Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (OMG) au fost introduse în România în anul 1998, pornind de la 14 varietăți de soia modificată genetic. În aprilie 2007, a fost aprobată tacit și cultivarea porumbului modificat genetic MON810 (patent Monsanto), singurul OMG autorizat în UE.
Studiind lista autorizațiilor emise de APM, în 2012, pentru cultivarea de plante modificate genetic, constatăm că predomină diverse sortimente de porumb, dar apare în premieră și o specie de… prun, mai precis prunul transgenic „ Stanley C5” (Honey Sweet).
Legislația românească prevede etichetarea produselor modificate genetic ca fiind obligatorie încă din iunie 2006. Deși este în vigoare, această lege nu este implementată.
În prezent, nu există nici măcar un produs alimentar sau furajer comercializat pe piața din România, care să fie etichetat ca fiind modificat genetic sau ca având ingrediente modificate genetic.
Astfel, consumatorii din România sunt privați de dreptul de a alege de pe rafturile din magazine produse ne-modificate genetic, neputând identifica acele produse modificate genetic prin simpla consultare a etichetei.
Astfel, potrivit fostului ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, alimentele de bază ar putea fi cu până la 60% mai ieftine dacă plantele modificate genetic s-ar putea cultiva cu acceptul Uniunii Europene, iar fără biotehnologie nu va putea fi evitată scumpirea alimentelor, la nivel global.
În prezent, 10 state au deja peste un milion de hectare de culturi modificate genetic, cea mai puternică prezenţă în acest top fiind SUA cu aproximativ 70 de milioane de hectare la nivelul anului 2011. De asemenea, americanii sunt şi cei mai fervenţi militanţi pentru plantele modificate genetic, fiind binecunoscută controversa pe această tema dintre Washington şi Uniunea Europeană, care a fost multă vreme reticentă şi de-abia acum se „deschide” către o aplicare pe scară largă a OMG. Astfel, sub impactul crizei şi în încercarea de a revitaliza economia europeană, autorităţile de la Bruxelles negociază un nou acord comercial cu SUA care, printre altele ar relaxa şi restricţiile privind OMG, oferindu-le fermierilor americani noi pieţe de desfacere.
Mai demult, în toiul scandalului Wikileaks, documente făcute publice cu această ocazie dezvăluiau în 2011 că Statele Unite au facut presiuni mari la Bruxelles pentru a permite intrarea OMG pe pieţele europene, unii ambasadori propunând chiar ca statele ce se opun să fie pedepsite.
„Inventăm viaţă, fără să ştim ce este ea de fapt”
Dar de unde oare vine această opoziţie la organismele modificate genetic? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să facem o scurtă incursiune în istoria agriculturii. Anumite forme de manipulare genetică se practică de milenii, de când ţăranii au produs şi selectat noi varietăţi de plante, însă respectând pământul şi legile naturii.
Hibridarea şi altoirea speciilor de plante cultivate, practicate „de când lumea” nu reprezintă nimic altceva decât o formă ecologică de manipulare genetică, însă prietenoasă cu mediul, cu plantele respective şi – în ultimă instanţă, cu organismul uman.
Problemele serioase au apărut în ultimele decenii, când laboratoarele au intervenit agresiv în bagajul genetic al plantelor agricole, provocând modificări cu efecte în cel mai bun caz necunoscute asupra consumatorilor, iar în cel mai rău caz absolut nocive.
Astfel, potrivit expertului nutriţionist Gheorghe Mencinicopschi, „inventăm viaţă, fără să ştim ce este ea de fapt”. „Un OMG este o nouă entitate vie, creată de om, o fiinţă care nu a existat în contextul natural al fiinţelor vii din biosfera pământului.” Noi fiind, ele nu au trecut testul timpului, iar efectele lor asupra organismului sunt încă puţin cunoscute.
Recent, au apărut studii care acuză anumite specii de plante modificate genetic că produc boli grave la om.
