Lugoj:
„Al doilea oraş liber
de comunism”
Lugoj: „Oraş martir”
Dorinţa lugojenilor de a păstra viu idealurile Revoluţiei din Decembrie 1989 s-a văzut prin prezenţa numeroasă. Peste 700 de lugojeni au aniversat Revoluţia din Decembrie 1989.
La 20 decembrie 1989, Lugojul a intrat în istorie ca „Al doilea oraş liber de comunism”. Jertfa eroilor noştri nu a fost în zadar. Numele celor trei eroi: Valentin Rosada, Daniel Brocea şi Norbert Pongratz sunt scrise în Cartea de Aur a oraşului nostru, devenind post mortem Cetăţeni de Onoare. Trei străzi le poartă numele spre nemurire, iar la Bucureşti în Piaţa Palatului, lângă Monumentul Revoluţiei străjuie numele eroilor noştri, ceea ce înseamnă că cei trei lugojeni au intrat în patrimoniul neamului românesc.
Joi, 20 decembrie 1989, la Ceasul Electric, locul de unde a pornit Revoluţia din Decembrie 1989 din Lugoj, a devenit neîncăpător. Revoluţionari şi lugojeni s-au adunat pentru a pregăti reluarea unui marş istoric. La orele 9:40 coloana s-a format şi a plecat spre Primăria Lugoj. La 23 de ani de la Revoluţie lugojenii au venit în număr foarte mare, fiindcă au înţeles că noi, cei care am trăit o Revoluţie, nu avem dreptul să uităm că lugojenii au avut curajul să lupte împotriva lui Ceauşescu când dictatorul era la putere şi mai ales meritul lor trebuie respectat cu sfinţenie. Lupta lor, curajul adevăraţilor revoluţionari nu a fost în zadar, Lugojul a primit două titluri, care trebuie scrise cu litere de aur în istoria oraşului, în istoria judeţului Timiş şi în istoria României: „Oraş Martir” şi „Al doilea oraş liber de comunism”. Cei peste 500 de revoluţionari şi lugojeni care respectă adevărul Revoluţiei au refăcut traseul Ceasul Electric – Primăria Lugoj. Revoluţionarii au ocupat practic Primăria şi disciplinat au format un coridor de oameni, de o parte şi de alta a coridoarelor şi a scărilor, care au fost „zidite” cu cei care au luptat pentru libertatea noastră.
Sala Consiliului a fost arhiplină. Alături de revoluţionari au participat consilieri locali, o delegaţie oficială din oraşul înfrăţit Jena (Germania), condusă de Jurgen Haschke, mai mulţi cetăţeni de onoare, consilieri locali şi revoluţionari.
Prin cuvântul său, primarul Francisc Boldea a transmis respectul lui profund pentru Revoluţia din Decembrie 1989 şi pentru adevăraţii revoluţionari:
„Luna decembrie este o lună a bucuriei, are o semnificaţie aparte pentru noi creştinii. Dar, în acelaşi timp, pentru noi românii este o Golgota a poporului nostru, pe care s-a urcat cu trepte de sânge, iar timpul sacrificului a fost măsurat în jertfe nevinovate. Ne-am câştigat cu greu o libertate pe care azi poate n-o preţuim. Acum 23 de ani ne-am dorit o viaţă mai bună, dar mai ales libertate!
Acum, pe de o parte ne bucurăm de aceste daruri, dar pe de altă parte ne plângem jertfele şi nu-i uităm pe cei care nu mai sunt printre noi. Nu vom reuşi să umplem niciodată golul lăsat în sufletele părinţilor, pentru noi sacrificiul lor are valoare de simbol numit: Daniel, Norbert, Valentin. Este o datorie de onoare pentru noi să le aducem un omagiu cu această ocazie.
Am considerat, de asemenea, o datorie morală de a oferi drepturile legale celor care au luptat pentru libertatea noastră şi a oraşului Lugoj în 1989. Cel de-al doilea oraş liber de comunism este oraşul nostru, iar cei ce au făcut posibil acest lucru, au fost minţiţi, înşelaţi, amânaţi. De aceea, am dorit ca în mandatul meu să le pot oferi drepturile de care trebuie să poată beneficia”, a spus, în deschiderea şedinţei solemne, primarul Francisc Boldea.
