Autor: Mia ROGOBETE – Membru UZPR
SE STING LUMINILE
Se sting luminile mereu
Se duc ușor la Dumnezeu
Și-n beznă lasă Neamul meu.
Se sting luminile, se sting
Orfanii, văduvele plâng,
Cernite, mâinile se frâng.
Se sting luminile în dor
De jale mare dup-ai lor
Rămași pe drum făr de-ajutor.
Se sting luminile pe rând
Puține-n loc se mai aprind,
Că mor Apostolii cerșind…
Se sting luminile și pier
De pe pământ, dar multe-n cer
Un loc cu stelele pe cer.
Se sting luminile de jos
Și lutul nostru păcătos,
Mai speră-n cerul luminos.
(G.B. Vol. ”Pâne Cerească”-Pentru apostolii satelor-Topleț, jud. Severin, Banat, Tipografia Cartea Românească Timișoara-1928)
Într-o zi minunată de toamnă, 29. 10. 2022, o zi cum nici nu m-am gândit că pot trăi vreodată, spectacol de culori, raze de soare cu mâini calde, șoapte în triluri de păsări rătăcite voit în pomi jucăuși, peste tot gânduri ce vor să treacă Dunărea pentru a-mi face cu mâna de pe malul sârbesc, și nu numai, simt că vor să călătoresc cu ele în lume pentru a ne întoarce cu dorul suprem al vieții, dor de pământul nostru sfânt, de limba românească, de iubirea strămoșească, dor de toate dorurile mele…omul care „s-a remarcat prin inteligență și o mare diligență”, așa cum spunea în acele vremuri Dimitrie Cioloca din Caransebeș, fost profesor la Institutul Pedagogic, istoric, literar, folclorist, despre Gheorghe Băltean, în locul divin al Mănăstirii Sfânta Ana din Orșova, a fost omagiat poetul toplicean Gheorghe Băltean. Atât pentru comuna Topleț, locul unde s-a născut Gheorghe Băltean, cât și pentru localitatea Jdioara, astăzi județul Timiș, unde a fost învățător 25 de ani, poetul a rămas în sufletele oamenilor, pentru totdeauna, cel mai modest, simplu, cel mai bun învățător, un mare patriot. Se semna simplu: G.B.
Gheorghe Băltean s-a născut la data de 1 iulie 1881 în localitatea Topleț, județul Severin, și a decedat în 23 decembrie 1961 tot în locul mult iubit și apreciat de acest luptător al vremurilor, în Topleț, fiind înmormântat în cimitirul parohial din comună. După ce a fost numit învățător la țară, la Școala Confesională din Jdioara, acesta face tot posibilul să dea strălucire locului, școlii, vieții. Ca învățător, dar și ca om cu suflet mare, a ajutat copiii săraci cu tot ce îi stătea în putință, iar după ce s-a căsătorit cu Savela Săvescu din Rusca Montană, în 1902, au ajutat și mai mult familiile nevoiașe cu copii, dar și oamenii bolnavi, Savela Săvescu având aptitudini sanitare, dar aceasta avea și preocupări literare, unele poezii fiind publicate în diferite reviste din acea vreme, Savela a scris și câteva piese de teatru. O familie cu credință și iubire pentru semeni, amândoi au urmat Cursurle Universității de Vară de la Vălenii de Munte, organizate de Nicolae Iorga.
Gheorghe Băltean, pentru comuna Topleț reprezintă cartea de identitate a locului, acesta fiind un mare luptător pentru întregirea teritorială a României, la data de 23 decembrie 1918, G.B. scrie un memoriu în care revendica: ”Tot Banatul aparținând Țării Românești, îi dă lui Petru Mateiovici, învățător în Topleț, acesta îl înmânează Generalului Berthlot care trecea prin gara din Topleț”, a fost condamnat de către autoritățile austro-ungare la închisoare pentru că a primit și a găzduit soldați români din grupul „Cerna”, a participat activ la înfăptuirea „Marelui Act al Unirii Românilor” în calitate de corespondent, trimis special al Ziarului ”Drapelul” din Lugoj. La această înălțătoare atmosferă, G.B. contribuie cu versuri emoționante. G.B. vorbea mereu despre comuna sa natală, multe poezii fiind scrise cu mare dor, el se gândea mereu la mama care era departe , la prieteni, la locurile copilăriei, poienile, drumurile, luncile, la tradiția satului, drumurile comunei, la tot ce ținea de viața oamenilor din sat. Dar și pentru Jdioara a avut o iubire enormă, drept pentru care a scris foarte multe poezii arătând cât de frumoși sunt oamenii din localitate, cât de minunat și binefăcător este acel loc, pentru el a fost a doua casă, a doua familie. Nu va fi niciodată uitat de locuitorii Jdioarei datorită faptului că a ajutat Biserica din Jdioara, punând bazele ridicării în 1907 a noii bisericii, a ajutat la construirea Școlii din Jdioara în 1909, a sprijinit și a participat la activitatea renumitului Cor Bisericesc din sat. Atât de mult a iubit Jdioara, încât a ajuns să refuze un post foarte important, în momentul în care a fost numit Inspector al județului Severin, acesta a refuzat numai pentru a rămâne învățător acolo. Cu o parte din inimă la comuna Topleț, cu cealaltă la Jdioara, G.B. pleacă acasă la el, în satul copilăriei, unde mai profesează încă 5 ani și unde începe din nou să ajute familii sărace, să ajute cu bani la construirea Căminului Cultural din sat, astăzi numindu-se ”Gheorghe Băltean”, el a fost în Corul Bisericesc, a ajutat toplicenii cu tot ce i-a stat în putință. În acele vremuri, poetul Gheorghe Băltean a fost unic în literatura română, un om cu credință și iubire pentru Dumnezeu, a scris peste 1500 de poezii religioase, șase cărți ieșind de sub lumina tiparului. Spre finalul vieții, Gheorghe Băltean îi lasă spre păstrare un pachet prietenului său Dimitrie Cioloca, în care se aflau sute de poezii publicate în decursul a patru decenii, pe acest pachet scria: ”Aici se cuprinde întreg sufletul meu”.
A fost un eveniment special, o clipă am avut impresia că poetul patriot G.B. se află în sală cu noi, acolo unde măicuțele îți încarcă cu iubire sufletul, acolo unde ne-am curățat ființa de răutăți, impurități, lucuri fără valoare, acolo unde este astăzi atîta armonie, dar și bucurie, căci dacă nu ai bucurie în suflet, nu ai nimic, acolo unde Dunărea ne scrie trecutul, liniștită, adesea obosită, întotdeauna puternică, și atât de frumoasă. Strălucirea din ochii măicuțelor mi-a luminat și mai puternic drumul în viață, am spus și voi spune mereu: Nimic fără Dumnezeu!!!
Odihnă veșnică, iubit învățător și poet Gheorghe Băltean!