În 2011, asociaţia Agent Green, un ONG pentru protecţia mediului, a cerut interzicerea importului şi cultivării porumbului modificat genetic MON810, în urma unui studiu realizat de Universităţile din Rouen şi Caen care arătă că această specie – cultivată şi în România – prezintă semne de toxicitate pentru rinichi şi ficat, precum şi efecte nocive asupra inimii, glandelor suprarenale şi splinei pe animalele testate.
Un al doilea motiv îl reprezintă efectele imprevizibile asupra mediului pe care le poate avea o specie nouă. Astfel, potrivit Eco Ruralis, multe insecte care se hrănesc în mod natural cu dăunătorii plantelor de cultură pot muri atunci când consumă dăunători de pe plante modificate genetic.
Iar un al treilea motiv – mai puţin cunoscut – este de natură legală, deoarece firmele producătoare de OMG, cum sunt Monsanto, Dupont sau BASF, au impus drepturi de autor asupra seminţelor modificate genetic. Astfel au apărut deja situaţii în care aceste companii au acţionat în judecată fermieri ale căror culturi tradiţionale fuseseră „infestate” de seminţe „cu copyright” purtate de vânt. Mai mult chiar, odată ce recurg la seminţe modificate genetic, fermierii îşi pierd dreptul de a refolosi la culturile următoare seminţele obţinute din prima recoltă, şi vor trebui să cumpere seminţele în fiecare an de la companiile producătoare.
România – cel mai entuziast suporter al OMG în Europa
Printre statele Uniunii Europene, România se prezintă drept cel mai entuziast suporter al OMG, un cap de pod al SUA în Europa, din acest punct de vedere.
Cea mai recentă legislaţie în domeniu este Ordinul 61/26 martie 2012, privind “autorizarea şi controlul cultivatorilor de plante modificate genetic şi măsuri pentru asigurarea coexistenţei plantelor modificate genetic cu cele convenţionale şi ecologice,” semnat de ministrul Agriculturii de la acea vreme, Stelian Fuia. Adoptarea sa a abrogat ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 237/2006 privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic.
Astfel, practic s-a dat liber cultivării pe scară largă a mai multor specii de OMG în România, deoarece noul ordin elimină articolele care le interziceau fermierilor cultivarea OMG „în vecinătatea imediată a suprafeţelor certificate sau aflate în perioadă de conversie pentru agricultura ecologică”, permiţând coexistenţa culturilor clasice cu cele de plante modificate genetic, după cum comentează site-ul agroromania.ro.
OMG cultivate pe teritoriul României
În ceea ce priveşte tipurile de plante modificate genetic care sunt cultivate în România, avem, în principal, soia şi porumb.
Potrivit site-ului http://www.infomg.ro, primele culturi comerciale de plante modificate genetic (OMG) au fost introduse în România în anul 1998, pornind de la 14 varietăţi de soia modificata genetic. Cifre oficiale arată că:
– în anul 2004 au fost cultivate 5.523 ha cu soia MG,
– în anul 2005 au fost cultivate 87.600 ha cu soia MG,
– iar în 2006 au fost cultivate 137.275,5 ha.
Când România a devenit stat membru al UE în 2007, soia OMG a fost oficial interzisă pentru cultivare, dar în prezent se face un lobby intens pentru anularea acestei interdicţii, deoarece ţara noastră are cele mai bune condiţii de cultivare a acestei plante din Europa.
În aprilie 2007, a fost aprobată tacit cultivarea în Romania a porumbului modificat genetic MON810 (patent Monsanto), singurul OMG autorizat în UE. Totuşi, nu a fost realizat niciun studiu de impact pentru această măsură, iar implicaţiile sale privind sănătatea umană nu au fost studiate la noi.
În privinţa porumbului modificat genetic MON810, cifrele oficiale arată suprafeţele pe care a fost cultivat:
– în 2007 – 332,5 ha.
– în 2008 – 6130,44 ha.
– în 2009 – 3243,52 ha.
– în 2010 – 822,6 ha.
– în 2011 – 588,18 ha.
– în 2012 – 216,9 ha.
