Autor: Maria Radu Novac
- Ce ne poți spune despre tine?
Cecilia Bustea: Ce aș putea să spun despre mine? În primul rând că pictez cu sufletul, iar tot ce fac cred că se vede, se vede că pun foarte mult suflet și cred că asta e pictura de a pune suflet și de a face oamenii să simtă ceea ce vrei să transmiți.
- Lugojul este orașul cultural al Banatului. Ce înseamnă pentru tine?
Cecilia Bustea: Lugojul pentru mine este totul. Eu am crescut aici. E un oraș extrem de frumos. E un oraș cultural, un oraș istoric și niciodată nu mi-am dorit să plec din Lugoj. E și va rămâne orașul meu și oriunde m-aș duce în lumea asta tot în Lugoj m-aș întoarce.
- „Acasă” sunteți și în Banatul montan, la munte și la Dunăre sunteți iubită și bine primită. Spune- ne despre noua ta casă.
Cecilia Bustea: „Acasă” înseamnă și Banatul de munte și Dunărea unde mă simt în largul meu. Iubesc zona aceasta din Caraș și este o zonă cu cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut în partea asta de țară și nu știu cum să spun dar și oamenii sunt foarte calzi, extrem de plăcuți și amabili și îmi pare foarte rău că această zonă nu este promovată la valoarea pe care o merită și sper să pot face și eu prin lucrările mele și prin taberele de creație să deschid sufletele oamenilor spre zona aceasta atât de frumoasă.
- Taberele de pictură de la Moldova Nouă te-au adus în locuri pline de legende și de inedit. Cum realizați picturile? Organizatorul proiectului inițiază excursii de documentare?
Cecilia Bustea: Am făcut într-adevăr excursii de documentare. Organizatorul taberelor și proiectelor culturale din Clisura Dunării, un om extraordinar, care se ocupă și care pune suflet pentru ca lucrurile să meargă bine în Clisură pentru a fi cunoscută de toată lumea și într-adevăr acolo ai ce vedea și pentru mine de fiecare data e de foarte, foarte mare inspirație.
- Pictura este un act personal și intim. Cum ai descoperit înclinația spre această artă?
Cecilia Bustea: Prima mea lucrare nu mai știu exact care era, dar îmi amintesc că îmi plăcea foarte mult să desenez animale. Temele le aleg în funcție de stare. Nu mă refer la comenzi doar la picturile care le fac pentru sufletul meu și sunt în funcție de starea pe care o am în acel moment.
- Cum ți-ai dat seama că ești predestinată pentru pictură?
Cecilia Bustea: Înclinația mea spre pictură a fost dintotdeauna. Când eram mica visam că mă mănâncă culorile și cred că am fost predestinată să pictez. Am avut ocazia să lucrez cu pictori renumiți din Lugoj, care m-au ghidat spre drumul acesta spre a înțelege arta picturii. Din păcate în viața asta nu faci ce vrei și după o pauză de 18 ani în care nu am mai pictat, acum de trei ani m-am rentors la scopul vieții mele. Mi-am dat seama că viața mea este pentru a trasmite oamenilor prin pictură o stare de bine și pentru a le bucura privirea și viața.
- Talentul tău se observă în atenția pentru detalii, în gingășia nuanțelor. Cum îți alegi temele?
Cecilia Bustea: Îmi place foarte mult să pictez nuduri și să scot în eviență senzualitatea unei femei. Nudurile mele nu sunt niște nuduri sexuale, sunt mai degrabă seminuduri. Să nu uităm că femeia a fost pictată din cele mai vechi timpuri. Întotdeauna pictorii au încercat să scoată frumusețea femeii în lucrările lor. Foarte mult contează expresia de moment, gingășia și senzualitatea unei femei. Sunt femeie și îmi place foarte mult să pictez femeia și apreciez foarte mult când femeia știe să se facă plăcută și când are atitudine și gingășie și senzualitate. Că de fapt asta ne diferențiază pe noi femeile de bărbați.
8. Pictezi în acrilic sau în acuarelă. Ce tehnici preferi?
Cecilia Bustea: Pictez în general doar în ulei și acrilic. Pictez doar pe pânză. Ca și tehnică nu pot spune că am multe tehnici care le folosesc, inclusiv spatula și sunt multe alte tehnici ale mele pe care eu le-am dezvoltat de-a lungul timpului pentru a putea reda ceea ce vreau cu exacticitate.
- Care este criteriul după care îți alegi caii pe care-i pictezi?
Cecilia Bustea: La noi aici lângă Timișoara există o locație care se numește Herneacova unde există un centru de echitație pe care o vizitez din când în când și aduc cailor kilograme de morcovi. Îmi place extrem de mult caii și îi observ cu mare atenție.
- Arta portretului și peisagistica sunt genurile pe care le preferi?
Cecilia Bustea: Într-adevăr mă pot numi peisagistă și îmi plac peisajele, dar îmi plac foarte mult și provocările … îmi plac lucrurile care mă provoacă … Caii sunt o provocare fiindcă e greu să pictez un cal. Și oamenii sunt foarte greu de pictat. Desenele trebuie să fie destul de bune și vreau să evoluez foarte mult în sensul acesta.
- În taberele de creație ai oportunitatea să întâlnești artiști plastici care preferă alte tehnici de lucru. Ați legat prietenii?
Cecilia Bustea: În toate taberele mele în care am fost și la simpozioanele la care am participat am legat prietenii frumoase cu artiști din toată lumea. Eu sunt membră a Academiei de Artă din Veneția unde cunosc niște artiști extraordinari italieni, cu care țin legătura și cu care chiar sunt mândră că i-am cunoscut și că există asemeni oameni. Am cunoscut artiști din toate domeniile, inclusiv tenori de la Scala și mulți mulți alții. E o oportunitate pentru mine și asta îmi deschide foarte multe căi. Cei care mă fac să cunosc astfel de oameni și sunt extrem de încântată de tot ceea ce înseamnă frumos, de fapt tot ce înseamnă artă și frumos. Apreciez frumosul în toate formele lui.
- Există premii pentru suflet și premii de recunoaștere a talentului. Te rog să ne spui despre satisfacțiile tale si despre felul cum ești apreciată. Te încurajează?
Cecilia Bustea: Într-adevăr mă încântă foarte mult și premiile că sunt niște satisfacții și doar că nu dau prea mult pe lucrurile astea… pe mine mă încântă foarte mult privirea omului când se uită la o lucrare de a mea și am avut niște satisfacții mari. Când am făcut pictura Cristos pe cruce, care era o reproducere și am expus-o un vizitator care a privit-o a început să plângă. Atât de tare s-a emoționat când a văzut tabloul. Pentru mine asta contează mai mult decât premiile și recunoașterea … nu astea îmi dau satisfacție, dar astea mă fac să merg mai departe. Avem nevoie de bani ca să suținem actul de creație, dar nu asta este totul și recunosc că nu mă prea încântă premiile.
- Ce ai dori să transmiți cititoarelor noastre?
Cecilia Bustea: Le transmit să fie femei și să se simtă femei și să nu uite niciodată că sunt femei. Sunt frumoase, sunt mame, soții, prietene, surori, sunt cei mai buni parteneri de viață în orice ocazie a bărbaților. Să pună mai mult preț pe ele. Să încerce întotdeauna să se autodepășească în orice domeniu și mai ales să fie ele însăși și propriile lor concurente.