{gallery}20decembrie{/gallery}
Din partea revoluţionarilor, ca în fiecare an, a luat cuvântul „Jurnalistul Revoluţiei” Nicolae Toma:
„Noi am trăit o Revoluţie şi avem obligaţia să apărăm Adevărul despre această Revoluţie. Această datorie o avem faţă de copiii şi nepoţii noştri şi nu vom permite ca cineva să-şi bată joc de ce s-a infăptuit în Lugoj în decembrie 1989. În seara de 20 decembrie 2012 Lugojul a intrat în istorie alături de Timişoara. În ultimii ani, prin lupta noastră, prin implicarea noastră, Lugojul a fost acceptat definitiv cu titlul „Al doilea oraş liber de comunism”. În acel decembrie 1989 Lugojul a săpat în piatra istoriei câteva momente care trebuie reamintite cu fiecare ocazie. Pe lângă faptul că lugojenii au ieşit în stradă în ajutorul Timişoarei şi într-o zi când Ceauşescu încă mai era la putere, la Lugoj a apărut ziarul Drapelul, al doilea ziar liber din România, după Libertatea, iar în ziua de 22 decembrie 1989, la ora 10 a avut loc alegerea primul comitet provizoriu de conducere a unui oraş din România. Istoricii au formulat axa Revoluţiei – Timişoara – Lugoj – Bucureşti. Timişoara – locul de unde a început Revoluţia, Lugojul – locul de unde Revoluţia s-a propagat în restul ţării şi Bucureşti – locul unde s-a finalizat Revoluţia.
Despre Revoluţie am scris trei cărţi, fiindcă am ocolit faptele improbabile a unor impostori, am fost acuzat că declaraţiile publicate le-am inventat. Greşit, majoritatea din declaraţii şi documente au fost luate din 1990, aşa că cei care nu se regăsesc ori nu ştim noi ce au făcut, ori ei nu au făcut nimic.
Ştim că e un an de criză, dar noi considerăm că la cele cinci intrări principale în oraş ar trebui adăugate încă două inscripţii: Oraş martir şi Al doilea oraş liber de comunism. Acest lucru va conştientiza în memoria celor care nu au participat, fiindcă nu s-au născut, în memoria străinilor care ne vizitează, că Lugojul lugojenii şi-au clădit libertatea pe jerfe de sânge.
Mulţumim domnului pimar Francisc Boldea, care în calitate de lugojean şi de primar al municipiului Lugoj respectă cu sfinţenie adevărurile Revoluţiei şi pe cei care au înfăptuit-o. De asemenea mulţumim şi Consiliului local pentru că adoptă aceeaşi linie cu domnul Primar. Mai mulţumim şi lugojenilor care de fiecare dată sunt alături de noi, cum au fost şi atunci în decembrie 1989. Şi nu în ultimul rând, mulţumim revoluţionarilor care sunt din 1989 alături de noi.”
Protopopul Lugojului, Ioan Cerbu, ne-a readus aminte esenţa celei de-a 5-a porunci: „Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta, spune porunca din Decalog, dar, prin extincţie, putem spune: cinsteşte-ţi eroii şi educatorii. Binefacerile Revoluţiei trebuie să ne ducă la mulţumire, nu trebuie să ne fie greu să ne revedem, sau ruşine. Această zi este o zi de cinste şi onoare, dar şi o zi în care spunem: Să ne ferească Dumnezeu de aşa zile însângerate cum au fost acelea din 1989, sau să ne ferească Dumnezeu de ceea ce a fost!”
Pentru prima dată, după 100 de ani, în Lugoj, a renăscut o frumoasă tradiţie: cea a colindelor interpretate în zile de sărbătoare de Corul preoţilor ortodocşi, dirijat de părintele Cristian Cerbu. Primarul Francisc Boldea i-a felicitat şi recompensat pe membrii corului, cu ocazia Zilei Lugojului. Aceste colinde marchează primele câştiguri le Revoluţiei din decembrie 1989: un cor de colinde într-o instituţie publică. Stim prea bine că timp de 45 de ani colindele au fost interzise în instituţiile statului. Ziarul Drapelul din Lugoj, în numărul 2, apărut de Sfânta Zi a Crăciunului a publicat pentru prima dată colinde. Această premieră ne mândreşte şi la toate celelalte se mai adaugă una: primul ziar din România în care s-au publicat textele celor mai cunoscute colinde de Crăciun.
