entuziasmul mitingului ceaușist, credulii s-au ars, iar ei și urmașii lor nu mai au voie să producă litanii pe altarul nostalgiilor desuete.
Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, interviu publicat la 7 august 2009 și republicat în cartea „Din vorbă-n vorbă – 23 de ani de întrebări și răspunsuri” (Editura Humanitas, București 2013), filosoful Andrei Pleșu povestește că, invitându-l cu ani în urmă pe reputatul istoric și politolog american Tony Judt să conferențieze la centrul Noua Europă despre nazism și comunism, acesta a spus că răul cel mare a fost nazismul, în vreme ce pericolul cel mare rămâne comunismul. La această observație foarte fină și la adevărul conținut în ea, v-aș invita să reflectăm acum, la 28 de ani de la căderea comunismului în România. Să ne reamintim că el, comunismul, și-a fundamentat existența pe minciună. Și că numai de minciuna deghizată în integrități și coduri de prevenție inventate nu mai avem nevoie. Oricât de îndepărtate de comunism, de strategiile lui și ale PCR s-ar lăuda a fi atât PSD cât și ALDE.”
* Las la urmă un articol foarte interesant pe care l-am găsit la aceleași surse de informare și mi s-a părut cât se poate de real, la subiect și mai actual decât atunci când a fost scris (în urmă cu trei ani). Nu știu cine este doamna Elena și de ce nu s-a semnat cu numele întreg în articolul „Adevărul despre revoluția din 1989 și moartea lui Nicolae Ceaușescu”, articol apărut în //jurnalistica.net/ la data de 10 iunie 2015.
Oricum, merită consemnat. Deci cu același titlu și cele ce urmează: „Stimați cetățeni ai României, probabil majoritatea celor care accesează acest articol mă vor considera o comunistă nebună care nu își găsește liniștea, însă am să vă rog să aveți puțină răbdare și să citiți cu atenție acest articol. Știm cu toții că Nicolae Ceaușescu nu a vrut niciodată răul acestei țări, deoarece a fost un patriot convins și a făcut tot ce i-a stat în putință să mențină România în topul puterilor lumii.
În continuare o să încerc să vă fac să înțelegeți adevărul revoluției din 1989 și motivul pentru care Nicolae Ceaușescu a fost omorât. Pentru început uitați imaginea creata de massmedia după decembrie 1989 lui Ceaușescu, imaginea unui dictator care nu a făcut mare lucru pentru țară, a fost un om cu intenții rele, și-a înfometat poporul, explicându-vă în detaliu acest plan creat de marile puteri ale lumii pentru a-l înlătura pe Ceaușescu, pentru că despre asta o să vorbim aici, despre adevăr. Să facem o comparație între vremurile de atunci și vremurile de acum, văzând care argumente pro și contra avem pentru fiecare perioadă. Pe vremea lui Ceaușescu, fiecare cetățean al României, după terminarea studiilor care erau total gratuite, avea asigurat fără nici un fel de discuție un loc de muncă, după specializarea fiecăruia, pe lângă locul de muncă statul oferea și o locuință tinerilor proaspăt angajați care nu aveau, în funcție de necesitate, dacă erai singur, primeai o garsonieră, dacă îți clădeai o familie primeai un apartament. Astăzi după terminarea studiilor pentru care plătești mii de Euro, ce primești? Un mare NIMIC.
Dacă nu ai o pilă mare care să te recomande ești un nimeni, sau o căruță de bani. Să vorbim despre cei care locuiesc în mediul rural, termină studiile, își găsesc cu greu un loc de muncă, intervine problema salariului de nimic și a locuinței. Pentru a cumpăra o garsonieră sau un apartament, un om de rând trebuie să muncească toată viața pentru bănci, existând chiar posibilitatea ca și moștenitorii respectivului să muncească pentru a achita datoriile către bănci ale părinților.
Pe vremea lui Ceaușescu, fiecare cetățen, odată angajat, beneficia de tot ce era nevoie pentru a avea un trai de calitate, precum cei din occident în zilele noastre, se primeau concedii în stațiuni de top din țară, asigurate de angajator, sistemul de sănătate era gratuit iar la bătrânețe se ajungea la pensie (aveai o pensie), ce asigura o viață decentă în continuare. Toate obiectivele majore pe care Romania le deține au fost construite de către Ceaușescu – Transfăgărășanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Centrala atomo-electrică Cernavodă, sistemul hidroenergetic, combinatele siderurgice, rețea electrică, șantiere navale, sisteme de irigații, rețea feroviară, autostrada București-Pitești, metroul bucureștean, fabrici, uzine și acum, în ce stare sunt toate aceste realizări? Exact în paragină, fabrici închise (efectiv, clădirea acestora rasă de pe fața țării), rețea feroviară la pământ, combinate închise, totul mai există doar pe hârtie, totul merge din ce în ce mai rău, fără ca nimeni să ia măsuri, dar toți iau bani. Pe lângă toate aceste realizări, Ceaușescu a făcut și anumite greșeli, nefăcându-le probabil cu răutate, însă acestea au fost dramatizate și puse într-un portofoliu după 89, pentru a-l scoate vinovat de moartea sa.” Printre aceste fraze îmi mai bag puțin nasul meu fin, cu încă „una bună” de consemnat: După ce majoritatea faraonilor egipteni își construiau câte o piramidă, pe măsura măreției lor și cu sacrificii supra-omenești (în materiale de calitate, vieți omenești, unii contemporani credeau că au fost ajutați chiar de către OZN-uri), își consemnau toate acestea, pentru posteritate, cu ajutorul unui scrib și nicidecum de întregi televiziuni cu mulți pseudo-reporteri având peste trei diplome de doctori „Homor-Caca”.