Analizând riscurile pe care le implică aceste culturi de OMG, infomg.ro subliniază că România, ca ţară cu tradiţie în cultivarea porumbului, deţine un patrimoniu genetic valoros de varietăţi tradiţionale de porumb. “Cele aproximativ 3 milioane de hectare cultivate cu porumb NEmodificat genetic sunt expuse contaminării. Cum anume vom proteja varietăţile de porumb tradiţionale şi cele convenţionale împotriva contaminării cu porumb modificat genetic? Este o întrebare la care autorităţile nu au încercat să caute un răspuns”.
Etichetarea produselor modificate genetic – inexistentă
“Legislaţia românească prevede etichetarea produselor modificate genetic ca fiind obligatorie încă din iunie 2006 (Legea 106/2002 – prevederile legate de OMG fiind completate de HG 173/2006). Deşi este în vigoare, această lege nu este implementată.
În prezent, nu există nici măcar un produs alimentar sau furajer comercializat pe piaţa din România, care să fie etichetat ca fiind modificat geneticsau ca având ingrediente modificate genetic. Astfel, consumatorii din România sunt privaţi de dreptul de a alege de pe rafturile din magazine produse ne-modificate genetic, neputând identifica acele produse modificate genetic prin simpla consultare a etichetei”, se arată în setul de informaţii prezentat de infomg.ro.
Ar mai trebui adăugat şi faptul că, în România, nu au fost realizate sau publicate studii independente care să analizeze impactul culturilor modificate genetic asupra mediului şi sănătăţii umane şi nu există nici un plan de realizare a unor astfel de studii în viitor. Cu toate acestea, autorizaţiile APM pentru testarea culturilor OMG pe teritoriul României se eliberează în continuare, cu perioade de valabilitate foarte generoase…
În concluzie, evoluţia plantelor modificate genetic pare de neoprit. Ca întotdeauna, raţiunile economice primează, iar opoziţia asociaţiilor ecologiste şi de protecţie a consumatorilor nu pare să fie pe măsura lobby-ului puternic şi – mai ales – foarte consistent financiar pe care companiile producătoare de OMG îl realizează pe lângă decidenţii din întreaga lume. Iată că şi ultimul bastion, reprezentat de Uniunea Europeană, pare dispus să depună armele, singura redută de cucerit rămânând doar opoziţia publicului european, a consumatorilor care – până în prezent – nu par convinşi că ar trebui să-şi pună sănătatea în pericol pentru a asigura prosperitatea promotorilor OMG.
Ce prevede legea în România?
Redăm, în continuare, cele mai relevante prevederi ale Ordinul 61/26 martie 2012 referitor la producţia OMG pe teritoriul României. Din acestea reies mai multe concluzii:
• cultivarea OMG va fi în conformitate cu legislaţia europeană (normal, altfel era imposibil);
• firmele producătoare de seminţe modificate genetic deţin controlul utilizării acestora (problema de copyright descrisă anterior);
• Ministerul Agriculturii supervizează strict culturile modificate genetic, prin declaraţiile amănunţite pe care fermierii sunt obligaţi să le depună în 7 zile de la încheierea semănatului;
• permiţând „coexistenţa” OMG alături de culturile tradiţionale, Ordinul face posibilă trecerea seminţelor de la un lot la altul, cu implicaţii legale menţionate anterior (producătorii de seminţe modificate ar putea reclama în justiţie utilizarea lor neautorizată); aici trebuie menţionat că obligaţiile menţionate la Art. 17 sunt greu de pus în practică şi, probabil, „impurificarea” accidentală nu va putea fi evitată.
Referitor la prevederea Art. 18 ‘Analizele pentru stabilirea gradului de impurificare se efectuează contra cost în laboratoare acreditate, din România sau din statele membre ale Uniunii Europene,’ accentul cade pe „contra cost” şi apar două întrebări esenţiale:
1. câţi cultivatori îşi vor permite astfel de costuri şi 2. Are România astfel de laboratoare, sau banii se vor duce (din nou!) către laboratoare din statele dezvoltate ale Europei sau din SUA?
Sursa: bio-romania.org, Financiarul.ro, infomg.ro