După şedinţa solemnă a Consiliului Local al Municipiului Lugoj, s-au depus coroane din partea revoluţionarilor şi a oficialităţilor prezente la Crucea din faţa Primăriei. Această cruce stă mărturie cu inscripţia „În acest loc la 20 Decembrie 1989 s-a abolit comunismul”. Coloana de revoluţionari şi lugojeni au refăcut traseul din seara de 20 Decembrie 1989, Primăria – Unităţile Militare. Au participat alături de revoluţionari lugojeni de toate vârstele primarul Francisc Boldea şi consilierii locali, reprezentanţii partidelor politice, care au onorat cu prezenţa lor Sfânta Zi a Libertăţii, numită pe drept cuvânt Ziua Lugojului.
S-au oficiat slujbe religioase şi s-au depus coroane la Troiţa din faţa staţiei OMV, la Monumentul Revoluţiei Lugojene, din faţa Unităţii Militare, la Cimitirul Ortodox (mormântul martirilor Valentin Rosada, Daniel Brocea) şi Cimitirul Catolic (mormântul martirului Norbert Pongracz).
{gallery}20decembrie1{/gallery}
Să nu uităm niciodată jertfa eroilor noştri
VALENTIN ROSADA
[1968 – 1989] S-a născut la 12 decembrie 1968, fiind unicul fiu al lui Ioan şi al Mariei Rosada. A fost fotbalist la echipa „Venus”. În ianuarie 1989 s-a eliberat din armatã, iar în 23 decembrie 1989 urma să se căsătorească. A fost împuşcat în seara zilei de 20 Decembrie 1989, la ora 19.30, de către plutonierul Pavel Dumitru. Din încărcătorul armei plutonierului lipseau şase cartuşe. Două gloanţe s-au oprit în gardul unităţii militare, iar celelalte patru, în carne vie…
Valentin Rosada a fost deshumat după şapte săptămâni pentru a i se extrage glonţul din corp. A fost făcută expertiza balistică, aceasta dovedind vinovţia definitivã a criminalului.
Ex-plutonierul Pavel Dumitru şi-a motivat fapta cu patriotismul său şi situaţia specială confuză din zilele Revoluţiei. Când a fost întrebat de ce a deschis focul, criminalul a afirmat că „nu mai putea suporta conţinutul lozincilor strigate de mulţime împotriva lui Ceauşescu”.
DANIEL BROCEA
[1969 – 1989]
S-a nãscut la 18 iunie1969, fiind fiul lui Vasile şi al Anuţei Brocea. A căzut în seara zilei de 20 Decembrie 1989, în faţa unităţilor militare de pe strada Timişorii, secerat de glonţul ucigaş al plutonierului Pavel Dumitru. Subofiţerul a tras la întâmplare în mulţime, de la o fereastră a clădirii cazarmei, fără niciun ordin.
NORBERT ALEXANDRU PONGRACZ
[1971 – 1989]
S-a născut la 17 ianuarie 1971, fiind unicul fiu al familiei Norbert şi Ileana Pongracz. A murit în noaptea de 23 decembrie 1989, la ora 2.40, în unitatea de radiolocaţie din Reşiţa, în care îşi satisfăcea stagiul militar. Un glonţ ucigaş pornit din păduricea din apropiere i-a secerat pe Norbert şi pe locotenentul său, în timp ce ei stăteau de vorbă. În total, au fost ucişi nouă oameni. S-a presupus că ucigaşii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras era una specială. După 22 de ani a fost descoperit cel care a tras, în persoana căpitanului Popa Gheorghiţă, care în decembrie 1989 avea gradul de locotenent major şi funcţia de Şef Staţie Radar, care aparţinea UM 01864 Reşiţa. În noaptea de 2/23 Decembrie 1989, locotenentul major Smaranda Ioan, care era şeful depozitului de pază, s-a deplasat spre gardul exterior al unităţii, după care a revenitb spre interior, însoţit de soldaţii Pongratz Norbert şi Pădurean Liviu. Deplasarea au făcut-o în salturi. Popa Gheroghiţă a deschis focul fără nicio o somaţie. Ofiţerul Smaranda Ioan şi lugojeanul Norbert Pongratz au fost împuşcaţi moral, iar soldatul Pădurean Liviu a fost rănit grav. Norbert Pongratz a fost lovit de şapte gloanţe, unuş în cap, două toracice şi patru la picioare.
Timp de 22 de ani, părinţii eroului Norbert Pongratz s-au luptat cu justiţia, care au obstrucţionat aflarea adevărului, dar până la urmă, există un Dumnezeu.
{iframe width=”560″ height=”315″}http://www.youtube.com/embed/Io9ZI4AspuI{/iframe}