„În perioada ’82-’83-’89, majoritatea produselor alimentare fabricate de Romania au fost exportate, și datorită acestor exporturi în masă, produsele alimentare destinate românilor se livrau într-un ritm mai lent, de aici plecând și vorbele de genul: „pe timpul lui Ceaușescu nu aveam nici ce să mâncăm”.
Dar cu toate acestea, câți au murit de foame, efectiv? „Însă ce nu știe multă lume este faptul că aceste exporturi de milioane de dolari aveau ca scop acoperirea datoriilor țării, în primăvara ultimului an din viața lui Ceaușescu, 1989, țara scăpând de datoriile externe estimate la 10 miliarde de dolari”. Ca drept răsplată l-au cadorisit cu o mulțime de calibre 7,62 mm. „Cu toții suntem convinși că Nicolae Ceaușescu a făcut greșeli, exagerând cu austeritatea”, Mai mult „cățeii” din suita prezidențială… „dar aceste greșeli au fost făcute din dorința de a scăpa țara de datorii pentru a rămâne în topul marilor puteri ale lumii. Dacă el a fost împușcat pentru aceste greșeli făcute fără rea voință, conducătorii actuali ce merită? Bun, acum trecem la ceva mai periculos, ceva despre care nu s-a vorbit prea mult deoarece cu toții avem în minte ideile băgate de mass-media. Vă întreb, v-ați gândit vreodată la revoluția din 1989, care nu a fost decât o înscenare prin care Ceaușescu să fie dat jos deoarece nu a acceptat să-și vândă țara marilor puteri? Eu cred că puțini și-au pus această întrebare până acum. Haideți să construim această idee! Înainte să fie omorât, Ceaușescu a ținut un discurs în care a spus în felul următor: „Poporul este adevăratul stăpân și va rămâne stăpân și pe bogățiile țării”.
A fost omorât pentru ca acest deziderat să nu poată fi îndeplinit. Deoarece Rusia și SUA cunoșteau potențialul bogățiilor (resurselor) naturale pe care le deține România , însă 83 nu aveau cum să se atingă de acestea deoarece, cum am spus și mai sus, Ceaușescu nu și-a vândut țara, au pus la cale un plan prin care să-l scoată oaia neagră a țării pentru ca mai apoi să fie omorât iar în acest fel, cele două mari puteri să poată exploata resursele naturale ale țării în liniște, la prețuri de nimic. Rușii exploatează în secret Roșia Montană și pleacă din țara noastră cu multe tone de aur, lăsând în urmă doar cianură. Avem datorii de miliarde de euro către FMI, țara a fost vândută încetul cu încetul, cum vom scăpa de aceste datorii, ținând cont de faptul că România se îneacă încet dar sigur?
O să ajungem să muncim pentru FMI până la urmă și tot poporul are de suferit, iar toți idioții care au înfundat țara or să fie prin nu știu ce țări exotice. Revoluția din 1989 nu a fost decât o mască a unui plan conceput de marile puteri ale lumii pentru a-l înlătura pe Ceaușescu de la putere, urmând ca aceștia să aibe acces liber la resursele naturale și bobățiile României. Când vorbesc despre „Marile puteri”, vorbesc despre adevărații conducători ai lumii, cei buni și cei răi, însă se pare că forțele răului au puteri inimaginabile.
Nicolae Ceaușescu înainte de a fi asasinat, la ultima întâlnire cu Gorbaciov, acesta (Gorbaciov către Ceaușescu), i-a spus: „ne vedem în decembrie, dacă ne mai vedem”. Ce înseamnă aceasta? La scurt timp după asasinare, în ianuarie ’90, reprezentanții (SUA, Europa, Asia) s-au întâlnit la Moscova cu M. Gorbaciov, unde s-a afirmat că „Al treilea război mondial se desfășoară deja sub ochii noștri”.
Note:
1 evz.ro/cel mai bun portal de știri. Autor Simona Ionescu/ luni 15 dec. 2014
2 Articol scris de Cristian Delcea la data de 17 mai 2011
3 Amos News 2002-2011, document scris de Ovidiu Fegher- 21/12/2003
4 Articol scris de Sorin Țârcă, publicat la 23 noiembrie 2017
5 articol publicat de Ovidiu Vranceanu la 22 decembrie 2016)
6 Cotidianul Expres –autor-H.O./15/12/2009
7 articol scris de Mircea Morariu/25 decembrie/2017/wwwcontributors.ro